Pretenţii. Sentința nr. 3071/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3071/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 20571/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3071
Ședința publică din data de 19.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. A.-M.
GREFIER: D. M.
Pe rol pronunțarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . SRL PRIN MAESTRO SPRL, cu sediul în C. ., nr.24, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul D. F., domiciliat în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea depusă la data de 31.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta . SRL a solicitat obligarea pârâtului D. F. la plata sumei de 3.772,18 lei, reprezentând contravaloare reparații, și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza comenzii nr. 4013/17.03.2010, emise de pârâtul D. F., a procedat la prestarea serviciilor de reparații la autoturismul proprietatea pârâtului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, prețul serviciului prestat, în cuantum de 3.772,18 lei, fiind reliefat în cuprinsul facturii fiscale ., nr. 4063/17.03.2010, asumată de către pârât prin semnătură.
Aceasta a mai învederat că autoturismul a fost prezentat în service de către pârât, fiind introdus în reparație în baza constatării efectuate de inspectorul de daune din cadrul asigurătorului Asigurarea Românească V.I.G.- ASIROM Vienna Insurance Group, în baza comenzii scrise din data de 17.03.2010, semnată și asumată de pârât, prețul serviciilor prestate fiind stabilit conform devizului de lucrări generat cu aplicația Audatex.
Totodată, reclamanta a mai menționat că nici asigurătorul, nici pârâtul nu au achitat contravaloarea serviciilor de reparație efectuate, deși obligația de plată a sumei de 3.772,18 lei a ajuns la scadență.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 969, art. 1073 și art. 1413 cod civil din 1864 și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, în fotocopii conforme cu originalul: factura fiscală . nr. 4063/17.03.2010, calcul reparație nr. RA – 023/CT/17.03.2010, comanda nr. 4013/17.03.2010, certificatul de înmatriculare al autovehiculului, cartea de identitate a pârâtului, cererea de despăgubire, confirmarea de plată a asigurătorului.
De asemenea, reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013 în referire la art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare. Acesta s-a prezentat în instanță la termenul din data de 14.03.2013, arătând că lasă la aprecierea instanței admisterea sau respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, solicitată de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 31.01.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, a amânat cauza pentru a da posibilitate părților să pună concluzii pe excepție, iar la termenul din 14.03.2014 a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în caz de admitere a acesteia, cercetarea pe fond a procesului nu mai poate fi realizată.
Potrivit art. 246 alin. 1 și art. 247 alin. 1 din același act normativ, excepțiile absolute, respectiv, cele prin care se aduce în discuție încălcarea unor norme de ordine publică, pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În consonanță cu prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 (Noul Cod civil), prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
La data nașterii raportului juridic dedus judecății – 17.03.2010, prescripția dreptului material la acțiune era reglementată de prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit căruia, art. 1 alin. 1: „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.” De asemenea, conform art. 3 alin. 1, termenul general de prescripție este de 3 ani. Totodată, potrivit art. 7 alin. 1, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 18 din același act normativ, instanța are obligația de a verifica, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
În cauză, instanța reține că termenul de plată a sumei de 3.772,18 lei statornicit în cuprinsul contractului în formă simplificată – factura fiscală ., nr. 4063/17.03.2010, încheiat între reclamantă și pârât, este 17.03.2010, dată ce constituie momentul de început al curgerii termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut în art. 3, precitat. De asemenea, instanța mai reține că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 13, art. 14 sau art. 16 privitoare la suspendarea, respectiv, întreruperea cursului prescripției.
Având în vedere considerentele ce preced și având în vedere că părțile nu au invocat și nu au făcut dovada existenței unui alt moment de început al curgerii termenului de prescripție, instanța reține că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în cazul obligației de plată a sumei de 3.772,18 lei, menționată în factura fiscală ., nr. 4063/17.03.2010, s-a împlinit la data de 17.03.2013, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune este întemeiată, motivat de aceea că prezenta cerere a fost depusă la instanță la data de 31.07.2013, deci ulterior împlinirii acestui termen, astfel că excepția invocată din oficiu urmează să fie admisă, iar prezenta cerere de chemare în judecată urmează să fie respinsă ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta . SRL, prin lichidator judiciar MAESTRO SPRL, cu sediul în C. ., nr.24, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul D. F., domiciliat în C., ., ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel, cerere care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. A.-M. D. M.
red.jud. .C.A.M./
09.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4118/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 305/2014. Judecătoria... → |
|---|
