Pretenţii. Sentința nr. 7352/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7352/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 19852/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7352/2014
Ședința publică din data de 27.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. L. S.
Pe rol, soluționarea cauzei având ca obiect „pretenții civile”, privind pe reclamanta S.C. „D. I.” S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C.A. „S., P., Mojzi”, în C., .. 5, jud. C., pârâta G. D., domiciliată în C., .. 72, jud. C., chemata în garanție S.C. „G. R. asigurare Reasigurare” S.A. cu sediul procesual ales în C., .. 34, jud. C. și intervenienta C. M., domiciliată în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 27.06.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.08.2012, sub număr dosar_/ 212/ 2012, reclamanta S.C. „D. I.” S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâtei G. D. la plata următoarelor sume:
- 6829.39 lei, reprezentând contravaloarea parțială a serviciilor de reparații prestate pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ ;
- dobânda legală aferentă debitului principal solicitat, calculată de la data de 06.12.2010 și până la data achitării integrale a sumei datorate;
- cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 06.12.2010 a finalizat reparațiile efectuate asupra autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, aparținând pârâtei, ocazie cu care au fost emise devizul de reparații . nr. 3566 și factura . nr._/ 06.12.2010, valoarea totală a lucrărilor fiind de 6829.39 lei. Învederează reclamanta că reparațiile autoturismului s-au impus ca urmare a unui accident rutier provocat din vina pârâtei înseși, conform procesului-verbal . nr._/ 22.06.2009, emis de către organele de poliție.
Pentru decontarea reparațiilor astfel efectuate de către societatea reclamantă, pârâta a sesizat asigurătorul altui autovehicul implicat în evenimentul rutier, cu numărul de înmatriculare_, respectiv Societatea de Asigurare Reasigurare Ardaf (în prezent G. R. Asigurare Reasigurare), care a respins cererea de despăgubire, invocând neconcordanțe între avariile autovehiculelor și declarațiile conducătorilor auto implicați în accident.
Totodată, arată reclamanta că pârâta îi datorează dobânda legală calculată asupra debitului principal, de la data scadenței obligației de plată (06.12.2010) și până la data achitării integrale a datoriei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 970, 1069 alin. 2 și 1073 din Codul civil de la 1864, art. 43 din Codul comercial, O.G. nr. 13/ 2011.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 575 lei și cu timbru judiciar de 3 lei, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/ 1996 și art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 30-31), prin care a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, arătând că autoturismul aflat în proprietatea sa, cu numărul de înmatriculare_, a fost tamponat din spate, ca urmare a nepăstrării distanței corespunzătoare de către conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, respectiv C. M., căreia îi revine întreaga răspundere pentru prejudiciul cauzat. Astfel, în temeiul Legii nr. 136/ 1995, asigurătorul G. R. Asigurare Reasigurare (fostă Ardaf) este cel care ar fi trebuit să suporte plata despăgubirilor, iar nu pârâta din prezenta cauză.
A mai invocat pârâta excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit mai înainte de promovarea acțiunii civile de față.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză a intervenienților C. M. și G. R. Asigurare Reasigurare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2500 din Noul cod civil și art. 54 din Legea nr. 136/ 1995.
Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2013, instanța a respins excepțiile invocate de către pârâtă, prin întâmpinare.
La data de 07.06.2013, pârâta a depus la dosar cerere de chemare în garanție a S.C. „G. R. Asigurare Reasigurare” S.A. (fostă ARDAF S.A.)(f. 55-56), arătând că societatea de asigurare a refuzat în mod nejustificat să plătească contravaloarea reparațiilor efectuate de unitatea service aparținând S.C. „D. I.” S.R.L.
Învederează pârâta că reparațiile nu au fost făcute la comanda sa, ci la comanda societății de asigurare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 60 și urm. din codul de procedură civilă de la 1865 și art. 54 din Legea nr. 136/ 1995, cererea fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 575 lei și cu timbru judiciar de 3 lei.
Chematul în garanție a formulat întâmpinare (f. 71-72), invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtei, apreciind că termenul legal de 3 ani stabilit în acest sens de art. 3 corob. cu art. 8 din Decretul nr. 167/ 1958 a început să curgă de la data producerii accidentului (22.06.2009), împlinindu-se mai înainte de promovarea cererii de chemare în garanție.
Pe fondul cererii, consideră chemata în garanție că aceasta este neîntemeiată, întrucât vinovăția în producerea prejudiciului îi aparține pârâtei, organele de poliție constatând o culpă comună în cauzarea evenimentului rutier.
La termenul de judecată din data de 13.12.2013, instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtei, invocat de către chemata în garanție, cu privire la cererea de chemare în garanție promovată de către G. D..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei (f. 53-54), precum și proba cu expertiza tehnică auto, fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul judiciar A. L. (f. 153-159).
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 22.06.2009, a avut loc un eveniment rutier, la intersecția străzilor F. cu I. G. D. din municipiul C., în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ – aparținând pârâtei, dar fiind condus de G. I.,_ – condus de T. N. și_ – condus de C. M..
După producerea evenimentului, cei implicați s-au deplasat la sediul poliției unde, pe baza declarațiilor scrise, agentul de poliție rutieră a făcut constatarea faptelor, potrivit raportului (f. 116), întocmind și procesele-verbale de contravenție . nr._ și nr._ (f. 117), prin care au fost sancționați C. M. și, respectiv, G. I..
Dinamica producerii accidentului rutier, astfel cum aceasta reiese din actele de constatare, este arătată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, la pct. 6.1.
Autoturismul pârâtei G. D. a fost reparat la unitatea service auto aparținând S.C. „D. I.” S.R.L., fiind întocmite pentru lucrările efectuate bonul comandă nr. 3566/ 26.06.2009 (f. 8) și factura . nr._/ 06.12.2010 (f. 7), a cărei valoare totală este de 6829.39 lei.
Reparația s-a realizat în considerarea poliței de asigurare de răspundere civilă auto seria_ emisă de Societatea de Asigurare-Reasigurare ARDAF S.A. (în prezent S.C. „G. R. Asigurare Reasigurare” S.A.), pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, valabilă la data producerii evenimentului rutier (f. 88).
La nivelul societății de asigurare a fost constituit dosarul de daună nr. F514/2009, finalizat prin respingerea cererii de despăgubire promovată de G. (fostă C.) D. (f. 74).
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, instanța constată existența unui raport juridic obligațional între reclamantă - în calitate de vânzător de bunuri și servicii - și pârâtă - în calitate de cumpărător, bonul comandă nr. 3566/ 26.06.2009 și factura . nr._/ 06.12.2010 făcând dovada certitudinii creanței pretinse prin acțiunea civilă de față.
Instanța observă că nici pârâta și nici chematul în garanție nu contestă serviciile prestate de către reclamant sau valoarea acestora. Ceea ce se contestă de către chematul în garanție este legătura de cauzalitate dintre impactul autoturismului reclamantei cu cel asigurat la ARDAF, pe de o parte, și daunele finale cauzate, dat fiind că în același incident a mai fost implicat un autovehicul. Aceste aspecte urmează însă a fi analizate cu ocazia soluționării cererii de chemare în garanție.
Potrivit art. 969 alin. 1 din Codul civil de la 1864 (aplicabil raportului juridic dintre părți) „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar conform art. 1073 din același cod „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
În cauza de față se constată că reclamanta a dovedit existența unei înțelegeri încheiate cu pârâta și, pentru că aceasta din urmă a beneficiat de lucrări executate de S.C. „D. I.” S.R.L. în valoare totală de 6829.39 lei, pe care nu le-a plătit, urmează a fi obligată la plata acestei sume de bani către reclamantă, ținând seama și de împrejurarea că nu s-a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere.
Referitor la dobânda legală, instanța reține incidența următoarelor prevederi legale:
Art. 1088 alin. 1 din Codul civil de la 1864 - „(1) La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală ... (2) Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă ; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afara de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”.
Art. 43 Cod comercial - „(2) Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”. Așadar, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. În consecință, dobânzile legale curg de la data scadenței obligației.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/ 2000 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală”, iar art. 3 alin. 3 prevede că, în materie civilă, „dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%”.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate asupra debitului principal de 6829.39 lei, calculată de la data de 06.12.2010 și până la data achitării integrale a sumei datorate.
În concluzie, cererea de chemare în judecată va fi admisă, astfel cum aceasta a fost formulată, iar în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2438 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 575 lei, timbru judiciar de 3 lei și onorariu de avocat de 1860 lei (f. 109-110).
Asupra excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, excepție invocată de către chemata în garanție S.C. „G. R. Asigurare Reasigurare” S.A. față de cererea de chemare în garanție promovată de pârâta G. D., instanța se va pronunța în sensul respingerii acesteia, constatând că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/ 1958 a început a curge de la data când pârâta a luat la cunoștință de pagubă și de cel răspunzător, potrivit art. 8 alin. 1 din același act normativ, respectiv 13.06.2012, când i-a fost comunicată notificarea reclamantei cu scrisoare recomandată și confirmare de primire (f. 4-6).
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta G. D., instanța observă că aceasta se întemeiază pe obligațiile asigurătorului izvorâte din contractul de asigurare.
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire ”.
Legea nr. 136/ 1995 dispune după cum urmează:
Art. 2 - „În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare”.
Art. 15 - „Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condițiile de asigurare. Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părților, la sediul asigurătorului sau al împuterniciților săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părți”.
Art. 18 - „Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului”.
Art. 41 alin. 1 - „În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.”
Art. 42 - „(1) Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. (2) Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.”
Art. 43 - „Despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.”
Art. 49 - „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.”
În cazul de față, se constată că, potrivit expertizei judiciare (care a avut în vedere constatările făcute asupra autovehiculelor implicate în evenimentul rutier chiar de către inspectorii de daună ai chematei în garanție), că avariile produse la autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând pârâtei, au fost localizate exclusiv în partea din spate a autoturismului - conform bonului comandă (f. 86).
Așadar, cu toate că au existat două impacturi distincte, respectiv primul - între auto nr._ și nr._, iar cel de-al doilea între auto nr._ și nr._, prejudiciul ce s-a reparat de către unitatea service aparținând reclamantei, potrivit facturii . nr._/ 06.12.2010, a fost cauzat exclusiv prin cel de-al doilea impact, de care se face vinovat conducătorul auto nr._, respectiv intervenienta C. M.. Vinovăția acesteia a fost reținută și de organele de poliție rutieră, potrivit procesului-verbal de contravenție . nr._/ 22.6.2009 (f. 117).
Cum autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat de răspundere civilă auto la societatea chemată în garanție, potrivit poliței seria_, valabilă la data producerii evenimentului rutier, Judecătoria reține că S.C. „G. R. Asigurare Reasigurare” S.A. trebuie să plătească despăgubirile ce fac obiectul cererii de chemare în garanție, societatea de asigurare refuzând în mod nejustificat să facă această plată în cadrul dosarului de daună pe care l-a instrumentat.
Așa fiind, cererea de chemare în garanție va fi admisă, astfel cum a fost promovată.
Constatând culpa procesuală a chematei în garanție, care prin refuzul său nejustificat de a achita despăgubirile pentru reparațiile efectuate asupra autovehiculului nr._, a cauzat prezentul litigiu, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga această parte la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4016 lei, constând în taxă judiciară de timbru în valoare de 575 lei și timbrul judiciar de 3 lei aferente cererii de chemare în judecată, taxă judiciară de timbru în valoare de 575 lei și timbrul judiciar de 3 lei aferente cererii de chemare în garanție, onorariile avocațiale plătite de pârâtă - 1000 lei (f. 130) și de reclamantă – 1860 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanta S.C. „D. I.” S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C.A. „S., P., Mojzi”, în C., .. 5, jud. C., în contradictoriu cu pârâta G. D., domiciliată în C., .. 72, jud. C., intervenientă fiind C. M., domiciliată în C., ., jud. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume de bani:
- 6829.39 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații prestate potrivit facturii . nr._/ 06.12.2010;
- dobânda legală aferentă debitului principal de 6829.39 lei, calculată de la data de 06.12.2010 și până la data achitării integrale a sumei datorate;
- 2438 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune față de cererea de chemare în garanție, excepție invocată de către chemata în garanție S.C. „G. R. Asigurare Reasigurare” S.A.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta G. D. în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. „G. R. Asigurare Reasigurare” S.A. cu sediul procesual ales în C., .. 34, jud. C..
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei următoarele sume de bani:
- 6829.39 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații prestate de către reclamanta S.C. „D. I.” S.R.L. în beneficiul pârâtei, potrivit facturii . nr._/ 06.12.2010;
- dobânda legală aferentă debitului principal de 6829.39 lei, calculată de la data de 06.12.2010 și până la data achitării integrale a sumei datorate;
- 4016 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. L. S.
Red. jud. G.M./16.03.2015;
Tehnored. grf. C.L.S../16.03.2015/ 6 ex.
Comunicat 4 ex./ .
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5996/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
