Uzucapiune. Hotărâre din 11-12-2014, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 34364/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 11.12.2014
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, cerere formulată de reclamantul R. N. cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâții . și C. L. C., ambii cu domiciliul în C., ., jud. C..
Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 4.12.2014, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.12.2013 sub numărul_/212/2013, reclamantul R. N. a chemat în judecată pârâții . și C. L. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 22 mp și construcție situat în C., pe latura de est/parte a blocului IAS, .> În motivarea cererii, reclamantul a arătat că folosește construcția edificată pe acest teren pentru încălzire și magazie pentru unelte agricole. Solicită astfel reclamantul constatarea dreptului de proprietate pentru terenul stăpânit și magazia edificată pe acesta, prin uzucapiune și accesiune, cu joncțiunea posesiilor.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au arătat că în contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului pe lângă dreptul de proprietate asupra apartamentului nu sunt menționate alte suprafețe de teren asupra cărora se exercită un drept de coproprietate forțată și perpetuă. S-a mai arătat că reclamantul a mai încercat obligarea pârâților să nu procedeze la desființarea acestei magazii, în cadrul dosarului nr._/212/2012, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată. Aceste cereri în instanță au fost promovate ca urmare a comunicării către proprietarii imobilelor din acest . demolarea construcțiilor amplasate în mod abuziv. De asemenea s-a arătat că nici reclamantul și nici autorul lui nu este menționat în evidențele fiscale cu acest imobil, situație în care posesia exercitată ar avea caracter public.
În cursul procedurii, pentru soluționarea cauzei au fost admise la cererea reclamantului proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică de specialitate întocmită de exp. M. V. (filele 95-98) și proba testimonială, fiind audiat în acest sens martorul P. M. (fila 90).
Analizând acțiunea dedusă judecății, prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.538/2010 reclamantul a cumpărat de la numitul G. M. și G. F. imobilul garsonieră situat în . nr.138, ., loc. C..
Prin adresa nr.6246/23.07.2012 autoritatea locală a înștiințat membrii Asociației de proprietari IAS 138 să demoleze construcțiile amplasate pe străzile cu ieșire la . pentru a amenaja un loc de joacă și o parcare.
Prin s.c. nr._/_ a Judecătoriei C. s-a respins cererea formulată de reclamant, de obligare a pârâților de a nu proceda la demolarea anexelor construite lângă acest . prezentei cauze.
Pentru a putea analiza întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, se impun câteva considerente de ordin teoretic:
Art. 1846 C. civ. „Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.”
Art. 1847 C. civ. „Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.”
Art. 1890 C. civ. „Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.”
Astfel, în ceea ce privește posesia, instanța reține că existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi (care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
În cauza dedusă judecății, în raport de situația de fapt existentă, instanța apreciază că nu se poate vorbi în realitate despre o posesie utilă, câtă vreme posesia exercitată nu depășește 30 ani.
În acest sens, instanța reține că declarația martorului privește doar perioada ulterioară anului 2010, iar aspectele anterioare acestei date le cunoaște doar din declarațiile vânzătorului imobilului. Nefiind constatări personale ale martorului cu privire la situația de fapt, instanța apreciază că pentru perioada anterioară anului 2010, nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii de către autorul reclamantului.
De asemenea instanța reține că din registrele publice nu rezultă folosirea acestei suprafețe de teren, astfel încât nici proba cu înscrisuri nu poate fi folosită în completare pentru verificarea împlinirii termenului de 30 ani.
Pe de altă parte, instanța reține că posesia exercitată a fost tulburată de adevăratul proprietar, care prin notificarea de demolare aflată la fila 45 dosar a întrerupt cursul prescripției la data de 23.07.2012. În acest sens, reține că între părți s-a purtat și litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._/212/2012.
Cu putere de lucru judecat instanța va reține considerentele s.c. nr._/2012 a Judecătoriei C. cu privire la situația de fapt a imobilului în litigiu, în sensul că posesia exercitată de reclamant și autorul acestuia nu este de peste 30 ani, martorul P. M. arătând că anexele construite de reclamant sunt folosite și de ceilalți locatari ai blocului de garsoniere.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit întrunirea elementelor unei posesii utile, de peste 30 ani, instanța apreciază că cererea formulată privind dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, instanța apreciază neîntemeiată și solicitarea de constatare a dreptului de proprietate ca urmare a accesiunii imobiliare artificiale, având în vedere că proprietar al terenului este la momentul actual unitatea administrativ-teritorială, iar prezumția de proprietate asupra construcțiilor, instituită de art.492 C.civ., este în favoarea acesteia.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Nu se pune problema cheltuielilor de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul R. N. cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâții . și C. L. C., ambii cu domiciliul în C., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.12.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /18.12.2014
emis 3 comunicări la .
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 31/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 8382/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
