Plângere contravenţională. Sentința nr. 1224/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1224/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 25386/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1224
Ședința publică din data de 09.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent S.C. B. & B. S.R.L. înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în București, ., . 1, etaj 2, . intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, -DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.02.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 07.08.2014, petenta . a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu organul constatator, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/01.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii și a sancțiunilor complementare
În motivarea plângerii, astfel cum a fost completată la data de 27.08.2014 petenta a arătat în esență că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei faptei reținute în sarcina sa, având în vedere că suma de 1298,94 lei nu reprezintă contravaloarea bunurilor vândute ci suma creditată de către administratorul societății în vederea efectuării plăților către furnizor, dispoziția de casierie nr. 01 din 01.08.2014 fiind întocmită la sediul societății prestatoare de servicii contabile din București și care urma să fie transmisă în cursul zilei sau ulterior administratorului pentru a fi atașată la Registrul de Casă, astfel încât pentru această sumă petenta nu era obligată să emită bonuri fiscale și nici să consemneze suma în registrul special. A mai susținut petenta că dispoziția de plată este anexată registrului de casă din data de 01.08.2014, care este arhivat, în conformitate cu prevederile legale, iar administratorul societății, fiind lipsit de experiență financiar contabilă și neavând posibilitatea de a lua legătura cu societatea prestatoare de servicii contabile în momentul controlului, ținând cont de ora la care aceasta s-a desfășurat, nu a cunoscut la momentul controlului că pentru suma de 1298,94 lei existau documente contabile justificative, la sediul societății de contabilitate din București.
A mai susținut petenta că sancțiunea complementară aplicată este excesivă, în raport de gravitatea faptei reținute și de veniturile înregistrate de societatea petentă.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina sa, respectiv neîntocmirea raportului de gestiune pentru perioada 29.07._14, petenta a arătat că nu a putut prezenta un raport zilnic de gestiune pentru perioada 30.07._14 deoarece acesta se întocmește de personalul financiar contabile din cadrul societății care asigura servicii de contabilitate și urma să fie transmis ulterior la punctul de lucru al petentei, iar pentru ziua de 01.08.2014 urma să fie întocmit la sfârșitul zilei, astfel încât sancțiunea are caracter excesiv.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, petenta a invocat prev. OG 2/2001, prev. Codului de Proc. Fiscală, Ordinul 3512/2008 privind documentele financiar contabile.
În probațiune, petenta a depus la dosar înscrisuri (f. 4- f. 11, f. 21- f. 34)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 10.10.2014 intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a arătat că, în conformitate cu prevederile OMFP 3512/2008 dispoziția de încasare pentru creditarea făcută de către administratorul societății trebuie întocmită și păstrată în casieria unității pentru a face dovada sumei încasate iar administratorul societății petente a precizat inspectorilor în nota explicativă dată și semnata olograf că nu a întocmit pentru suma de 1298,94 lei document justificativ contabil, precum și că sancțiunea contravențională principală pentru fapta prev.de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 a fost în cuantum minim, aplicându-se și sancțiunea complementară, respectiv confiscarea sumei de 1298,94 lei, conform art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, conform art. 14 alin. 2 din OUG 28/1999.
Cu privire la cea de –a doua faptă reținută în sarcina petentei, intimatul a arătat că prin nota explicativă administratorul societății a precizat că nu a întocmit raportul de gestiune zilnic pentru perioada 29.07._14 și a semnat procesul verbal de contravenție fără obiecțiuni precum și că raportul de gestiune se întocmește zilnic de către gestionar la fiecare punct de lucru, în dublu exemplar, la sfârșitul zilei iar neprezentarea acestuia împiedică organul de control în efectuarea controlului de specialitate.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, intimatul a arătat că măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni se aplică de drept, odată cu constatarea contravenției iar faptele prezintă un pericol social ridicat, evidențiat și de modul în care legiuitorul a înțeles să le sancționeze, astfel încât nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertismentul.
La întâmpinare intimatul a atașat documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat și transcrierea mecanică a acestuia (f. 58- f. 65).
La data de 06.11.2014 petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reluând susținerile din plângerea contravențională și arătând în plus că pentru suma de 1298,94 lei inspectorii nu au putut face dovada că aceasta provine din vânzarea de bunuri sau prestări de servicii și nici nu au constatat vreo livrare sau prestare de servicii pentru care să nu se fi eliberat bon fiscal sau care să nu fie consemnată în registrul special.
La răspunsul la întâmpinare, petenta a depus înscrisuri (f. 73- f. 76)
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/01.08.2014, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999 și cu amenda contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991. De asemenea, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, în temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a confiscării sumei de 1298,94 lei iar în temeiul art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Prima contravenție a constatat în faptul că în urma controlului efectuat la data de 01.08.2014, ora 19.00 la punctul de lucru al petentei s-a constatat că aceasta nu a emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute direct către populație, în urma controlului și comparării datelor înscrise în raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal (465 lei), fiscalizat la punctul de lucru cu monetarul faptic întocmit la momentul controlului (465 lei) și cu plățile efectuate conform documentelor prezentate (1298,94 lei) constatându-se un plus în casă de 1298,94 lei care nu a putut fi justificat prin datele înscrise, prin documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special ori prin alte documente.
Cea de-a doua contravenție a constat în faptul că la data controlului s-a constatat că documentul de evidență contabilă - raportul de gestiune zilnică nu a fost întocmit pentru perioada 29.07._14, încălcându-se prev. art. 6 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu OMEF 3512/2008, fapta având caracter continuu și fiind săvârșită în perioada 29.07._14.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat fără obiecțiuni de către petentă prin administrator.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 01.08.2014, și la data introducerii prezentei plângeri contravenționale pe rolul instanței – 07.08.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din același act normativ.
Totodată, instanța reține că petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate al procesului verbal de contravenție
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea sumei de bani a cărei proveniență este nejustificată și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate, prin raportare la miza concretă a procesului pentru individ: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal de contravenție contestat . nr._/01.08.2014 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agenții constatatori care l-au întocmit au perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri.
În ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentei, instanța are în vedere că pe bază de prezumții simple, dat fiind sistemul de evidențiere în actele contabile a sumelor de bani existente la punctele de lucru ale profesioniștilor care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul direct către populație, instituit prin O.U.G. nr. 28/1999, orice sumă de bani identificată la punctul de lucru al unui astfel de operator economic și a cărei proveniență nu poate fi dovedită cu datele înscrise în aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul prevăzut de art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 sau în alte documente contabile dintre cele prevăzute de O.M.F.P. nr. 3512/2008, se prezumă relativ, până la proba contrară, că provine din vânzarea de bunuri către populație fără emiterea de bonuri fiscale.
În cauză, prin probele administrate petenta nu a făcut dovada situației de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție în ceea ce privește această contravenție, pentru următoarele considerente:
Astfel, conform prevederilor Ordinului nr. 3512/2008 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor dispoziția de plată/încasare către casierie, se întocmește de către două exemplare de către compartimentul financiar contabil însă circulă la casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată, după caz, și se semnează de casier iar conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul: denumirea unității; denumire formular: plata/ încasare; numărul si data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; numele si prenumele, precum si functia (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma;suma încasata/restituita (în cifre si în litere); scopul încasării/plății; semnături: conducătorul unității, viza de control financiar preventiv, compartimentul financiar-contabil; date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primita, data si semnătura; casier; suma plătită/încasată; data si semnătura.
Instanța nu poate da eficiență juridică susținerilor petentei din plângerea contravențională, în sensul că suma de 1298,94 de lei era justificată cu documente de evidență contabilă, respectiv cu dispoziția de plată atașată la dosar la fila 31, având în vedere că deși întocmită de către compartimentul financiar contabil,cu sediul în București acest înscris trebuia să se regăsească la punctul de lucru de unde au fost efectuate plățile în valoare totală de 1298,94 lei, tocmai pentru a justifica proveniența legală a acestei sume, urmând ca ulterior să fie arhivată.
De asemenea, instanța are în vedere că procesul verbal atacat a fost semnat de către administratorul societății, fără obiecțiuni iar din nota explicativă de la fila 57, instanța constată că administratorul D. M., la întrebările agenților constatatori, a precizat că nu poate preciza documentele justificative cu privire la suma de 1298,94 de lei, deoarece nu a întocmit. Chiar dacă dispoziția de plată se întocmește de către compartimentul financiar contabil, înscrisul se întocmește în baza creditării făcute de către numitul D. M. astfel încât acesta putea preciza operațiunea efectuată care justifică această sumă. Vârsta sau lipsa de experiență a administratorului nu pot fi invocate pentru a justifica faptul că acesta nu cunoaște operațiunile efectuate în cadrul societății, cât timp acesta reprezintă societatea petentă în raport cu autoritățile și instituțiile publice, fiind organul de conducere al acesteia, astfel cum rezultă din certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului depus la dosar la filele 21-22.
Totodată, instanța constată că potrivit art. 279 C.p.c., registrele și hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată sau atunci când cuprind mențiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ține loc de titlu. Cât timp documentele justificative nu au fost prezentate agenților constatatori, fapt recunoscut de către petentă prin plângerea contravențională, și nici nu au dată certă, în conf. cu disp. art. 278 Cod Proc. Civ, instanța apreciază că apărările petentei sunt neîntemeiate.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că petenta se face vinovată de săvârșirea primei contravenții reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, respectiv neîntocmirea raportului de gestiune zilnică pentru perioada 29.07._14, instanța are în vedere disp. art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 conform cărora constituie contravenție următoarele fapte: pct. 2) nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: lit. c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;” precum și pct. 30 și 35 din OMF nr. 3512/2008, în conformitate cu care raportul de gestiune se întocmește pentru fiecare gestiune în parte, pe baza documentelor de intrare și ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare. În consecință, raportul de gestiune se întocmește de către gestionar, la punctul de lucru, la finalul fiecărei zile. Pentru aceste motive, instanța va respinge susținerile petentei că raportul de gestiune era întocmit de către serviciul de contabilitate al societății, cu sediul în București, acesta urmând a fi transmis către punctul de lucru, ținând cont că petenta avea obligația de a ține acest document la punctul de lucru și a-l prezenta agenților intimatului, în cazul unui control. Totodată, instanța are în vedere că neîntocmirea raportului de gestiune pentru perioada 29.07._14 constituie o contravenție unică, și chiar dacă societatea petenta era în termen pentru a întocmi acest document contabil pentru data de 01.08.2014, din probele administrate nu reiese că obligația pentru celelalte 3 zile a fost îndeplinită, astfel încât contravenția reținută îi este imputabilă petentei.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că petenta se face vinovată și de săvârșirea celei de-a doua contravenții reținute în sarcina sa.
În privința individualizării sancțiunilor contravenționale, instanța are în vedere următoarele:
În ceea ce privește prima abatere, potrivit art. 10 lit. c din OUG 28/1999, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, care se sancționează, conform art. 11 alin. 1 lit. b din același act normativ cu amendă între 8000 și_ lei, precum și cu suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, conform art. 14 alin. 2 din aceeași ordonanță și cu confiscarea sumei de 1298,94 lei conform art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999.
Instanța reține că disp. OUG 28/1999 au fost modificate prin OUG 91/2014, iar pentru săvârșirea acestei contravenții prevăzute de art. 10 lit. c din textul modificat, sancțiunea principală este între 10.000 lei - 15.000 lei, iar sancțiunea complementară a suspendării activității se dispune pentru o perioadă între o lună și 3 luni. Instanța apreciază că în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate petentei nu este incidentă legea contravențională mai favorabilă, ținând cont de limitele mai mari ale sancțiunii principale precum și că sancțiunea complementară aplicată petentei în cauză nu depășește cuantumul maxim prevăzut de dispozițiile legale modificate, iar aplicarea legii contravenționale mai favorabile nu se poate face decât global.
Totodată, față de faptul că amenda de 8000 lei a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei, cuantumul ridicat al limitelor de amendă fiind prevăzut de legiuitor pentru sancționarea acestei contravenții atât ca o măsura de protecție a consumatorului cât și ca o măsura de prevenire a evaziunii fiscale, fapta săvârșită de către petentă nefiind lipsită de pericol social, astfel cum aceasta în mod neîntemeiat susține. În ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale complementare de confiscare a sumei de 1294,98 lei în temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 și de suspendare a activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, în temeiul art. 14 alin. 2 din același act normativ, aplicarea acestora decurge din lege, ca o consecință a constatării faptei contravenționale, astfel că apărările petentei privind caracterul excesiv și nejustificat al aplicării acestor sancțiuni sunt neîntemeiate.
În consecință, sancțiunile contravenționale aplicate petentei pentru prima contravenție au fost corect individualizate de agentul constatator, motiv pentru care instanța va respinge cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul ori de înlăturare a sancțiunilor complementare.
De asemenea, cu privire la amenda contravențională în cuantum de 2000 lei aplicată pentru cea de-a doua faptă, instanța constată că potrivit art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991 pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 contravenientul poate fi sancționat cu amendă contravențională între 300 lei la 4.000 lei. Astfel, instanța apreciază că amenda contravențională de 2000 lei este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, de a nu întocmi raportul de gestiune zilnic aferent a 3 zile iar, având în vedere atitudinea de neasumare a obligației persoanei juridice de a avea acest document contabil la punctul de lucru, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, neputându-se realiza funcția preventivă și educativă a procesului civil doar prin sancționarea petentei cu avertismentul în condițiile din speță.
Având în vedere aceste considerente, plângerea contravențională formulată de petentă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în București, ., . 1, etaj 2, . cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, -DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/01.08.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 16.02.2015/ 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 16.02.2015
emis 2 ..2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2181/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Evacuare. Sentința nr. 1759/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
