Acţiune în constatare. Sentința nr. 8618/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8618/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 8618/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8618
Ședința publică din data de 31.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. Trantu
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. I.,, M. I.,, S. D., M. P., A. R., D. M., R. M. T., R. M. I., T. M. și pe pârâți AGENȚIA D. STATULUI și ., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 30.09.2010 sub nr._, reclamanții M. I., M. I., S. D., M. P., A. R., D. M. și R.-M. C. le-au chemat în judecată pe pârâtele Agenția D. Statului și ., solicitând constatarea nulității parțiale absolute a contractului de concesiune – atribuire directă nr. 31/29.10.2003 încheiat între pârâte, evacuarea pârâtei . din suprafața de 3,5 ha teren intravilan, pe care îl ocupă fără drept, demolarea instalațiilor efectuate de pârâta L. International SA pe terenul în litigiu, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin decizia nr. 78/25.03.1992, Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. a stabilit dreptul de acționar pentru 15 persoane fizice corespunzătoare unei suprafețe de 60 ha teren, iar, prin decizia nr._/21.12.1992, aceeași comisie a recunoscut reclamanților calitatea de acționari pentru suprafața de 4 ha teren arabil după autorul lor, M. N..
S-a menționat că, după apariția Legii nr. 16/1994, s-a încheiat contractul de locațiune cu acționarii de către ., care administra terenurile, pentru suprafața de 3,5 ha teren, iar, la 17.04.2004, li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1670.
Reclamanții au menționat că, prin decizii irevocabile pronunțate de Curtea de Apel București, s-a constatat că sunt valabile toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1670/2004, că protocolul de preluare a terenului de către ADS de la . își mai putea produce efectele, iar intervențiile făcute de . au fost făcute pe riscul său.
Reclamanții au invocat dispozițiile art. 24 din contractul de concesiune, potrivit cărora în situația în care suprafața de teren ce face obiectul concesiunii va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau hotărâri judecătorești irevocabile, se va diminua corespunzător suprafața de teren prevăzută în contract, redevența aferentă și investițiile de realizat, reducerea suprafeței trebuind a fi notificată de către ADS concesionarului, urmând să facă obiectul unui act adițional, care nu s-a încheiat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, 481, 492, 494, 966 și urm. Cod civil.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Pârâta Agenția D. Statului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, a necompetenței materiale a Tribunalului C., a inadmisibilității cererii și a lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea excepției necompetenței materiale s-a susținut că prezenta cauză nu are natură comercială, față de temeiul de drept invocat, acțiune în revendicare.
În ceea ce privește excepția inadmisbilității, pârâta a menționat că, deși se solicită constatarea nulității absolute a contractului de concesiune și evacuarea, în fapt, cererea reprezintă o veritabilă acțiune în revendicare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001, aceasta exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului și privatizează societățile comerciale ce au în exploatare aceste terenuri, iar, în atribuțiile acesteia, nu intră reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren respectivă, această obligație revenind Comisiei Județene de Fond Funciar, la propunerea și pe baza documentației înaintate de Comisia Comunală de Fond Funciar.
De asemenea, pârâta a arătat că parcelele A1113/60 și A1113/62 în interiorul . nu fac obiectul contractului de concesiune prin atribuire directă încheiat între ADS și ., obiectul acestui contract fiind constituit de suprafața de teren de 28,4 ha teren arabil evidențiat în domeniul privat al statului în tarlaua 124 parcelele 102. 1101, 1033, 1063 – 1066.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a menționat că nu se eschivează îndeplinirii obligațiilor legale, dar este ținută de prevederile legale în materia fondului funciar care impun respectarea unei proceduri obligatorii de urmat pentru a preda către comisia locală de fondu funciar o anumită suprafață de teren.
Pârâta a arătat că, față de dispozițiile art. 24 din contractul de concesiune nr. 31/2003, se reglementează în mod expres faptul că, în cazul retrocedării unor suprafețe de teren către persoanele îndreptățite, suprafața de teren ce face obiectul contractului va fi, în mod corespunzător, diminuată.
Pârâta a mai precizat că reclamanții nu invocă un motiv concret de nulitate absolută a contractului de concesiune nr. 31/2003.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 268/2001, ale Legii nr. 1/200 și ale art. 115, art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Pârâta . a depus prin întâmpinare prin a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., invocând lipsa naturii litigiului de drept funciar și solicitând declinarea la Judecătoria C..
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că, în ceea ce privește pretinsul motiv de nulitate invocat de reclamanți, este evident că acesta a intervenit ulterior perfectării actului a cărui nulitate se solicită a fi constatată, iar, în niciun caz, un act nu poate fi anulat pentru motive survenite ulterior perfectării acestuia.
În ceea ce privește evacuarea de pe suprafața de terne de 3,5 ha în parcelele A1113/60 și A1113/62 din interiorul perimetrului fostei întreprinderi de Sere C. (ulterior . a arătat că nu ocupă terenul fără drept, ci în baza contractului de concesiune-atribuire directă nr. 31/29.10.2003 încheiat cu pârâta ADS, iar, în măsura în care, în conformitate cu clauzele contractuale, pârâta ADS va notifica încetarea contractului, în condiții legale, aceasta va da curs solicitării.
De asemenea, pârâta a menționat că toate construcțiile existente pe teren au fost construite anterior aplicării legii fondului funciar, implicit anterior stabilirii calității de acționari pentru reclamanți și apoi emiterii titlului de proprietate, iar acestea au fost cumpărate la licitație publică, dreptul de proprietate al pârâtei fiind intabulat, astfel încât buna-credință a pârâtei este mai presus de orice îndoială.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și ale art. 480 C.proc.civ.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu expertiza tehnică și cu martori.
Prin încheierea din data de 08.09.2011 pronunțată de Tribunalul C., s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului defunct R.-M. C., respectiv R.-M. T., R.-M. I. și T. M..
Pentru termenul din data de 08.12.2011, reclamanții, prin apărător, au formulat precizări prin care și-au modificat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că, în ceea ce privește al doilea capăt al cererii privind evacuarea, se solicită revendicarea de la posesorul . a suprafeței de 3,5 ha teren intravilan situat în unitatea administrativ teritorială C. – parcelele A1113/60 și A1113/62 în perimetrul fostei Întreprinderi de Sere C. (ulterior . cărei proprietari sunt în baza titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004 emise de Comisia Județeană de Fond Funciar C. în temeiul dispozițiilor art. 563 și urm. C.civ.
De asemenea, reclamanții au menționat că, prin deciziile nr. 1555/11.09.2007 și nr. 855/19.05.2009 pronunțate de Curtea de Apel București, s-a reținut că, la data emiterii titlului de proprietate pe terenul reconstituit, nu mai existau sere întrucât vechile sere au fost scoase din funcțiune, arătând în continuare că instalațiile existente pe teren sunt de fapt schelete din cornier metalic pe care sunt montate geamuri, iar pârâta ., de bună-credință, a demontat deja ½ din instalațiile existente, întocmindu-se și o tranzacție care nu s-a finalizat deoarece, în finalul acesteia, s-a menționat de pârâtă ca, după ridicarea instalațiilor, să predea terenul către ADS București.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADS, reclamanții au precizat că, din considerentele Deciziei civile nr. 855/19.05.2009 a Curții de Apel București, rezultă că protocolul de preluare de către ADS București de la . își mai poate produce efectul deoarece a fost preluată o suprafață de teren aflată la dispoziția Comisiei de Fond Funciar C. și asupra căreia . mai poate justifica niciun titlu legal, aceasta încheindu-și activitatea încă din anul 2000., astfel încât ADS București, deși nu avea un suport legal de preluare a suprafeței de 3,5 ha în litigiu, a încheiat contractul de concesiune cu pârâta . care justifică nepredarea terenului întrucât i-a fost concesionat de ADS București.
Reclamanții au considerat astfel că pârâta ADS are calitate procesuală pasivă pentru ca hotărârea ce va fi pronunțată să-i fie opozabilă, iar susținerea pârâtei că parcelele A1113/60 și A1113/62 nu fac obiectul contractului de concesiune este eronată.
Prin sentința civilă nr. 486/09.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la data de 09.05.2012 pe rolul Judecătoriei C. cu același număr.
La termenul din data de 06.09.2012, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a au invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei C., excepția inadmisibilității primului capăt al cererii, iar, cu privire la fondul cauzei, solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți.
În motivare, pârâta a precizat că a încheiat cu pârâta ADS contractul de concesiune nr. 31/29.10.2003, având ca obiect exploatarea terenului agricol în suprafață de 36,4 ha, în aceasta fiind inclusă și suprafața de 3,5 ha, situată în intravilanul municipiului C., . și ., cu privire la care reclamanții au dobândit prin reconstituire dreptul de proprietate conform titlului nr. 1670/17.02.2004.
Pârâta a menționat că, pe suprafața de teren de 3,5 ha, sunt amplasate construcții definitive cu destinația de sere, respectiv serele nr. 24, 30 și nr. 31, construite în perioada 1974 – 1981, când terenul se afla în proprietatea statului, de către Prosper SA, iar, ulterior, aceste sere au fost dobândite de către pârâtă în baza procesului-verbal de licitație nr. 147/29.05.2011.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de concesiune nr. 31/29.10.2003, pârâta a menționat că, la momentul încheierii acestuia, terenul în litigiu nu făcuse obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, numai de la acest moment lege prevăzând imposibilitatea continuării concesionării cu privire la respectivul teren.
În ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren, pârâta a menționat că deține un titlul valabil pentru ocuparea acesteia, în plus este și titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe acest teren reprezentând sere, fapt ce îi conferă fie un drept de superficie asupra terenului în litigiu, fie un drept de creanță cu privire la valoarea construcțiilor, drept a cărui realizare poate fi garantată prin instituirea unui drept de retenție în favoarea acesteia.
În continuare, referitor la demolarea construcțiilor, pârâta a precizat că, în condițiile în care, pe terenul în suprafață de 3,5 ha, Prosper SA a edificat construcții definitive cu destinația de sere, deținând terenul proprietate de stat în administrare, rezultă că aceste construcții au fost edificate cu acordul și fără opoziția constructorului a unui drept de superficie, implicând proprietatea asupra construcțiilor și folosința asupra terenului, iar, prin vânzarea serelor către pârâtă, dreptul de superficie, drept real transmisibil, s-a transferat în patrimoniul acestei pârâte, care a devenit titularul dreptului de superficie, drept intabulat în mod corespunzător în cartea funciară astfel cum rezultă din încheierea nr. 7670/30.05.2002.
S-a mai arătat că, față de existența dreptului de superficie în patrimoniul pârâtei, este exclusă aplicarea prevederilor art. 492 și urm. C.civ. care reglementează accesiunea imobiliară artificială și, chiar dacă, în speță, s-ar reține incidența dispozițiilor privind accesiunea imobiliară artificială, se va observa că pârâta face dovada proprietății sale și a autoarei sale asupra construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 3,5 ha, neputând fi contestat că aceste construcții au fost edificate fără opoziție din partea proprietarului, iar, în aceste condiții, dovada contrară a accesiunii imobiliare artificiale reprezintă însuși dreptul de superficie în favoarea pârâtei.
Pârâta a menționat că, în condițiile în care edificarea construcțiilor cu destinația de sere s-a făcut fără opoziția și cu acordul proprietarului de la momentul construirii și față de prevederile art. 1899 alin. 2 C.civ., conform cărora buna-credință se prezumă, chiar prin aplicarea dispozițiilor art. 492 și urm. C.civ., autoarea pârâtei și ulterior aceasta nu pot fi considerate decât constructori de bună credință, astfel încât, proprietarul terenului în niciun caz nu poate pretinde de la constructorul de bună credință demolarea construcțiilor, întrucât admiterea unei astfel de soluții ar reprezenta un abuz în exercitarea drepturilor proprietarului și în egală măsură, ar crea îmbogățirea unei îmbogățiri fără justă cauză pentru proprietarul terenului.
Pârâta . a formulat și cerere reconvențională împotriva reclamanților prin care a solicitat, în principal, să se constate dobândirea de către aceasta a unui drept de superficie, implicând dreptul de proprietate asupra construcțiilor reprezentând serele nr. 24, nr. 30 și nr. 31 și un drept de folosință pe toată durata existenței construcțiilor asupra terenului în suprafață de 3,5 ha, . și ., situate în intravilanul municipiului C., iar, în subsidiar, obligarea reclamanților la plata sumei de_ euro, echivalent în lei_,3 lei, reprezentând contravaloarea serelor nr. 24, nr. 30 și nr. 31, amplasate pe terenul în suprafață de 3,5 ha, deținut de către reclamanți în baza titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004, instituirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra terenului menționat până la achitarea integrală a sumelor reprezentând contravaloarea serelor nr. 24,30 și nr. 31.
Cu privire la existența dreptului de superficie în patrimoniul pârâtei, aceasta a arătat că vizează dreptul de proprietate asupra construcțiilor reprezentând sere și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 3,5 ha, dreptul de proprietate fiind dovedit prin procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001, prin care pârâta a dobândit proprietatea asupra construcțiilor de la societatea Prosper SA, care a edificat aceste construcții în perioada 1974 – 1981 cu acordul proprietarului la momentul respectiv.
Pârâta a precizat că dreptul de superficie este transmisibil, astfel încât, prin procesul-verbal nr. 147/29.05.2001, acest drept s-a transferat din patrimoniul Prosper SA în patrimoniul pârâtei cu toate caracteristicile sale.
S-a menționat că acordul în privința existenței construcțiilor pe terenul de 3,5 ha a existat și în persoana reclamanților care, la momentul emiterii titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004, cunoșteau situația juridică a terenului și amplasarea construcțiilor reprezentând sere, întrucât anterior au avut încheiat cu Prosper SA contractul de locațiune nr. 234/26.02.1998 fără a manifesta vreo opoziție la reconstituirea dreptului de proprietate pe teren în aceste condiții.
Pârâta a învederat că, în situația în care se va reține că aceasta nu poate dobândi dreptul de superficie, față de prevederile art. 494 alin. 3 din C.civ., reclamanții au obligația achitării către pârâtă a contravalorii construcțiilor reprezentând sere, valoarea acestora fiind stabilită prin raportul de expertiză tehnică la nivelul sumei de_ euro, ceea ce justifică și instituirea unui drept de retenție asupra construcțiilor până la restituirea valorii construcțiilor edificate.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 04.10.2012, reclamanții au depus precizări prin care au arătat că renunță la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune – atribuire directă nr. 31/29.10.2003.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta ., reclamanții au menționat că, pe terenul de 3,5 ha ce le-a fost reconstituit, nu existau sere, eventualele investiții fiind efectuate pe riscul pârâtei reconveniente.
S-a mai arătat că procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2011 la care se face referire încheiat între . pârâtă nu își poate produce efectele întrucât . încetase activitatea din anul 2000, situație ce rezultă din hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile, astfel încât cererea de constatare a dobândiri unui drept de superficie și obligarea reclamanților la plata contravalorii investițiilor, precum și a unui drept de retenție nu are un suport legal.
Prin încheierea din data de 04.10.2012, instanța a luat act de renunțarea verbală formulată de reclamantul M. I. personal și în calitate de apărător al celorlalți reclamanți. De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. având în vedere cererea de renunțare a reclamanților la judecarea primului capăt al cererii.
Prin încheierea din data de 15.11.2012, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția D. Statului invocate prin întâmpinare.
Prin încheierea din data de 13.12.2012, instanța a respins ca neîntemeiată excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată pentru motivele menționate în încheiere.
De asemenea, la același termen, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, cu expertiza tehnică imobiliară, fiind prorogată discutarea administrării probei cu interogatoriul pârâtei ADS, probă solicitată de pârâta ..
Prin încheierea din data de 26.11.2013, la solicitarea pârâtei ., instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiza tehnică agricolă având ca obiective identificarea și stabilirea valorii de circulație a serelor.
La termenul din data de 02.12.2014, instanța a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei Agenția D. Statului.
La data de 27.01.2015, pârâta . a depus precizări prin care a arătat că, în subsidiar, solicită obligarea reclamanților la plata sumei de_,3 euro,_ echivalent în lei, reprezentând contravaloarea serelor nr. 24,30 și 31, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expertul M. G..
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, conform deciziei nr. 78/25.03.1992 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Pământului, personalele prevăzute la anexele 1-2 au devenit titulari ai dreptului de acțiuni în suprafețele și la societățile comerciale prevăzute în anexe.
În temeiul deciziei nr._/21.12.1992 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, s-a stabilit pentru M. P., M. E., M. I. și S. M., în calitate de moștenitori ai defunctului M. N., dreptul de acțiuni în valoare de_ lei pentru suprafața de 4 ha, echivalent arabil aflat în administrarea ..
Prin titlul de proprietate nr. 1670/17.02.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, moștenitorilor defunctului M. N., respectiv M. P., M. E., M. I., M. I. și S. M., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,5 ha.
Conform certificatului de moștenitor nr. 75/03.07.2009 emis de BNP C. P., moștenitorii defunctului M. P., decedat la data de 14.01.2002, sunt reclamantele M. P., D. M. și A. R..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 2286/14.11.1994 emis de notariatul de Stat al Județului C., moștenitorul defunctei M. E., decedate la data de 26.07.1994, este R. M. C..
Moștenitorii defunctului R. M. C., decedat la data de 14.07.2011, sunt reclamanții R.-M. T., R.-M. I. și T. M., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 22/06.09.2011 emis de BNPA M..
Conform certificatului de moștenitor nr. 4 emis de BNP M. Lambrino, moștenitorul defunctei S. M., decedate la data de 18.03.2012, este reclamantul S. D..
Prin contractul de concesiune – atribuire directă nr. 31/29.10.2003 încheiat între pârâtele din prezenta cauză, Agenția D. Statului (ADS) și ., s-a transmis de către ADS dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 36,4 ha având categoria de folosință „teren arabil”, aflat în perimetrul localității C. și T., județul C., pentru perioada existenței activului, dar nu mai mult de 49 ani, în schimbul unei redevențe.
Conform art. 2.4 din acest contract, în situația în care suprafața de teren, proprietate privată a statului ce face obiectul concesiunii, va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se va diminua în mod corespunzător suprafața de teren prevăzută în contract, redevența aferentă, precum și investițiile de realizat pentru dezvoltarea exploatației.
Prin procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001 emis de Guvernul României – Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare, pârâta . a cumpărat serele nr. 24, nr. 30 și nr. 31 aflate în proprietatea . urmare a vânzării prin licitație publică a activelor debitorului .>
În cuprinsul acestui proces-verbal, s-a consemnat: „după prezentarea motivelor invocate de debitoare, precum și a faptului că s-a adus la cunoștința participanților că terenul aferent serelor nu se află în proprietatea debitoarei, acesta fiind o parte în proprietatea ADS și o parte în revendicare de locatari, participanții la licitație au hotărât că nu sunt motive de suspendare a licitației, cunosc dreptul de proprietate asupra terenului și sunt de acord să liciteze în condițiile prezentate”.
De asemenea, în procesul-verbal menționat, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 4 din OG nr. 55/1999 modificată prin OG nr. 25/2000, după achitarea integrală a prețului de adjudecare sau a prezentării scrisorii de garanție bancară, prezentul proces-verbal de licitație constituie titlu de proprietate pentru serele adjudecate de ., iar fostul deținător este obligat să pună imediat la dispoziția adjudecatarului serele transmise prin vânzare silită.
În finalul actului, s-a arătat modalitatea în care s-a achitat prețul de adjudecare în sumă de_ USD.
Prin încheierea nr. 7670/26.06.2002 emisă de Judecătoria C. – Biroul de Carte funciară în dosarul nr. 7670/30.05.2002, a fost admisă cererea cu privire la imobilul: teren_,53 mp + sere nr. 23, 24,25,26,27,28,29,30,31; teren_,82 mp + sere nr. 5,6,7,15; teren: 4 ha în acte (_,04 mp din măsurători) + sere nr. 33,34 situat în C., . nr. 26, cu număr cadastral cod 2:8121,8122,9250 de intabulare a dreptului de proprietate cu titlu de adjudecare.
De asemenea, prin aceeași încheiere, s-a deschis cartea funciară nr. 418 sp. Privind dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea Statului român, s-a intabulat în partea a III-a a cărții funciare nr. 418 sp dreptul de administrare asupra terenului în favoarea Agenției D. Statului, s-a înscris în partea a III-a a cărții funciare nr. 418 sp dreptul de folosință asupra terenului în favoarea lui ., s-a deschis cartea funciară nr._ superficie individuală, privind dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea . și s-a înscris în partea a II-a a cărții funciare nr._ dreptul de folosință asupra terenului în favoarea ..
Instanța reține că, în cuprinsul încheierii menționate, s-a arătat că cererea formulată de . privind înscrierea dreptului de proprietate, de administrare și de superficie în cartea funciară a fost analizată în baza procesului-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001, procesul-verbal de licitație nr. 464/13.11.2001, contractului de arendă nr. 55/15.03.2002, adresa Agenției D. Statului nr. 50/24.04.2002.
În final, în încheiere, s-a mai menționat că, în temeiul art. 418 alin. 4 C.proc.civ., imobilele se vor înscrie libere de sarcinile anterioare emiterii actelor de adjudecare.
Prin contractul de arendă nr. 55/15.03.2002 încheiat între Agenția D. Statului și ., s-a transmis de către instituția publică dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 36,4 ha cu următoarele categorii de folosință: 36,4 ha arabil, aflat în perimetrul localităților C. și T., județul C. proprietate de stat, aflat în administrarea arendatorului.
Conform adresei nr. 50/24.04.2012 emisă de Agenția D. Statului către ., aceasta din urmă a fost informată că Agenția D. Statului este de acord cu intabularea dreptului de proprietate asupra activelor (sere și instalație de picurare), adjudecate de societate în baza procesului-verbal de licitație nr. 147/1/29.05.2011, a facturii nr._/13.07.2001 și a procesului-verbal de licitație nr. 464/13.11.2001.
De asemenea, s-a mai menționat că terenul se află în proprietatea privată a statului, și conform contractului de arendă nr. 55/15.03.2002, a fost arendat către societate pentru suprafața de 28,4 ha (localitatea C., ., nr. 26) și 8 ha (localitatea T.).
În prezent, în cartea funciară nr._ (nr. vechi 418), este înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului intravilan în suprafață de_ mp situat în C., . nr. 26, dreptul de administrare al Agenției Domeniului Statului, dreptul de folosință al ., fiind notat și contractul de concesiune nr. 31/2003 în favoarea ..
În cartea funciară nr._-C1 (nr. vechi_), cu referire la construcțiile – serele nr. 23,24,25,26,27,28,29,30 și 31 situate în C., . nr. 26, este înscris dreptul de proprietate al ., dreptul de folosință al . asupra terenului, fiind notat și contractul de concesiune nr. 31/2003.
Potrivit raportului de expertiză judiciară tehnico-imobiliară efectuat de expertul tehnic Aragea I., terenul intravilan în suprafață de_ mp situat în C., . ., intravilan, . nr. 26, jud. C., tern intabulat în cartea funciară nr. 418 sp. și 536 sp. A UAT C. în favoarea Statului Român privind proprietatea și în favoarea L. INTERNATIONAL SA privind folosința, înregistrat sub nr. cadastral 8121 are o valoare de circulație de_ lei.
Prin același raport, s-a reținut că, pe terenul descris anterior, sunt amplasate construcții definitive cu destinația de sere, respectiv parțial serele nr. 24 și 31 și integral sera nr. 30.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară imobiliară efectuat de expertul tehnic M. G. cu privire la evaluarea serelor aflate pe terenul menționat anterior, s-a reținut că serele de tip industrial ale orașului C. – Proprietate de stat au fost înființate în anul 1974 când a început montarea lor și finalizate în anul 1981 pe o suprafață de 52 ha. S-a arătat că ele sunt de tip olandez, formate din corpuri de diferite mărimi și structură metalică, profile diferite figuri geometrice,trefilate și galavanizate prin electroliză controlată, încât pe ele se imprimă un strat de zinc (zincate), încorporat la nivel de structură, care îi o rezistență la oxidare și corodare în timp.
Expertul a arătat că cele 3,5 ha teren agricol, categoria de folosință „arabil”, sunt sere reci, din care: 1 ha 9143 ,p sunt acoperite cu structuri metalice și geamuri de 4 mm grosime, sistem de irigații – deci sunt investiții – mijloace fixe existente în gestiunea ..
S-a concluzionat că valoarea totală a serelor este de_ lei.
Prin decizia civilă nr. 1555/25.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ , a fost admis recursul formulat de M. I., R. M. C., M. I., S. D., M. P., D. M., A. R. și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. împotriva deciziei civile nr. 62A/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu . lichidator . C., Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, Agenția D. Statului, ., ., SC SER PRODUCT SRL, . cale de consecință, a modificat decizia recurată și a respins ca nefondate acțiunea și cererile de intervenție.
Prin decizia recurată, se dispusese nulitatea absolută parțială a deciziilor nr. 78/25.03.1992 și nr._/14.04.1994 emise de CJSDP C. și a contractului de locațiune nr. 234/26.02.1998.
În considerentele deciziei nr. 1555/25.09.2007 pronunțate de Curtea de Apel București, s-a reținut că, prin deciziile a căror nulitate se solicită, persoanelor fizice li s-a recunoscut calitatea de acționari la . limita suprafeței de 4 ha teren, aflate în administrarea acesteia, în baza art. 37 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
S-a mai precizat că, întrucât terenul menționat nu avea destinația de izlaz comunal la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, nu este incident cazul de nulitate absolută a celor două decizii emise în aplicarea Legii nr. 18/1991.
De asemenea, s-a mai constatat că nici contractul de locațiune nu a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, fiind valabil. S-a mai reținut că intervenientele societăți comerciale (prin care și pârâta din prezenta cauză .) au cumpărat la licitație de la AVAB serele aflate în proprietatea .-abia în anul 2001, în cunoștință de cauză privind calitate de acționari în baza Legii nr. 18/1991 a reclamanților din prezenta cauză și a altor persoane, iar drepturile lor asupra construcțiilor nu pot afecta drepturile legal recunoscute anterior asupra terenurilor în favoarea altor persoane.
Prin decizia nr. 855/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2007, au fost admise recursurile formulate de M. I., R. M. C., M. I., S. D., M. P., D. M., A. R. și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. împotriva deciziei nr. 1597/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2007 în contradictoriu cu Comisia Locală C. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată a Terenurilor, Agenția D. Statului, ., ., ., SC SER PRODUCT SRL, ., fiind modificată decizia recurată în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție ca nefondate.
Prin decizia recurată, se constatase nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C..
Din analiza deciziei nr. 8550/19.05.2009 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2007, instanța reține ca fiind relevante în cauză următoarele considerente:
„Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin procesele verbale de licitație din 29.05.2001 și 13.11.2001, a avut 0c vânzarea la licitație publică a actelor aparținând societății debitoare . .. Ulterior la 15.03.2002 și 29.10.2003, între ADS și L. Internațional SA, au intervenit două contracte de concesiune având ca obiect transmiterea drepturilor și obligațiilor de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 36,4 ha, categoria de folosință teren arabil, aflat în perimetrul localității C. și Tusla pe perioada existenței activului dar nu mai mult de 49 de ani. Prin încheierea din 7670/26.06.2002, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea ADS și dreptul de folodință în favoarea L. Internațional SA,.
Anterior încheierii acestor contracte, ( de licitație și concesiune ) astfel cum rezultă din"procesul- verbal de constatare din 7.08.2001, din suprafața totală de 65,5 ha o suprafață de 11,5 ha a fost dată prin protocol către ADS București, iar diferența de 54 de ha a fost predată prin procesul verbal nr. 80 /23.02.2000 Comisiei Locale a Municipiului C. în vederea punerii în posesie a celor 14 locatori, prin care se afla și autorul pârâților M. N..
Din totalul suprafeței de 54 ha, suprafața de 5,2 ha reprezintă teren arabil liber de construcții, diferența de 48,8 fiind teren arabil cu construcții de seră: Din acele 48,8 ha construcții, construcțiile de seră de pe suprafața a 3 ha au fost casate în 1997, rămânând în funcțiune doar construcțiile de pe suprafața de 45,8 ha. Conform adresei OCOT C. nr.2244/2.07.1007, emisă de S C Prosper SA, rezultă că terenurile deținute de . raza Municipiului Constante au fost islazuri comunale și care prin HCM 639/1963 au fost transmise în folosință CAP vile noi. Serele aflate în stare de funcțiune pe terenul de 45,8 ha ce face obiectul retrocedării sunt în stare de funcțiune fiind cultivate în baza contractelor de asociere în participațiune de către L. Internațional SA llinca G. M., R. Ș., P. M., C. G., și alții.
Prin hotărârea nr. 427 din 23.08.2001 Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate din cadrul prefecturii județului C., s-a dispus anularea parțială a procesului verbal nr. 80/23.02.2000 prin care Comisia Locală a Municipiului C. a preluat suprafața de 54 ha de La . punerea în posesia locatorilor rămânând valabil doar pentru suprafața de 8,2 ha. Procesul verbal de predare nr. 80/23.02.2000 reflectă faptul că la data întocmirii toate părțile semnatare au cunoscut despre existența serilor pe terenul de 54 ha, această împrejurare nefiind una nouă, constatată la 7.08.2001.
Ca urmare a cererii formulate la 18.03.1991 și înregistrată la Primăria Constanta sub nr.8656, pârâților încă din anul 1992, prin decizia nr. 1053/21.12._, li s a stabilit dreptul la acțiuni în valoare de 1.200.000 lei pentru o suprafață de 4 ha echivalent arabil aflat în administrarea .. Prin contractul de locațiune nr.234/ 26.02.1998 - 313 din 3.03.1998, încheierea între S C Prosper SA C. și numiții M. N., M. P., M. E., M. llie, M. I. și S. M., s-a arendat suprafața de 3,5 ha, locatorul .-se sâ predea această suprafață arendașului, spre netulburată folosință. Acest contract a avut o valabilitate de 5 ani până la 26.02.2003, conform art. 7 din-contract. Mai mult decât atât prin procesul verbal nr. 7/ 25 iulie 2001, aceștia au primit în proprietate suprafața de 3,5 ha .
Rezultă astfel că la momentul încheierii contractelor de licitație și concesiune, era în vigoare contractul de arendare ( locațiune ) între SCT Prosper SA și pârâți, iar pârâții fuseseră puși în posesie asupra terenului de 3,5 ha. Astfel, dreptul invocat de reclamanți a fost stabilit prin acte ulterioare care au încălcat dreptul pârâților .Prin sentința civilă nr. 790 /15.01.2003, pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus anularea hotărârii. nr.427/23.08.2001, iar prin sentința civilă nr._/1.11.2001, pronunțată, de Judecătoria C. s-a instituit sechestru judiciar asupra terenului de 35 ha, având în vedere litigiul existent între părți.
Prin procesul verbal de licitați din 29.05.2001, .. 8 în suprafață-de 0,5 ha a fost atribuită către S C Ripekady Corn SRL, iar llinca G. M. a vândut la 27.11.2001 către aceeași societate suprafața dea 18.348,46m. t.
Prin decizia civilă nr. 1555 /25.09.2007, pronunțată în dosarul_ /118 /2006, de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă s-a stabilit că deciziile nr. 78 din 25.03.1992 și_/21.12.1992 precum și contractul dee locațiune nr.234/26.02.1998, încheiate între . M., M. P., Maatei E., M. I. și M. llie, respectiv moștenitorii acestora S. D., M. P., D. M.,și A. R.; nu sunt nule absolut, ci dimpotrivă îndeplinesc toate condițiile de valabilitate din punct de vedere legal.
În considerentele acestei decizii intrate în puterea lucrului judecat, s-a nenționat că: la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, terenul în litigiu se afla în administrarea întreprinderii de Sere C., actualmente ., și nu mai avea destinația de izlaz comunal. Conform art. III alin. lit. b. din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite în islazuri comunale. Cum terenul nu mai avea această destinație la data intrării în vigoare a legii, nu este întrunit în cauză cazul de nulitate absolută a celor două decizii emise în aplicarea Legii nr. 18/1991. In baza art. 25 din Legea nr. 16/1994, persoanele fizice cărora le-a fost stabilite calitatea de acționar în baza Legii nr. 18/1991, pot opta până la 1.10.1995 pentru calitatea de locator. În aplicarea acestui text . cu pârâții contractul de locațiune căruia expirarea căruia comisia județeană era obligată să emită pârâților titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil, în sole compacte, situație în limita perimetrului actual stabilite pe ferme și localități. Contractul de locațiune nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, iar dreptul de administrare al Agenției D. Statului asupra terenului în litigiu nu poate afecta dreptul pârâților la acțiunile recunoscute în baza legii . Societățile comerciale au cumpărat la licitație de la AVAB serele aflate în proprietatea reclamantei de abia în anul 2001, în cunoștință de cauză asupra calității de acționar în baza Legii nr. 18/1991 a pârâților și a altor persoane, iar drepturile lor asupra construcțiilor nu pot afecta drepturile legale recunoscute anterior asupra terenurilor în favoarea altor persoane.
Prevederile art.4 1 din OUG nr.102/2001, conform cărora terenurile foștilor proprietari pe care sunt amplasate sere, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafețe suficiente sau se acordă despăgubiri în condițiile legii, nu anulează dreptul la acțiuni recunoscut pârâților și nici nu pot constitui temei pentru nulitatea actelor prin care dreptul a fost recunoscut sau a contractelor de locațiune încheiate în temeiul Legii nr. 16/1994. O soluție contrară ar afecta însăși substanța dreptului pârâților și ar constitui o privare a acestora de un bun, în sensul art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, fiind constatate ca valabile toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1670/2004, Curtea apreciază că și acest înscris a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici o cauză de nulitate absolută a acestuia. Trebuie de asemenea menționat că la pct.2.4 din contractele de concesiune, ale reclamantelor, s-a stipulat o clauză potrivit căreia în situația în care suprafața de teren concesionată va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau hotărâri judecătorești se va diminua în mod corespunzător și suprafața de teren din contractul de concesiune. Prin sentința civilă nr. 790 a Judecătoriei Constanta intrată în puterea lucrului judecat prin decizia civilă nr. 467/2005, s-a stabilit că pe suprafața de teren pe care urmau să fie puși în posesie locatorii S C Prosper SA, nu se aflau sere în funcțiune. Din dosarul de prezentare al ofertei de vânzare a . de Ministerul Agriculturii a rezultat că această societate comercială și-a încheiat activitatea de producție în anul 2000, astfel că s-a procedat la derularea punerilor în posesie a locatorilor deoarece nu mai era nici un impediment față de situația reală a serelor de pe teren. Conform prevederilor art.41 introdus prin OUG nr.102/2001 ( care a intrat în vigoare la momentul în care procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 18/1991 era aproape finalizată s-au efectuat delimitările de teren cu părțile interesate convocate pentru punerea în posesie, astfel că în acest stadiu al parcurgerii procedurii, dispozițiile legii noi nu puteau retroactiva .
Pârâții au formulat în termen legal cererea de restituire a dreptului de proprietate și au justificat calitatea de moștenitori. Potrivit art. 4 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Titlul IV din Legea nr. 247/2005, pentru terenurile foștilor proprietari, persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative, prevăzute de art. 26 alin. 1 pe care s-au aflat la data deposedării amenajări piscicole, sere, plantații de hamei ,de duzi plantații viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, reconstituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligația de a le menține destinația și acolo unde este cazul unitatea și funcționalitatea. Pentru terenurile menționate pe care s-au efectuat de către stat investiții neamortizate până la . legii, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament cu obligația de a plăti statului pe termen de 10 ani contravaloarea neamortizată a investiției. Protocolul de preluare a terenului de către ADS de la . își mai poate produce efectul deoarece a fost preluată o suprafață de teren aflată la dispoziția comisiei de Fond Funciar C., și asupra căreia . mai justifica nici un titlu legal, aceasta încheindu-și activitatea încă din anul 2000. La data emiterii titlului de proprietate pe ternul în litigiu nu existau sere întrucât vechile sere au fost scoase din funcțiune iar investițiile făcute de către societățile reclamante au fost realizate pe riscul societăților comercial având în vedere clauzele contractului de concesiune.
Prin urmare, Curtea apreciază că nu există vreun caz de nulitate prev. ie art. 111 alin. 1 lit. a și b prev. de Legea nr. 169/1997, astfel încât hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Interpretarea textelor de lege au fost făcute în mod eronat de către tribunal, deoarece astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile OUG nr. 102/2001, ( art. 4¹) nu sunt aplicabile în speță.”
În drept, conform art. 480 C.civ. din 1864 (incident în cauză), proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Potrivit art. 481 C.civ., nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Art. 492 C.civ. prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
În temeiul art. 494 C.civ.:
(1)Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
(2)Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
(3)Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Acțiunea în revendicare, în temeiul dispozițiilor Codului civil din 1864, a fost definită ca fiind acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
Astfel, în cazul unei eventuale admiteri a acțiunii în revendicare, efectul acesteia ar fi restituirea bunului de posesorul pârât către adevăratul proprietar al bunului revendicat.
În ceea ce privește dreptul de superficie, deși acesta nu a fost reglementat de Codul civil din 1864, în doctrină, cât și în practică, acesta a fost definit ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate pe care-l are o persoană (superficiar) asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Astfel, dreptul de superficie constituie o derogare de la regula înscrisă în art. 492 C.civ. conform căreia orice construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până se face dovada contrară.
În lipsa unei reglementări legale, instanța constată că, în doctrină, s-a reținut că dreptul de superficie poate fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
În temeiul art.137 alin. 1 C.proc.civ. din 1865 (incident în cauză), instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția D. Statului invocate de aceasta prin întâmpinare.
Instanța reține că, într-o cauză, calitatea de a sta în judecată ca pârât o dă identitatea dintre pârât și titularul obligației ce face obiectul dedus judecății,
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția D. Statului, instanța reține că aceasta este întemeiată, întrucât această pârâtă nu ocupă și nu exercită acte de posesie asupra terenului în suprafață de 3,5 ha situat în C., . nr. 26.
Sub același aspect, instanța reține că s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 855/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2007, faptul că protocolul de preluare a terenului de către ADS de la . își mai poate produce efectul deoarece a fost preluată o suprafață de teren aflată la dispoziția comisiei de Fond Funciar C. și asupra căreia . mai justifica niciun titlu legal, aceasta încheindu-și activitatea încă din anul 2000.
În consecință, față de acestea, instanța reține că, în condițiile în care protocolul de preluare a terenului de către ADS de la . își mai poate produce efectul, contractul de concesiune nr. 31/29.10.2003 încheiat între pârâtele Agenția D. Statului și . nu își poate produce efectele, acesta fiind încheiat de pârâta Agenția D. Statului ca urmare a preluării terenului prin protocol de la .>
De asemenea, astfel cum reiese din analiza probelor administrate în cauză, instanța reține că pârâta Agenția D. Statului nu a efectuat niciun act de folosință a suprafeței de teren de 3,5 ha atribuite în proprietatea reclamanților prin titlul de proprietate nr. 1670/17.02.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Pe de altă parte, instanța constată că, prin precizările formulate de reclamanți la data de 08.12.2011 și depuse la Tribunalul C., aceștia au arătat că solicită revendicarea suprafeței de 3,5 ha de la posesorul ., cunoscând astfel împrejurarea că, în fapt, terenul este folosit de pârâta ., iar nu de pârâta Agenția D. Statului.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și, prin urmare, va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În continuare, în ceea ce privește acțiunea în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâtei ., cu titlu preliminar, instanța reține că valabilitatea titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor prin care reclamanților (în calitate de moștenitori ai defunctului M. N.) li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,5 ha situat în C., . nr. 26 a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 855/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2007, decizia fiind opozabilă și pârâtei ., aceasta din urmă fiind parte în dosarul menționat.
Instanța mai reține că, în cauză, pârâta . nu a contestat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 3,5 ha situat în C., . nr. 26, ci aceasta a solicitat respingerea acțiunii în revendicare îndreptate asupra sa invocând faptul că aceasta nu ocupă în mod nelegitim terenul în litigiu, ci în baza dreptului de proprietate pe care îl are asupra construcțiilor – serele nr.24,30 și 31, drept de proprietate dobândit în temeiul procesului-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001 emis de Guvernul României – Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare și înscris în cartea funciară.
Sub acest aspect, instanța reține că, într-adevăr, pârâta . este titularul dreptului de proprietate asupra serelor nr.24,30 și 31 în suprafață totală de 3,5 ha, drept dobândit prin procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001 emis de Guvernul României – Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare și înscris în cartea funciară nr._-C1 (nr. vechi_) prin încheierea nr. 7670/26.06.2002 emisă de Judecătoria C. – Biroul de Carte funciară în dosarul nr. 7670/30.05.2002.
Instanța constată că, prin decizia civilă nr. 1555/25.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, precum și prin decizia civilă nr. 855/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2007 (care preia practic considerentele deciziei civile nr. 1555/25.09.2007), s-a menționat dreptul de construcție al reclamantelor din dosarele respective, printre care și ., reținându-se că „drepturile lor asupra construcțiilor nu pot afecta drepturile legal recunoscute anterior asupra terenurilor în favoarea altor persoane”.
În ceea ce privește puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 855/19.05.2009 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2007 cu privire la existența unor sere în funcțiune situate pe terenul pe care s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților din prezenta cauză, instanța reține că, prin hotărârea judecătorească menționată, s-a analizat faptul dacă, pe terenul respectiv, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, existau sere în funcțiune pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 4 ind. 1 din OUG nr. 102/2001.
Iar, față de probele administrate, precum și reținând considerentele sentinței civile nr. 790 a Judecătoriei C., intrate în puterea lucrului judecat prin decizia civilă nr. 467/2005, prin care s-a stabilit că, pe suprafața de terenul pe care urmau să fie puși în posesie locatorii . se aflau sere în funcțiune, Curtea de Apel București a reținut valabilitatea titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor arătând că „la data emiterii titlului de proprietate pe terenul în litigiu nu existau sere întrucât vechile sere au fost scoase din funcțiune iar investițiile făcute de către societățile reclamante au fost realizate pe riscul societăților comerciale având în vedere clauzele contractului de concesiune”.
Din analiza acestor considerente, instanța constată că, prin decizia civilă nr. 855/19.05.2009, nu s-a arătat faptul că nu existau anumite construcții pe terenul în litigiu, ci s-a reținut că serele nu erau în funcțiune la momentul emiterii titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004. Această concluzie este întărită de faptul că, în cuprinsul aceleași hotărâri, se reiau considerentele deciziei civile nr. 1555/25.09.2007 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr._ menționate anterior în sensul că s-a reținut că „drepturile lor asupra construcțiilor nu pot afecta drepturile legal recunoscute anterior asupra terenurilor în favoarea altor persoane”.
De asemenea, sub același aspect, instanța mai reține și următoarele considerente din decizia civilă nr. 855/19.05.2009: „Din dosarul de prezentare al ofertei de vânzare a . de Ministerul Agriculturii a rezultat că această societate comercială și-a încetat activitatea de producție în anul 200, astfel că s-a procedat la derularea punerilor în posesie a locatorilor deoarece nu mai era niciun impediment față de situația reală a serelor de pe teren.”
Reiese astfel că, deși existau construcțiile specifice de seră, aceste sere nu erau însă în funcțiune, putându-se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Instanța mai reține că existența construcțiilor – serele nr. 24, 30 și 31 rezultă din chiar titlul de proprietate al pârâtei ., respectiv procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001 emis de Guvernul României – Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare, prin acest proces-verbal transmițându-se proprietatea asupra unor bunuri existente, indiferent de starea de funcționalitate a serelor.
Prin urmare, instanța reține existența dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 3,5 ha situat în C., . nr. 26, parcelele A1113-60 și A1113-62, precum și a dreptului de proprietate al pârâtei . asupra construcțiilor – serele nr. 24,30 și 31 situate pe terenul în suprafață de 3,5 ha menționat anterior, în condițiile în care valabilitatea titlului de proprietate al pârâtei nu a fost contestată, iar acesta nu a fost anulat.
În aceste condiții, instanța nu poate reține că pârâta ocupă abuziv terenul în suprafață de 3,5 ha având în vedere că aceasta are un drept de proprietate asupra construcțiilor definitive situate pe acest teren.
Or, în cazul unei admiteri a acțiunii în revendicare formulate de reclamanți, efectul ar fi ca pârâta . să lase în deplină posesie reclamanților terenul pe care se află construcțiile sale, ceea ce ar duce la o încălcare a dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor existente pe teren, drept garantat de Constituția României. De asemenea, același efect l-ar avea și obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor aflate în proprietatea sa.
În cauză, pentru motivele arătate pe larg anterior, instanța nu poate reține incidența dispozițiilor privind accesiunea imobiliară artificială invocate de reclamanți în motivarea în drept a cererii formulate.
Așa cum s-a reținut, instanța constată că, la momentul emiterii titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004, pe terenul în suprafață de 3,5 ha în litigiu se aflau deja construcțiile reprezentate de serele nr. 24,30 și 31, acestea nefiind construite de pârâta ., ci de fosta Întreprindere de Sere C. (ulterior . acestora fiind începută în anul 1974 și finalizată în anul 1981, astfel cum reiese din raportul de expertiză agricolă efectuat în cauză, pârâta dobândind ulterior dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001.
Din aceasta, instanța reține că nu se poate constata reaua-credință a pârâtei . care, de fapt, nu a construit pe terenul în cauză, ci a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente pe teren în baza procesului-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001, titlu de proprietate care nu a fost anulat, iar eventualele îmbunătățiri/investiții făcute ulterior se circumscriu dreptului de dispoziție al acesteia asupra construcțiilor.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta . nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtei ., instanța va analiza în mod separat capătul principal al acesteia și capetele subsidiare.
Astfel, prin capătul principal al cererii reconvenționale, pârâta a solicitat să se constate dobândirea de către aceasta a unui drept de superficie, implicând dreptul de proprietate asupra construcțiilor reprezentând serele nr. 24, nr. 30 și nr. 31 și un drept de folosință pe toată durata existenței construcțiilor asupra terenului în suprafață de 3,5 ha, . și ., situate în intravilanul municipiului C..
Față de probele administrate în cauză, instanța reține că, deși, așa cum s-a arătat anterior, pârâta deține dreptul de proprietate asupra construcțiilor – serele nr. 24,30 și 31, pârâta nu a făcut dovada modului de dobândire a dreptului de superficie constând în dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 3,5 ha.
Or, în lipsa unei reglementări legale a dreptului de superficie în Codul civil din 1864, așa cum s-a reținut în doctrină, instanța reține că dreptul de superficie ar putea fi dobândit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
În cauză, pârâta nu a invocat nicio modalitate de dobândire a dreptului de superficie cu privire la care a solicitat instanței să se constate că l-a dobândit. Aceasta a arătat că dreptul de superficie este transmisibil, astfel încât, prin procesul-verbal nr. 147/29.05.2001, acest drept s-a transferat din patrimoniul Prosper SA în patrimoniul pârâtei cu toate caracteristicile sale, cu toate acestea, la dosarul cauzei, nu există dovezi care să susțină existența unui drept de superficie în patrimoniul . să fi fost transferat ulterior către pârâta din cauză.
Pe de altă parte, instanța constată că procesul-verbal de licitație nr. 147/29.05.2001 nu menționează nimic în ceea ce privește transferul unui drept de superficie către pârâtă.
În continuare, instanța nu poate reține că înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință a pârâtei asupra terenului situat în C., . nr. 26 reprezintă un mod de dobândire a dreptului de superficie invocat, în condițiile în care nu are la bază un act juridic în acest sens.
Cu atât mai mult, nu se poate reține că dreptul de folosință asupra terenului a fost dobândit în temeiul contractului de concesiune nr. 31/29.10.2003 încheiat între pârâtele din prezenta cauză față de cele arătate anterior privind lipsa efectelor acestui contract cu privire la terenul în litigiu.
Deși pârâta a menționat că . edificat construcțiile în perioada 1974 – 1981 cu acordul proprietarului de la momentul respectiv, acest aspect nu reiese din probele administrate în cază, nerezultând nicio convenție cu privire la un eventual drept de superficie al . Consiliului Popular al Județului C. nr. 322/1971, nr. 394/1972, nr. 332/1975 și nr. 471/1978 invocate de pârâtă precizând faptul că s-a transmis din administrarea municipiului C. în administrarea Întreprinderii de Sere C. a terenurilor agricole proprietate de stat, fără a se reglementa aspecte referitoare la un acord privind construcțiile.
Instanța reține că soluția posibilității dobândirii dreptului de superficie prin hotărâre judecătorească a fost cenzurată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Bock și P. împotriva României, Hotărârea din 15.02.2007). S-a reținut că, în speță, în mod netăgăduit, Curtea Supremă de Justiție (a României), a stabilit că autoritatea publică locală „a dobândit dreptul de superficie pe temeiul unei situații de fapt ce nu a fost voită sau cunoscută de cei interesați și care permite astfel să se dea efecte juridice aparenței de drept”. Din examinarea jurisprudenței tribunalelor române, Curtea a reținut că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, prin prescripție achizitivă sau prin convenția părților.
Prin urmare, în lipsa unei dovezi privind dobândirea unui drept de superficie asupra terenului în litigiu, instanța nu poate constata existența unui drept de superficie în baza unei situații de fapt care nu a fost reglementată până în prezent de părțile interesate, întrucât, prin aceasta, s-ar aduce o încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în condițiile în care terenul le-a fost atribuit fără nicio sarcină prin titlul de proprietate nr. 1670/17.02.2004.
Cu privire la capătul subsidiar al cererii reconvenționale constând în obligarea reclamanților la plata contravalorii serelor nr. 24, nr. 30 și nr. 31, amplasate pe terenul în suprafață de 3,5 ha, deținut de către reclamanți în baza titlului de proprietate nr. 1670/17.02.2004, instanța constată că, în motivarea acestui capăt subsidiar, pârâta a invocat dispozițiile art. 494 alin. 3 referitoare la accesiune, or, așa cum s-a reținut anterior, raporturile dintre părțile cauzei nu pot fi reglementate în temeiul dispozițiilor legale referitoare la accesiunea imobiliară artificială.
În continuare, instanța reține că este de prisos a analiza capătul subsidiar referitor la instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra terenului menționat până la achitarea integrală a sumelor reprezentând contravaloarea serelor nr. 24,30 și nr. 31, în condițiile în care cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata contravalorii serelor nu este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta ..
În ceea ce privește cererea pârâtei de restituire a sumei de_,24 lei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru în plus față de cuantumul legal datorat, instanța reține că aceasta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Conform art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 1146/1997 (incidentă în cauză), sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal.
Astfel, pârâta a formulat o cerere reconvențională cu mai multe capete de cerere pentru care s-a achitat o taxă judiciară de timbru în mod separat, așa cum a arătat și aceasta prin precizările din data de 02.12.2014.
Cu privire la capătul principal având ca obiect constatarea dobândirii unui drept de superficie, pârâta a achitat o taxă judiciară de timbru de 711 lei, raportat la valoarea provizorie a terenului în litigiu efectuată de reclamanți, respectiv suma de_ lei.
Valoarea terenului a fost stabilită însă prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză la suma de_ lei, taxa judiciară de timbru aferentă fiind de_ lei, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, iar reclamanților li s-a pus în vedere să suplimenteze taxa judiciară de timbru cu suma de_ lei.
Față de această valoare a terenului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța constată că inclusiv pârâta avea obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de_ lei pentru capătul principal al cererii reconvenționale.
Pentru capetele subsidiare ale cererii, având ca obiect obligarea reclamanților la suma reprezentând contravaloarea serelor și instituirea serelor, față de valoarea acestor sere stabilită prin raportul de expertiză agricolă efectuat în cauză, respectiv_ lei, în temeiul art. 2 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 146/1997, instanța reține că pârâta avea obligația de a achita o singură taxă judiciară de timbru în cuantum de_,36 lei.
Astfel, cuantumul total al taxei judiciare de timbru datorat de pârâtă pentru cererea reconvențională formulată este de_,36 lei, iar pârâta a achitat suma de_ lei, conform ordinului de plată nr. 668/02.10.2012.
Prin urmare, pârâta a achitat în plus suma de 5850,64 lei, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru și va dispune restituirea către pârâta . a sumei de 5850,64 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru achitată conform ordinului de plată nr. 668/02.10.2012 în valoare totală de_ lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1.
Respinge cererea îndreptată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții M. I., cu domiciliul in C., . 10A, . 2, ap25, jud C., M. I., cu domiciliul in Constanta, ., jud C., S. D., cu domiciliul in C., . 26, . 2 ., cu domiciliul in Galati, . L 5, .,A. R., cu domiciliul in Galati, ., ., ., D. M., cu domiciliul in Galati, ., . 14, jud Galati, R.-M. T., cu domiciliul in Constanta, . 13, jud C., R.-M. I. cu domiciliul in Constanta, . 13Bis, jud C. și T. M. cu domiciliul in C., . 13, jud C. în contradictoriu cu pârâta ., cu domiciliul procesual ales la av T. Kamer în C., . nr 5, ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta . împotriva reclamanților.
Admite în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de pârâta ..
Dispune restituirea către pârâtă a sumei de 5850,64 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru achitată conform ordinului de plată nr. 668/02.10.2012 în valoare totală de_ lei.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TrantuAlina S.
Red jud. M.T/10.10.2015
Tehnored.gref. A.S/
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 9161/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
