Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8045/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8045/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 8045/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr.8045
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulată de reclamanta ., cu sediul în C.. . bis, județul C., J_, CUI_, în cauza formulată în contradictoriu cu pârâta R. A. JUDETEANA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C., . A, județul C., CUI RO_, J_, având ca obiect acțiune in răspundere contractuala pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședință publică la data de 29.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 06.07.2015, când, a dispus:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2014 pe rolul Judecătoriei C., reclamanta S.C. A. 95 S.R.L. a chemat în judecată pârâta R. Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 64.405,60 lei reprezentând suma datorată și neachitată de pârâtă ca preț al serviciilor prestate de reclamantă – închiriere utilaj, conform facturii nr.29/30.08.2013, a dobânzii legale aferente acestei sume și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 07.05.2013, a înaintat pârâtei o ofertă privind utilajul – cilindru compactor, ce a fost înregistrată sub nr.3300/07.05.2013. În urma negocierilor purtate între părți, la data de 10.05.2013, s-a semnat procesul – verbal de negociere, prin care s-au stabilit tarifele de închiriere agreate pentru utilajul respectiv. De la sfârșitul lunii mai și până la data de 30.08.2013, utilajul închiriat de pârâtă, a efectuat 664 ore de acționare și 107 ore de staționare. Pârâta a aplicat mențiunea „bun de plată” pe decontul întocmit de reclamantă, însă nici până la data înregistrării acțiunii, nu a achitat suma corespunzătoare serviciilor prestate de reclamantă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1516, art. 1518, art. 1522, art. 1528 Cod Civil, iar în susținerea pretențiilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
La data de 11.12.2014, înainte de primul termen de judecată, reclamanta a depus cerere prin care și-a modificat cel de-al doilea capăt al acțiunii, având ca obiect dobânda legală, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 14.652,27 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,05%/zi, calculate pentru perioada 30.08.2013 – 28.11.2014.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar: factura fiscală nr.29/30.08.2013 și deconturile aferente acesteia, notificarea adresată de reclamantă pârâtei la data de 07.10.2014 și dovada comunicării acesteia către pârâtă, oferta înregistrată sub nr. 3300/07.05.2013, proces-verbal de negociere nr.3900/10.05.2013.
Interogatoriul încuviințat de instanță a fost comunicat pârâtei, care, a depus la dosar răspunsul formulat în scris.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cauza dedusă judecății pune în discuție soluționarea unor aspecte specifice raporturilor între profesioniști, în care celeritatea derulării unor astfel de operațiuni, unde se aplică, ca regulă, principiul consensualismului, a impus regula unor forme contractuale cât mai simple.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între părți s-au desfășurat raporturi juridice contractuale sub formă de contract de prestări servicii în formă simplificată, dovedit prin factura fiscală depuse în probațiune de reclamantă, emisă de aceasta în baza unor deconturi.
Atât deconturile, cât și factura fiscală au fost însușite de ambele părți prin aplicarea semnăturii.
Aceste aspecte nu au fost contestate de către pârâtă.
Se reține astfel că, aplicarea semnăturii atât pe deconturile ce au stat la baza emiterii de către reclamantă a facturii fiscale în discuție cât și pe aceste factură, fac dovada acceptării exprese de către pârâtă a facturii în discuție și a obligației de plată a sumei pentru care a fost emisă.
Factura fiscală este un înscris sub semnătură privată, iar în ceea ce privește forța sa probantă, factura acceptată face dovadă împotriva destinatarului acceptant.
Acceptarea facturii poate fi expresă sau tacită, în speță, semnarea fără obiecțiuni a facturii fiscale emise de reclamantă și a deconturilor ce au stat la baza emiterii ei, reprezentând o manifestare de acceptare expresă din partea pârâtei, a facturii și a soldului cuprins în această factură.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
Instanța are în vedere, principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cu care, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-și respecte obligațiile asumate.
Prevederile art. 1350 alineat 1 și 2 cod civil impun oricărei persoane să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar pentru situația în care, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
De asemenea, conform art. 1516, coroborat cu art. 1527 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și poate cere întotdeauna obligarea debitorului la executarea în natură a obligației, atunci când această executare nu este imposibilă.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a serviciilor de închiriere prestate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. Pe de altă parte, neexecutarea obligației, reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că, deși reclamanta și-a îndeplinit obligația de pune la dispoziția pârâtei utilajul închiriat – aspect dovedit prin semnarea deconturilor de către pârâtă – aceasta din urmă nu a achitat la scadență contravaloarea acestor servicii.
Pe cale de consecință, pretențiile reclamantei, având ca obiect debitul principal, rezultat din factura fiscală nr. 29/30.08.2013, sunt întemeiate.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, prin capătul doi al cererii, așa cum a fost acesta modificat, obligarea pârâtei la plata sumei de 14.652,27 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate la debitul principal. Reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat un înscris, prin care acestea au stabilit obligația de a achita penalități de întârziere și cuantumul lor. În cauză nu s-a făcut dovada existenței acestuia.
Penalitățile de întârziere nu reprezintă altceva decât daune – interese pentru repararea prejudiciului produs prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor, evaluate anticipat de părți, printr-o convenție.
Deci, pentru a fi pretinse și, respectiv, datorate, trebuie să existe o convenție prealabilă a părților cu privire la acestea. Convenția părților referitoare la penalități îmbracă forma unei clauze penale. Clauza penală este reglementată de dispozițiile Codului civil în art. 1538 și următoarele.
În speță, instanța constată că între părți nu a existat o convenție a părților sub forma clauzei penale.
Așa cum s-a arătat mai sus, în raporturile juridice dintre cele două părți, reclamanta a închiriat pârâtei un utilaj, emițând factura fiscală cuprinzând contravaloarea acestor servicii. Acceptarea facturii face dovada operațiunii pentru care au fost întocmite, anume prestarea serviciilor ce fac obiectul lor, potrivit art. 155 Cod fiscal și a acceptării plății sumei facturate.
Pe de altă parte, acceptarea unei clauze penale nu se poate face decât în mod explicit și expres de către părți, prin persoane autorizate să exprime voința societății, manifestată prin încheierea unei convenții și nu printr-o simplă operațiune de acceptare a unui document financiar – contabil emis de una dintre părți.
În consecință, în lipsa unei clauze penale asumate de cele două părți, instanța reține că cererea reclamantei, având ca obiect suma de 14.652,27 lei, solicitată pârâtei cu titlu de penalități de întârziere, este neîntemeiată, astfel încât o va respinge.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.393,11 lei, constând în 2.393,11 lei, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și 2.000 lei, onorariu de avocat.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța va admite în parte acțiunea modificată a reclamantei, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 64.405,60 lei reprezentând contravaloare închiriere utilaj și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.393,11 lei și va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamanta S.C. A. 95 S.R.L. cu sediul în C.. . bis, județul C., J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta R. Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C. cu sediul în C., . A, județul C., CUI RO_, J_ .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 64.405,60 lei, reprezentând contravaloare închiriere utilaj.
Respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.393,11 lei, constând în 2.393,11 lei, taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și 2.000 lei, onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 06.07.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored jud LIP/06.09.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7972/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8082/2015.... → |
|---|
