Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1475/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1475/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1475/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1475
Ședința publică din data de 12.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanți L. M., V. C. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 22.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 05.02.2014 și la astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.01.2014, sub nr. de dosar_, reclamanții L. M. și V. C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin PRIMAR, obligarea acestuia la plata către reclamanți a sumei de_ lei cu titlu de despăgubire, astfel:
-_ lei către V. C., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 76,60 mp, pe care este edificată construcția proprietatea sa, situată în C., .. 72, Jud. C., sumă pe care reclamantul a fost obligat să o plătească proprietarului actual al terenului – C. Armand-A. pentru perioada 17.12._12 prin Decizia civilă nr. 487/11.04.2013;
- 7468 lei către L. M. reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 48,60 mp, pe care este edificată construcția proprietatea sa, situată în C., .. 72, Jud. C., sumă pe care reclamantul a fost obligat să o plătească proprietarului actual al terenului – C. Armand-A. pentru perioada 17.12._12 prin Decizia civilă nr. 487/11.04.2013;
- 6798 lei reprezentând cheltuieli de judecată la plata cărora reclamanții au fost obligați în solidar în cadrul dosarului nr._/212/2011 al Judecătoriei C.;
- 3492 lei reprezentând cheltuieli de executare silită în dosarul de executare nr. 676/2013 al B.E.J.A. S. C. A. și S. C. G.-
S., ocazionate de punerea în executare a Sentinței civile nr._/05.12.2012 a Judecătoriei C., astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 487/11.04.2013 a Tribunalului C..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost căsătoriți în perioada 05.01._98, iar în timpul căsătoriei au dobândit de la pârât, prin mandatarul acestuia – R.A.E.D.P.P., un imobil constând în construcție compusă din 3 camere și dependințe, situat în C., .. 72, Jud. C.. În acest sens a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997, în care era stipulată doar suprafața utilă a construcției, respectiv 88,62 mp. Din măsurătorile cadastrale efectuate în luna iulie 2006 rezultă că suprafața construită aferentă imobilului dobândit era în total de 120,40 mp. Au arătat că în acest contract s-a menționat în mod expres că "se atribuie cumpărătorului în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent locuinței". Reclamanții au menționat că imobilul-construcție este amplasat pe un lot de teren în suprafață totală de 314 mp, care este ocupat de încă un corp de proprietate (C3) aflat în proprietatea R.A.ED.P.P.
În continuare, reclamanții au învederat că, odată cu divorțul ce a făcut obiectul dosarului nr._/1998 al Judecătoriei C., au hotărât de comun acord și asupra modului de partajare a bunurilor comune, construcția dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997 fiind împărțită astfel: corpurile C1 și C5 cu o suprafață totală construită la sol de 73,60 mp au revenit lui V. C. și corpurile C2 și C4 cu o suprafață totală construită la sol de 46,80 mp au revenit lui L. M..
Reclamanții au mai arătat că, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul, prin notificarea nr. 2100/10.08.2001, dl. C. A. a solicitat acestuia restituirea în natură a terenului în suprafață de 314 mp situat în C., .. 72, Jud. C. și a corpului B de construcție situat pe acesta, în temeiul Legii nr. 10/2001. Pentru că nu a primit nicio soluție pe cale administrativă, domnul C. A. s-a adresat cu o cerere Tribunalului C., care a făcut obiectul dosarului nr._/118/2007, solicitând obligarea Municipiului C. și a Primatului Mun. constanța la restituirea în natură a imobile3lor menționate.
Au afirmat că prin Sentința civilă nr. 1096/03.10.2008 Tribunalul C. a admis cererea de revendicare a domnului C. A. și pârâții au fost obligați la restituirea în natură a imobilului situat în C., .. 72, compus din teren în suprafață de 314 mp și corpul B de construcție situat pe acesta. Deși legal citați cu ocazia judecării acestei cauze, pârâții nu au formulat apărări și nu au atacat Sentința Tribunalului C., care a rămas irevocabilă prin neapelare la data de 17.12._. La data de 14.10.2009 domnul C. A. a intrat în posesia terenului și a construcției mai sus menționate, iar prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/212/2011, acesta a solicitat în instanță obligarea reclamanților din prezenta cauză la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pe care se află construcțiile lor, pentru perioada 17.12._12. Pentru terenul ocupat de V. C. contravaloarea lipsei de folosință a fost de_ lei, iar pentru terenul ocupat de L. M. de 7468 lei. Prin Decizia civilă nr. 487/11.04.2013 s-a dispus obligarea lor și la plata cheltuielilor de judecată de 6798 lei.
Reclamanții au alegat că, întrucât nu au posibilități financiare de a achita debitele conform hotărârilor judecătorești amintite, creditorul a procedat la punerea în executare silită a acestora, formându-se pe rolul B.E.J.A. S. C. A. și S. C. G.-S. dosarul de executare nr. 676/2013, cu această ocazie fiind puse în sarcina lor și cheltuielile de executare în sumă de 3492 lei.
Au susținut că singurul culpabil pentru situația creată este vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997, care răspunde de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului, conform art. 1337 din Codul civil de la 1864.
Totodată, reclamanții au afirmat că la încheierea contractului le-a fost stabilit un drept de folosință gratuit pe durata existenței construcției cumpărate, în niciun moment nefiindu-le învederată posibilitatea ca acest drept de folosință să se transforme într-unul oneros, altfel, cu siguranță nu ar mai fi cumpărat construcția.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1337 Cod civil.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 14.03.2014 s-a admis cererea de asistență judiciară formulată de reclamanți și s-a redus taxa judiciară de timbru datorată de aceștia de la suma de 1039,17 lei la suma de 519,58 lei. Reclamanta L. M. a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 826 lei (f.112), iar reclamantul V. C. 520 lei (f.114).
► La data de 23.04.2014 pârâtul M. C. a depus întâmpinare (f.117-118), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A precizat că suprafața de teren pentru care s-a recunoscut dreptul de folosință a reclamanților a fost de doar 88,60 mp, așa cum se stipulează expres în contractul vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997, iar dacă reclamanții au înțeles a folosi fără niciun titlu o suprafață excedentară de 33,38 mp (sau 36,58 mp), trebuie făcută distincția dintre terenul deținut cu un titlu și terenul deținut fără nici un titlu, el putând fi ținut a răspunde (dacă se dovedește vreo culpă) numai pentru suprafața de 88,60 mp.
Pârâtul a susținut că cererea nu este întemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile evicțiunii întrucât terenul în suprafață de 88,62 mp nu a format obiect al unei transmiteri a dreptului de proprietate ci, doar a fost acordată folosința gratuită pe durata existenței construcției. Ceea ce s-a înstrăinat a fost doar imobilul construcție, nu și terenul. În atare împrejurare, cât timp terenul nu a format obiect al vânzării-cumpărării, prevederile legale invocate de reclamanți nu își au ap0licabilitate în prezenta cauză.
În situația în care se va reține că o asemenea instituție este operantă în cauză, pârâtul a solicitat să se constate că pretențiile reclamanților sunt nefondate, aceștia cumpărând imobilul pe riscul lor, în finalul contractului de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997 menționându-se că "RAEDPP este exonerată de orice răspundere privind eventualele litigii între fostul proprietar sau moștenitorii acestuia și noul proprietar al imobilului". Conform art. 1337 Cod civil, răspunderea pentru evicțiune operează inclusiv în ceea ce privește sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ai fi declarate la facerea contractului. Or, față de clauza de exonerare de garanție pentru existența unor litigii cu fostul proprietar deposedat abuziv, în mod evident operează o excludere a răspunderii sale, conform art. 1338 Cod civil.
În cauză instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997 (f.16), reclamanții au cumpărat de la pârâtul M. C., prin mandatar R.A.E.D.P.P. locuința situată în C., .. 72, Jud. constanța, compusă din 3 camere de locuit, cu suprafața totală de 88,62 mp. Prin același contract s-a atribuit reclamanților din prezenta cauză în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent construcției în suprafață de 88,62 mp.
Prin Sentința civilă nr._/19.11.1998 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1998 (f. 36-38) s-a luat act de tranzacția reclamanților din prezenta cauză cu privire la împărțirea imobilului-locuință din C., .. 72 dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997, astfel: V. C. a luat corpurile C1 și C5 în suprafață totală de 73,60 mp, iar L. M. corpurile C2 și C4, în suprafață de 46,80 mp.
Prin Sentința civilă nr. 1096/03.10.2008 pronunțată în dosarul nr._/118/2007 (f. 42-46) s-a admis acțiunea în revendicare a fostului proprietar al imobilului în cauză, C. Armand A., în contradictoriu cu Primarul Municipiului C. și cu M. C., aceștia din urmă fiind obligați să restituie domnului C. în natură imobilul situat în C., .. 72, compus din teren în suprafață de 314 mp și corpul B de construcție și să acorde măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură pentru corpul A de construcție și corpul C de construcție. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Prin procesul-verbal de predare-primire nr._/25.09.2009 (f.50) C. Armand A. a fost pus în posesie cu privire la imobilul din C., .. 72, Jud. C., compus din teren în suprafață de 314 mp și corpul B de construcție.
Prin Decizia civilă nr. 487/11 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2011 de Tribunalul C. (f.13-15) reclamanții din prezenta cauză au fost obligați la plata către C. Armand A. de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 17.12._12, astfel: V. C._ lei și L. M. 7468 lei. De asemenea, pârâții din prezenta cauză au fost obligați către C. Armand A. și la plata sumei de 6798 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Întrucât reclamanții V. C. și L. M. nu au plătit numitului C. Armand A. sumele la care au fost obligați prin Decizia civilă nr. 487/11 aprilie 2013, aceștia au fost executați silit în cadrul dosarului de executare silită nr. 676/2013 al B.E.J.A. S. C. A. și S. C. G.-
S..
Prin prezenta acțiune, reclamanții s-au îndreptat împotriva pârâtului Municipiului București pentru recuperarea sumelor la care au fost obligați prin Decizia civilă nr. 487/11 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2011 de Tribunalul C., întemeindu-se pe răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
Potrivit disp. art. 1337 din Codul civil de la 1864 aplicabil în cauză, vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Aceste dispoziții legale instituie obligația vânzătorului pentru evicțiunea lucrului vândut, evicțiunea fiind definită în doctrină ca fiind pierderea proprietății lucrului vândut sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar.
Reclamanții solicită de la pârât despăgubirile la care au fost obligați față de actualul proprietar al imobilului pentru lipsa de folosință a terenului, invocând un fapt personal al pârâtului vânzător.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._/13.06.1997reclamanții au dobândit asupra imobilului doar un drept de folosință gratuită, nu dreptul de proprietate, aspect reținut și în considerentele Deciziei civile nr. 487/11 aprilie 2013, cu singura diferență (potrivit Deciziei 487/11.04.2013) că dreptul de folosință nu poate fi cu titlu gratuit, de vreme ce nicio dispoziție legală nu permite acest lucru. Dreptul de folosință al reclamanților din prezenta cauză a fost asimilat unui drept de superficie și astfel Tribunalul C. i-a obligat pe aceștia la plata către C. Armand A. la despăgubiri pentru lipsa de folosință.
Or, în condițiile în care reclamanții nu au avut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului din .. 72, aceștia nici nici nu îl puteau pierde.
Totodată, instanța reține că, atâta timp cât M. C. nu le-a transmis reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar un drept de folosință, el nu are obligația de garanție pentru evicțiune, obligație prevăzută numai în cazul pierderii de către cumpărător a proprietății.
În cazul tulburării sau pierderii dreptul de folosință gratuită sau cu titlu oneros, beneficiarul dreptului are la îndemână alte mijloace legale, cum sunt acțiunile posesorii sau confesorii, în niciun caz acțiunea în evicțiune, pentru că nu se transmite dreptul de proprietate.
Prin urmare, reținând că pârâtul nu a vândut reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului din .. 72, acesta nu poate fi obligat la despăgubiri pe calea unei acțiuni în evicțiune, motiv pentru care instanța va respinge prezenta cerere de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă instanța reține culpa procesuală a reclamanților în declanșarea prezentului litigiu, sens în care îi va obliga pe aceștia să plătească pârâtului cheltuielile de judecată efectuate, respectiv suma de 673,29 lei reprezentând onorariu de avocat, suportat de pârât conform facturii fiscale nr. 881/23.04._ (f. 128) coroborată cu extrasul de cont din data de 10.05.2014 (f.130).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții L. M., cu domiciliul în C., .. 72, jud, C., având CNP_ și domiciliu procesual ales în C., ., jud., C., la cab. av. C. M. și V. C., cu domiciliul în C., .. 72, jud, C., având CNP_ și domiciliu procesual ales în C., ., jud., C., la cab. av. C. M., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin PRIMAR, cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă reclamanții să plătească pârâtului suma de 673,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Conform art. 426 alin. 4 C., pentru doamna grefier M. D., aflată în concediu prenatal, semnează doamna grefier-șef, V. G.
Redjud D.A.S./13.07.2015/4 ex.
Tehn. Red. M.D./
Comunicat 2 ex în data de .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1539/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1457/2015.... → |
|---|
