Pretenţii. Sentința nr. 1531/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1531/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1531/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1531/2015
Ședința publică din data de 13.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „pretenții civile”, cerere formulată de către reclamantul R. D., domiciliat în municipiul C., ., jud. C., având domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „R. I. Bugală”, în municipiul C., ., ., în contradictoriu cu pârâta „U. Asigurări” S.A. - prin Sucursala C., cu sediul în municipiul C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a se depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 146 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 13.02.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.01.2012, sub număr dosar_, reclamantul R. D. a solicitat obligarea pârâtei „U. Asigurări” S.A. la plata sumei de_.23 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații efectuate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ca urmare a producerii evenimentului asigurat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în toamna anului 2011 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul său cu nr. de înmatriculare_, pentru reparația căruia a plătit suma de_.23 lei. Învederează reclamantul că, deși avea poliță de asigurare facultativă valabilă la „U. Asigurări” S.A., totuși aceasta a refuzat să îl despăgubească pe asiguratul său.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 136/ 1995, art. 969 și art. 970 din Codul civil de la 1864, art. 1270 din Noul Cod Civil, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare 2386 lei și cu timbrul judiciar de 5 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 29-30), prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că, în cadrul unui alt dosar de daună constituit la cererea aceluiași asigurat, respectiv nr._, au fost efectuate verificări de către inspectorii societății de asigurări, în urma cărora s-a concluzionat că au fost a declarate împrejurările producerii evenimentului neconforme cu realitatea. De asemenea, arată pârâta că R. D. a renunțat definitiv la pretențiile din acel dosar de daună, deschis în legătură cu același autoturism.
Susține pârâta că, în legătură cu pretențiile ce fac obiectul prezentei cauze, a fost deschis dosarul de daună nr._, în cadrul căruia s-a constatat că jantele cu care a fost echipat autovehiculul după reparație sunt de proveniență „second hand” (after market), dar au fost menționate și evaluate în devizul de reparație ca piese originale. Totodată, se arată că factura nr._ a fost emisă de furnizorul S.C. „Ausburg International Impex” S.R.L. în data de 15.09.2011, anterior producerii evenimentului.
Apreciază pârâta că devin incidente prevederile art. 3.3 lit. r) din condițiile de asigurare, astfel încât nu se pot acorda despăgubiri reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă, art. 996 din Codul civil de la 1864, condițiile de asigurare casco, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
În cauză au fost administrate, al cererea părților, probele cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului și pârâtei, precum și proba cu expertiza tehnică auto, încuviințată pârâtei, fiind întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară de către expert ing. M. L. C. (f. 130-142). De asemenea, instanța a dispus, din oficiu, ascultarea martorilor G. D. (vol. I, f. 206) și P. M. (vol. II, f. 155-156).
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
Între „U. Asigurări” S.A. - în calitate de asigurător și R. D. - în calitate de asigurat, a intervenit contractul de asigurare facultativă tip Casco ._/ 10.05.2011 (vol. I, f. 8-9), cu valabilitatea cuprinsă între 11.05._12, în temeiul căruia pârâta s-a obligat să asigure în sistem „Full Casco” autovehiculul aparținând reclamantului, marca „Mercedes Benz” - tipul „S320”, înmatriculat cu nr._, suma asigurată fiind stabilită la valoarea de_ euro. Asiguratul s-a obligat, la rândul său, să plătească prima de asigurare.
La cererea persoanei asigurate, s-a constituit la nivelul „U. Asigurări” S.A. dosarul de daună nr._, privind despăgubirile solicitate de reclamant, ca urmare a evenimentului rutier produs în data de 29.11.2011, pe DN 6 (Lugoj – Drobeta T. S.), în urma căruia autoturismul asigurat a fost avariat.
Despre producerea prejudiciului, societatea de asigurări a fost înștiințată la data de 03.10.2011, astfel cum se menționează în procesul-verbal de constatare a pagubelor, nedatat, încheiat de inspectorul de risc (vol. I, f. 32).
G. D. a formulat cerere de despăgubire (f. 65), pentru R. D., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2142 la B.N.P.A. „A. O. și A. L.-A.” (vol. I, f. 78). Cu acea ocazie s-au solicitat despăgubiri de_.38 lei, în baza devizului nr. 633 și facturii 0864.
Ulterior, la data de 20.01.2012, R. D. însuși formulează cerere de despăgubire pentru aceeași sumă, în baza documentelor „factura + bon fiscal” (vol. I, f. 38).
Prin referatul de plată parțială întocmit la data de 14.12.2011 (f. 43), s-a aprobat plata despăgubirilor în valoare de_.57 lei, iar prin adresa de respingere la plată nr. 618/ 01.03.2012 (vol. I, f. 35), asigurătorul îl înștiințează pe reclamant cu privire la faptul că, în temeiul art. 3.3 lit. r) din condițiile contractului de asigurare, nu se pot acorda despăgubiri întrucât s-au formulat declarații neconforme cu realitatea de către persoana asigurată, concluzie trasă pe baza investigațiilor proprii făcute de către Departamentul Control Intern și Antifraudă din cadrul „U. Asigurări” S.A.
Prin acțiunea civilă de față, reclamantul solicită despăgubiri în valoare de_.23 lei, pe care înțelege să le justifice cu următoarele documente emise de S.C. „Euro Dek” S.R.L.:
- factura 0864/ 23.11.2011 – coroborată cu devizul nr. 633 (vol. I, f. 12-17) - și bonuri fiscale emise la 13.01.2013, în valoare de_.38 lei (vol. I, f. 39);
- factura 0900/ 29.11.2011 (vol. I, f. 10) și chitanța nr. 251/ 29.11.201_? (vol. I, f. 5), în valoare de_.85 lei.
Prin referatul întocmit de reprezentanți ai Departamentului Control Intern și Antifraudă din cadrul „U. Asigurări” S.A. (vol. I, f. 188-189), s-a reținut că jantele cu care a fost echipat autoturismul după reparație au fost „after market”, în vreme ce în devizul justificativ aceste piese s-au menționat ca fiind originale. Mai mult, au constatat reprezentanții asigurătorului că piesele montate pe autovehicul erau uzate, iar proprietarul bunului asigurat – R. D. – era asociat/ administrator la S.C. „Best Cars Auto Dealer” S.R.L., firmă care are obiect principal de activitate comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare, ceea ce i-a facilitat posibilitatea de substituire a jantelor în cauză.
Prin același referat, inspectorii antifraudă din cadrul societății de asigurare au mai reținut că data emiterii facturii justificative de la furnizorul Ausburg International Impex S.R.L. era 08.09.2011 – anterioară producerii evenimentului declarat, iar după ce s-au cerut explicații unității reparatoare, S.C. „Euro Dek” S.R.L. a prezentat copia facturii nr._/ 08.10.2011, în valoare de_ lei, emisă de furnizorul S.C. K. X. S.R.L.
Luând legătura cu M. M., angajată a S.C. K. X. S.R.L., inspectorii au aflat că acea societate nu funcționa în zilele de sâmbătă, iar factura în discuție purta data emiterii chiar într-o asemenea zi. Mai mult, numărul de factură_ era alocat, în evidențele proprii ale societății emitente, unei alte facturi, emise la data de 06.10.2011 către S.C. Perceli KFZ S.R.L., pentru stornarea sumei de 174.19 lei, reprezentând contravaloarea unei piese (lampa stop W204). Tot M. M. le-a comunicat inspectorilor că societatea unde își desfășura activitatea nu comercializase jante auto.
Au concluzionat reprezentanții Departamentului Control Intern și Antifraudă că solicitantul despăgubirilor a încercat inducerea în eroare a asigurătorului și au propus respingerea cererii de despăgubiri.
Martorul G. D., ascultat din oficiu de către instanță (vol. I, f. 206), a susținut că incidentul rutier declarat societății de asigurări s-a petrecut în realitate, în sensul că, fiind la volanul autoturismului împrumutat de la reclamant și rulând spre Timișoara, pe podul rutier relevat în fotografiile de la fila 137 verso din dosar (vol. I), a întâlnit o piesă metalică de separație, iar carosabilul era decopertat și nesemnalizat, astfel că s-au distrus jantele și cauciucurile la trei din cele patru roți.
Instanța observă că despăgubirile cerute de reclamant se referă la contravaloarea a patru jante și anvelope, deși martorul a confirmat că numai trei din cele patru roți au fost avariate.
De asemenea, martorul P. M., ascultată la inițiativa instanței, prin comisie rogatorie, a susținut cele reținute în cuprinsul referatului Departamentului Control Intern și Antifraudă al „U. Asigurări” S.A. ca fiind comunicate inspectorilor de aceeași persoană, cu ocazia primelor verificări.
Față de aceste această situație faptică, apreciind reale constatările inspectorilor antifraudă ai pârâtei, instanța consideră că factura exhibată de reparatorul S.C. „Euro Dek” S.R.L. (în prezent radiată), având nr._/ 08.10.2011 (vol. I, f. 40), nu exprimă realitatea, nefiind în fapt emisă de S.C. K. X. S.R.L.
De altfel, dacă la data promovării cererii de despăgubire ar fi existat acea factură, e de presupus că devizul nr. 633/ 16.11.2011 ar fi trebuit să cuprindă întregul cost al reparațiilor, nefiind justificată emiterea a două facturi succesive, pentru a se ajunge la o valoare care să o justifice pe cea exprimată în factura nr._/ 08.10.2011.
Este de menționat aici, pe lângă cele reținute de inspectorii antifraudă și însușite de instanță, faptul că, deși s-a încercat pe parcursul procesului, în baza rolului activ, să se identifice documente relevante ale societăților implicate în circuitul comercial al cauzei, respectiv S.C. „Euro Dek” S.R.L., S.C. Perceli KFZ S.R.L. și S.C. K. X. S.R.L., totuși nu s-a reușit acest lucru, întrucât persoanele juridice în discuție au fost radiate.
Apoi, aprecierea inspectorilor de daună privind facila posibilitate a reclamantului de a obține piese de schimb (uzate) pentru autoturism este susținută de faptul că R. D. era asociat și administrator la S.C. „Best Cars Auto Dealer” S.R.L., firmă care are obiect principal de activitate comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare (vol. I, f. 190-192).
Prin expertiza tehnică administrată în cauză (vol. I, f. 130-142), expertul judiciar M. L. C. a făcut următoarele constatări și aprecieri:
- autoturismul era echipat cu un alt tip de jante și anvelope decât cele admise de RAR (17 și 18 inches), potrivit certificatului de înmatriculare al mașinii, nefăcându-se dovada existenței omologării suplimentare sub acest aspect; cu toate acestea, la inspecția de risc și în devizul Audatex (realizate la momentul asigurării facultative), aceste opțiuni (echiparea cu jante de 20 inches) au fost acceptate de asigurător;
- expertul confirmă, cu o probabilitate de peste 70%, faptul că jantele montate la reparație nu erau originale „AMG”, ci „after market”, astfel cum au susținut și inspectorii antifraudă ai asigurătorului;
- nu există constatări ale organelor în drept ori alte probe cu privire la evenimentul rutier invocat, ci doar declarația conducătorului auto G. D.; de asemenea, nu există dovezi privind transportul autovehiculului avariat, de la locul evenimentului până în C.;
- din analiza documentelor justificative de proveniență a jantelor montate la reparație, coroborate cu oferta obținută de expert de la un operator comercial local specializat în articole de „tuning”, concluzionează cu o probabilitate de peste 85% că diferența de cost pretinsă în baza facturii nr. 0900/ 29.11.2011 (vol. I, f. 10) și chitanța nr. 251 (vol. I, f. 5) -_.85 lei – nu se justifică;
- în devizul nr. 633/ 16.11.2011 sunt menționate în mod corect reperele și soluțiile tehnice necesare reparației, valoarea devizului fiind de_.38 lei;
- factura emisă de Ausburg International Impex S.R.L., examinată cu dificultate pentru că este ilizibilă, se referă numai la anvelope pentru echiparea punții față, nu însă și punții spate;
- evenimentul rutier invocat de reclamant se putea produce, la data și locul indicate, însă, față de lipsa altor dovezi în afara declarației conducătorului auto, expertul nu poate certifica cu o probabilitate mai mare de 50% acest fapt;
- contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, în funcție de eficiența probatorie ce se va da de către instanță înscrisurilor justificative, este stabilită de expert în patru variante, respectiv două variante pentru suma de_.38 lei și două variante pentru 0 lei (dacă se va considera că piesele puse în operă erau „after market”, situație în care se activează clauza contractuală privind neplata despăgubirilor).
Expertiza s-a făcut pe baza documentației existente la dosarul cauzei și a înscrisurilor puse la dispoziția expertului de către părți – inclusiv dosarul de daună conținând fotografiile realizate asupra autovehiculului la momentul constatării avariilor de către reprezentantul „U. Asigurări” S.A.; fotografiile privind locul producerii evenimentului rutier (vol. I, f. 137-138) au fost extrase de către expert prin intermediul mijloacelor informatice satelitare.
Față de întreaga situație faptică anterior expusă, instanța apreciază că reclamantul a solicitat asigurătorului despăgubiri necuvenite în valoare totală de_.23 lei, în baza unor documente care nu reflectă adevărul.
Judecătoria mai reține că relația de prietenie dintre reclamant și martorul G. D. este confirmată prin declarația acestuia din urmă, de faptul că autoturismul de lux îi fusese împrumutat chiar de către reclamant, precum și de legăturile de afaceri existente între aceștia, după cum se constată din fișele informative ale S.C. „Best Cars Auto Dealer” S.R.L., respectiv cea din 26.01.2012 – unde R. D. apare ca fiind asociat și administrator alături de O. Ș. (vol. I, f. 190-192) și cea din 22.10.2014 – unde asociat unic și administrator este G. D. (vol. II, f. 14-15). Rezultă astfel că martorul a preluat societatea în discuție de la foștii asociați, între care și reclamantul.
Declarația martorului referitoare la producerea evenimentului rutier din data de 29.11.2011, pe DN 6 (Lugoj – Drobeta T. S.) nu este susținută prin nicio probă suplimentară pentru a o face credibilă, precum declarații ale altor persoane care au luat la cunoștință de producerea evenimentului sau acte de constatare la fața locului, ori măcar fotografii efectuate la momentul accidentului (fotografii ce s-ar fi putu face cu ușurință, date fiind mijloacele moderne de comunicare). De asemenea, deși susține că autovehiculul nu și-a putut continua parcursul, după eveniment, fiind transportat pe o platformă la C., martorul sau reclamantul nu dovedesc această susținere prin vreun document de plată a sumei de 1500 lei – plătită pentru respectivele servicii de transport. Or, fiind angrenați în activitatea unor societăți comerciale, potrivit dovezilor obținute de la O.N.R.C. (vol. II, f. 14-82), aceștia se presupune că știu modul în care trebuie justificată plata făcută către un prestator de servicii – societate comercială sau persoană fizică autorizate – și anume prin chitanță/ bon fiscal și, eventual, factură.
În aceste condiții, dată fiind și relația apropiată dintre martor și reclamant, instanța apreciază că nu doar valoarea pretinsă a prejudiciului este pusă sub semnul întrebării, ci chiar producerea acestuia în circumstanțele declarate de R. D. și G. D. în fața societății de asigurare.
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864, incident în cauză față de data încheierii contractului de asigurare facultativă, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Conform art. 24 din Legea nr. 136/ 1995 privind asigurările și reasigurările în România - „În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despăgubire.”
Prin art. 3.3 lit. r) din condițiile de asigurare (vol. I, f. 94-105) – anexă la contractul de asigurare facultativă tip Casco ._/ 10.05.2011 – s-a prevăzut că asigurătorul nu acordă despăgubiri în situația în care „la încheierea asigurării sau ulterior, asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare au dat declarații neconforme cu realitatea, ori sunt în contradicție cu starea de fapt, situație care l-ar împiedica pe asigurător să constate dacă evenimentul este sau nu risc asigurat, precum și în situația în care au încercat să obțină prin fraudă sau tentativă de fraudă despăgubiri necuvenite”.
Având în vedere datele speței, Judecătoria constată că este incidentă clauza contractuală cuprinsă în art. 3.3 lit. r) din condițiile de asigurare, astfel că reclamantul, care a încercat a obține prin fraudă despăgubiri de_.23 lei, nu poate primi despăgubiri de la pârâtă, pentru prejudiciul invocat ca fiind provocat în urma unui eveniment rutier ce s-ar fi produs în data de 29.11.2011, pe DN 6 (Lugoj – Drobeta T. S.).
Pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată este găsită neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pe de altă parte, față de cele anterior reținute, instanța opinează că împrejurările săvârșirii faptelor conduc la bănuieli puternice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, după cum urmează:
• tentativă la înșelăciune - prevăzută și pedepsită de art. 32 rap. la art. 244 din Codul penal, fals în declarații (date în fața „U. Asigurări” S.A. – supusă controlului și supravegherii Autorității de Supraveghere Financiară) – prevăzută și pedepsită de art. 326 din Codul penal și uz de fals (documente justificative ale prejudiciului depuse la dosarul de despăgubire) – prevăzută și pedepsită de art. 323 din Codul penal, fapte ce s-ar putea reține, după efectuarea urmăririi penale, în sarcina reclamantului R. D.;
• complicitate la tentativă la înșelăciune - prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 și art. 32 rap. la art. 244 din Codul penal, fals în declarații (date în fața „U. Asigurări” S.A. – supusă controlului și supravegherii Autorității de Supraveghere Financiară) – prevăzută și pedepsită de art. 326 din Codul penal și mărturie mincinoasă (făcută în fața instanței civile, în prezenta cauză) – prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. 1 din Codul penal, fapte ce s-ar putea reține, după efectuarea urmăririi penale, în sarcina martorului G. D..
De aceea, în temeiul art. 291 alin. 2 din Cod procedură penală și art. 325 din Codul de procedură civilă, instanța va sesiza P. de pe lângă Judecătoria C., în vederea efectuării de cercetări cu privire la faptele descrise și autorii acestora, sens în care vor fi transmise unității de parchet indicate fotocopii ale înscrisurilor din dosar aflate la filele 1-3, 5, 6-19, 32-33, 38, 40, 47, 65, 78, 188-189, 206 – toate din vol. I, precum și la filele 155-156 din vol. II, prezenta hotărâre, împreună cu un exemplar al procesul-verbal încheiat cu ocazia deliberării. Desigur că organele de urmărire penală vor putea cere întregul dosar de daună nr._ constituit la nivelul „U. Asigurări” S.A., precum și orice alte înscrisuri considerate a fi necesare bunei înfăptuiri a actului de justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată de către reclamantul R. D., domiciliat în municipiul C., ., jud. C., având domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „R. I. Bugală”, în municipiul C., ., ., în contradictoriu cu pârâta „U. Asigurări” S.A. - prin Sucursala C., cu sediul în municipiul C., ., jud. C..
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. M.G./13.02.2015;
Tehnored. grf. C.B./17.02.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1457/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1444/2015.... → |
|---|
