Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7282/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7282/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 34608/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7282
Ședința publică din data de 18.06.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere contractuală - pretenții, cerere formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 11.06.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată la Judecătoria C. sub nr. de dosar_, reclamanta ., a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL, să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 40.397,40 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.
În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii privind auditul financiar nr. 90/14/19.07.2010, prestatorul obligându-se conform contractului să efectueze misiune de audit financiar al situațiilor financiare ale anilor 2010-2014, în favoarea beneficiarului O. T. Sa.
A susținut reclamanta că anterior încheierii acestui contract, a încheiat cu . SRL contractul de audit financiar nr. 9116/17.05.2006, însă pentru că auditorul financiar a prezentat elemente inexacte și incorecte, prin Hotărârea nr. 2/28.06.2010 a Adunării Generale a Acționarilor . a fost revocat auditorul financiar Tatăl și Fiica Srl, fiind notificat și cu privire la rezilierea contractului de audit financiar.
În continuare a arătat reclamanta că a fost acționată în judecată de către . Srl pentru a fi obligată la plata sumei de 7500 euro, reprezentând daune interese datorate potrivit art. 18 din contractul nr. 8116/17.05.2006 încheiat între părți, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de dosar_ . Prin Sentința civilă nr._/20.12.2012, . a fost obligată să plătească auditorului financiar Tatăl și Fiica Srl suma de 7500 euro cu titlu de daune interese și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.945,89 lei, soluția instanței de fond fiind menținută și în recurs. Urmare a executării silite demarate prin B. O. S., reclamanta a achitat către creditoarea . SRL suma totală de 40.397,40 lei ce se compunea din suma de 33.102,75 lei - daune interese, 3,945,89 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, precum și din suma de 3.348,76 lei – onorariu executor și cheltuieli de executare silită.
Reclamanta a precizat că se impune obligarea pârâtei . SRL la plata acestei sume, deoarece aceasta s-a obligat să suporte acest prejudiciu prin contractul nr. 90/14/19.07.2010 la art. 9.5.
În drept, a precizat că acțiunea urmează să fie soluționată pe dispozițiile răspunderii contractuale și nu cele ale răspunderii delictuale.
În probațiune, au fost depuse la dosar o . înscrisuri.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând faptul că pretențiile solicitate nu sunt justificate, deoarece obligațiile contractuale au fost corect îndeplinite conform contractului nr. 90/14/19.07.2010 având ca obiect desfășurarea de activități de audit financiar.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Între reclamanta . în calitate de beneficiar și pârâta . SRL, în calitate de prestator s-a încheiat la data de 19.07.2010, Contractul de prestări servicii privind auditul financiar nr. 90/14. Obiectul contractului viza desfășurarea de către prestator a unor activități de audit financiar al situațiilor financiare ale anilor 2010-2014, în favoarea beneficiarului O. T. Sa.
Obligațiile prestatorului au fost menționate în contract la art. 6 din contract, obligații pe care acesta le-a executat în totalitate. De altfel, reclamanta ca și beneficiar al contractului, nici nu a reclamat în vreun fel neîndeplinirea de către . a obligațiilor contractuale principale care se referă strict la activitatea de audit financiar.
Cu toate acestea, constatăm că prin introducerea art. 9.5 din contract s-au prevăzut următoarele: „Eventualele consecințe financiare rezultate din acționarea în judecată de către . împotriva ., rezulte din eventuala obligare la plată a acestei societăți, ca urmare a rezilierii contractului nr. 8116/17.05.2006 înainte de termen vor fi suportate de către prestator”.
Conform actelor de la dosar, consecințele financiare la care a fost obligată reclamanta O. T. Sa către . Srl se ridică la suma de 40.397,40 lei compusă din suma de 33.102,75 lei (7500 euro)- daune interese conform sentinței civile nr._/20.12.2012 pronunțată în dosar nr._, 3.945,89 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, precum și din suma de 3.348,76 lei – onorariu executor și cheltuieli de executare silită.
Susține reclamanta că pârâta din prezenta cauză trebuie să achite suma de 40.397,40 lei întrucât reprezintă prejudiciul cauzat societății O. T. Sa prin rezilierea înainte de termen a contractului de audit nr.8116/17.05.2006 și pentru faptul că această pârâtă s-a obligat să suporte prejudiciul prin contractul nr. 90/14/19.07.2010.
Analizând acțiunea reclamantei prin prisma probei cu înscrisuri administrată în cauză, instanța apreciază că în speță, nu poate fi angajată în nici un fel răspunderea contractuală a pârâtei prestatoare . Srl pentru plata acestui prejudiciu în cuantum de 40.397,40 lei.
În concret, constatăm că, clauza de la art. 9.5 din contractul de audit nr. 90/14/19.07.2010, nu are nici un fel de legătură cu obiectul contractului, aceasta fiind introdusă în mod vădit abuziv de către societatea O. T. și de pe o poziție de forță a acesteia, nefiind rodul nici unei negocieri dintre părți, fiind de altfel singura parte interesată să o introducă în contract. Mai mult, această clauză nu este una obișnuită în acest gen de contracte de prestări servicii privind auditul financiar.
De asemenea, această clauză contractuală a fost abuziv inserată în contract, în condițiile în care prestatorul . nefiind parte în procesul intervenit între O. T. și . srl, nu a avut în nici un fel posibilitatea să influențeze sau să cunoască soluția ce s-ar fi putut da în acel proces.
Mai mult, la momentul încheierii contractului de audit nr. 90/14/19.07.2010, reprezentanții societății O. T. Sa dețineau informații despre existența procesului dintre aceasta și fostul prestator – auditor financiar . Srl, ceea ce conduce la concluzia că au anticipat într-un fel soluția instanței, astfel că, cu rea- credință au introdus în contract această clauză, fiind de altfel, singura parte care avea de câștigat de pe urma acestei clauze.
Prin urmare, având în vedere obiectul contractului, instanța apreciază că pârâta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile pe care le-a contractat și în consecință, nu se află în culpă contractuală față de beneficiarul contractului și nici nu poate fi obligată la plata unor sume de bani cu titlu de prejudiciu pe care reclamanta le datorează unor terțe persoane și care nu au nici o legătură cu esența contractului de prestări servicii privind auditul financiar nr. 90/14/19.07.2010 încheiat de părți.
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 969, raportat la art. 970, 977 și 984 cod civil vechi, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
În temeiul art. 453 cod proc. civ, va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1817 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta .., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în C., ., ., ., jud. C..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/31.07.2015
Emis2com, azi, .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6651/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6863/2015. Judecătoria... → |
|---|
