Obligaţie de a face. Sentința nr. 6651/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6651/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 33748/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6651/2015
Ședința publică din data de 05.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte - G. M.
Grefier - M. R.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta I. S. în contradictoriu cu pârâta B. S.A.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 05.06.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.10.2014, sub număr dosar_, reclamanta I. S. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la consolidarea (convertirea) în lei, la cursul de schimb L./ CHF reglementat de BNR pentru data de 29.07.2008, a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. HL26603/ 29.07.2008, precum și a tuturor costurilor (accesoriilor) acelui împrumut, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată:
- în cursul anului 2008 a fost contactată de reprezentanții pârâtei, care i-au propus, având în vedere veniturile pe care le realiza, să îi acorde un împrumut și i-au recomandat contractarea unui credit în franci elvețieni, în scop investițional;
- potrivit funcționarilor băncii, reclamanta nu ar fi întrunit condițiile necesare acordării unui împrumut în lei sau în euro, iar contractarea unui împrumut în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă la un credit în lei sau în euro;
- propunerea i-a părut tentantă, mai cu seamă față de asigurările reprezentanților B. S.A., în sensul că francul elvețian este o monedă stabilă, la adăpost de creșterea valutară, astfel că între părți a fost încheiat contractul de credit nr. HL26603/ 29.07.2008, prin care I. S. a primit un împrumut în valoare de_ CHF, care urma să fie restituit în termen de 360 luni;
- reclamanta s-a obligat să restituie împrumutul, în termenul stabilit, având ca premisă un curs valutar de 2.1807 lei/ 1 CHF – cursul de la data încheierii contractului;
- deși contractul s-a perfectat pentru un împrumut în franci elvețieni, totuși banca nu a plătit suma împrumutată în această monedă, ci parțial în lei și parțial în euro, motivat de faptul că nu deținea monedă elvețiană, însă pe parcursul derulării contractului, a convertit în franci elvețieni toate sumele pe care reclamanta le-a depus în lei, în scopul executării obligațiilor de restituire ce îi reveneau;
- pe parcursul derulării contractului, moneda elvețiană s-a apreciat semnificativ față de moneda națională (aproape s-a dublat), împrejurare exterioară oricărei acțiuni/ inacțiuni a reclamantei și care a produs consecințe grave asupra capacității acesteia de a-și îndeplini obligațiile contractuale de restituire eșalonată a sumei împrumutate și a accesoriilor aferente;
- în opinia reclamantei, creșterea accelerată a valorii CHF față de moneda națională, cu implicații directe asupra costurilor împrumutului, răsfrângându-se asupra ratelor de credit, precum și asupra comisioanelor și dobânzilor datorate, a determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute în vedere la data contractării creditului și, în consecință, a generat în sarcina persoanei împrumutate obligații vădit disproporționate față de cele în considerarea cărora și-a exprimat voința de a se angaja juridic;
- instituția bancară, aflându-se pe o poziție dominantă în raport de cea a consumatorului, are obligația informării în mod complet, corect și precis a celui din urmă cu privire la drepturile și obligațiile sale, cu privire la aspectele esențiale ale produsului/ serviciului oferit și, implicit, cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile de volatilitate a cursului valutar;
- omisiunea pârâtei de a o informa pe reclamantă asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează în domeniul bancar, dat fiind că CHF este o monedă instabilă, iar la momentul încheierii contractului aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii față de moneda națională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligației de conciliere, sever sancționată în dreptul european și național, întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere juridic un consumator, plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor și obligațiilor asumate;
- practica pârâtei, de a avea în vedere, la restituirea împrumutului, cursul de schimb RON/ CHF de la data restituirii este abuzivă, întrucât reclamanta nu a fost informată cu privire la riscurile la care se expune prin contractarea unui credit în franci elvețieni, contractul având un caracter prestabilit, fiindu-i impus, fără a i se da posibilitatea de a-i influența conținutul;
- în aceste condiții, s-a creat un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către persoana împrumutată, cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale;
- în aprecierea echilibrului/ dezechilibrului contractual, trebuie avut în vedere criteriul echivalenței prestațiilor, fapt ce presupune existența unei proporționalități între drepturi și obligații asumate de către părți;
- suportarea riscului valutar exclusiv de către reclamantă denaturează raportul juridic obligațional, prin îngreunarea excesivă a situației sale și prin conferirea unui avantaj economic vădit disproporționat, în favoarea pârâtei, a unui câștig injust, în detrimentul persoanei împrumutate, contrar principiului echității și bunei-credințe, principii care ar trebui să guverneze relațiile contractuale;
- contractul de credit este un contract comutativ, caracter ce exclude expunerea uneia dintre părți la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor și incert și oferirea celeilalte părți a unei șanse de câștig, astfel că stipularea unei clauze de risc valutar este contrară dispozițiilor legale întrucât, în lipsa unui acord expres al părților prin care să-și asume posibilitatea unui câștig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecința strămutării asupra reclamantei a riscului generat de hipervalorizarea CHF;
- Norma BNR nr. 17/ 2003 prevede obligația băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activității de creditare, această prevedere excluzând asumarea, de către consumator, a riscului operațiunii de creditare, iar o măsură în acest sens o constituie înghețarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, ce corespunde cerințelor echității și bunei-credințe;
- față de obligația legală a părților de a acționa cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau diminua această obligație, distribuția între părți a pierderilor și beneficiilor rezultate din creșterea valorii CHF față de moneda națională apare ca o soluție justă și echitabilă;
- chiar dacă în sistemul vechiului cod civil (ce guvernează raporturile juridice dintre părți) teoria impreviziunii nu s-a bucurat de o reglementare proprie, aceasta a fost unanim recunoscută doctrinar și în practica judiciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 80/ 2013.
Pârâta nu a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 din codul de procedură civilă și nu a fost reprezentată în proces pentru a se apăra.
În cauză au fost administrate, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei (f. 151-152) și proba testimonială, fiind ascultat martorul V. G. M. (f. 156).
Examinând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Între B. S.A. – în calitate de creditor ipotecar și I. S. – în calitate de împrumutat, a intervenit contractul de credit nr. HL26603/ 29.07.2008 (f. 10-19), având ca obiect acordarea unui împrumut reclamantei, de către banca pârâtă, în valoare de_ CHF (franc elvețian), pentru o perioadă de 360 luni. Persoana împrumutată s-a obligat să ramburseze creditul în rate lunare, conform graficului de rambursare.
În contractul de credit figurează, în calitate de garanți ipotecari, I. Cheazim și I. Rusie, care au garantat îndeplinirea obligațiilor asumate de I. S. cu imobilul situat în municipiul C., ..
Prin contract s-au prevăzut următoarele dobânzi și comisioane bancare:
- rata dobânzii fixă, de 4.90% pe an, pentru primele șase luni de la data primei trageri;
- rata dobânzii variabilă, după împlinirea celor șase luni, în funcție de Euribor/Libor CHF/Libor/Bubor la șase luni, la care se adaugă maja fixă în valoare de 4.9;
- rata dobânzii variabile la data semnării contractului era de 7.78%, urmând a se majora cu 0.5 p.p. pe toată perioada de creditare;
- dobânda penalizatoare, de 15.00 p.p. pe an peste rata dobânzii;
- comisionul de acordare a creditului, de 2.00 % din valoarea totală a creditului;
- comisionul de rambursare anticipată, de 3.50 %;
- comisionul de evaluare inițială și comisionul de evaluare pentru certificarea progresului lucrărilor – cel comunicat de bancă, în vigoare la momentul efectuării raportului de evaluare.
La data de 29.07.2008, cursul RON/CHF reglementat de BNR era de 2.1807 lei/ 1 CHF.
Prin actul adițional nr. 1/ 16.10.2009 la contractul de credit (f. 20-21), părțile au convenit reeșalonarea obligațiilor de plată lunare ale împrumutatului pe o perioadă de 346 luni – incluzând o perioadă de grație de 12 luni și modificarea întregului conținut al contractului de credit, a cărui valoare estimată totală plătibilă a ajuns la_.13 CHF, costul total al creditului (incluzând „dobânda, comisioanele taxele și alte costuri”, cu excepția taxelor notariale) suportat de I. S. fiind de_.08 CHF.
Au fost aduse modificări în ceea ce privește:
- rata anuală a dobânzii în următoarele 12 luni de la eșalonare – fixă, de 3.50 % pe an;
- marja fixă – 5.90 %;
- dobânda penalizatoare pentru fiecare zi de întârziere – prin adăugarea a 15 p.p. la valoarea ratei dobânzii curente;
- comision de administrare cont curent – 1.50 lei/ lună;
- costul pentru încasare interbancară (comision suportat de ordonator) – 0.1%, minimum 30 € și maximum 200 €;
- comision de rambursare anticipată aplicabil în următorii 5 ani – 4.00% din suma plătită anticipat;
- prima anuală de asigurare de imobil – 108.99 CHF;
La data de 16.10.2009, cursul RON/CHF reglementat de BNR era de 2.8284 lei/ 1 CHF.
Prin actul adițional nr. 2/ 29.12.2010 la contractul de credit (f. 22-23), părțile au convenit reeșalonarea obligațiilor de plată lunare ale împrumutatului pe o perioadă de 333 luni – incluzând o perioadă de grație de 12 luni și modificarea întregului conținut al contractului de credit, a cărui valoare estimată totală plătibilă a ajuns la_.06 CHF, costul total al creditului (incluzând „dobânda, comisioanele taxele și alte costuri”, cu excepția taxelor notariale) suportat de I. S. fiind de_.01 CHF.
Au fost aduse modificări în ceea ce privește:
- rata anuală a dobânzii în următoarele 365 zile de la eșalonare – fixă, de 5.20 % pe an;
- marja fixă – 5.90 %;
- dobânda anuală efectivă – 6.1683%;
- dobânda penalizatoare – 2% pe zi peste valoarea ratei dobânzii curente;
- comision unic pentru servicii prestate la cererea împrumutatului – 250 lei;
- comision de administrare cont curent – 1.50 lei/ lună;
- costul pentru încasare interbancară (comision suportat de ordonator) – 0.1%, minimum 30 € și maximum 200 €;
- costul pentru utilizare mijloc de plată (transfer bancar prin ordin de plată/ dispoziție de plată externă) - 0.25%, minimum 25 € și maximum 1000 € + 10 € speze SWIFT/ 100 lei per tranzacție.
La data de 29.12.2010, cursul RON/CHF reglementat de BNR era de 3.4379 lei/ 1 CHF.
În cuprinsul art. IV pct. 1 din contractul de credit a fost introdusă clauza potrivit căreia rambursarea creditului se face în rate lunare, conform graficului de rambursare (f. 24-34). Graficul de rambursare este exprimat în moneda creditului – CHF. Cu ocazia încheierii fiecărui act adițional a fost emis câte un nou grafic de rambursare, în concordanță cu reeșalonarea soldului creditului.
Clauzele de la art. I pct. 3 și art. II pct. 3 din contractul de credit impun în sarcina împrumutatului obligația de a suporta diferențele de curs valutar rezultate din conversia sumei creditului în valuta solicitată.
Față de momentul încheierii contractului de credit nr. HL26603, Judecătoria constată că sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, respectiv:
• art. 969 alin. 1 – „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”
• art. 970 – „(1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.”
În cauza de față, instanța reține că, potrivit declarației martorului V. G. M., I. S. dorea să primească un împrumut de cca._ EUR, martorul confirmând susținerea reclamantei conform căreia funcționarii băncii care i-au acordat consultanță la obținerea creditului au direcționat-o către moneda elvețiană, despre care i-au spus că este mai stabilă și mai sigură.
Prin răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 9 din interogatoriu, făcând referire la existența aceluiași produs de creditare în variantele LEI, EUR și CHF, dar cu aplicarea unor dobânzi diferite, se confirmă, în aprecierea instanței, susținerea reclamantei (inclusiv prin înscrisurile anterioare procesului – f. 42-49), întărită și de martorul ascultat în cauză, potrivit căreia funcționarii bancari au direcționat clientul (interesat, într-adevăr, de primirea unui împrumut) către obținerea unui credit în moneda CHF.
De altfel, prin extrasele de cont depuse la dosar (f. 50-57), reclamanta își dovedește susținerile conform cărora banca pârâtă nu i-a remis suma împrumutată în moneda CHF, ci în RON, prin contul_1RON01, deschis pe numele I. S., la B. S.A. – Sucursala Unirea.
Instanța are în vedere faptul că francul elvețian este o monedă care nu are circulație efectivă pe piața românească, nefiind utilizată în tranzacțiile civile sau comerciale în numerar sau prin virament bancar. Pe de altă parte, este de notorietate că, atât în vremea încheierii contractului de credit, cât și în prezent, pe piața internă plățile se făceau/ se fac fie în moneda națională (RON) fie în moneda europeană (EUR).
La fel de cunoscut este și faptul că economia Elveției se bazează în mare măsură pe depozite bancare, fiind foarte solidă, iar o economie națională dezvoltată conduce la un grad ridicat de stabilitate al monedei țării respective.
Dacă pârâta, în calitate de operator autorizat pe piața bancară, a optat pentru acordarea unor împrumuturi în moneda CHF, în condiții (costuri) mai avantajoase decât cele pentru alte monede (RON, EUR), înseamnă că banca a avut reprezentarea faptului că este exclusă posibilitatea de devalorizare a monedei elvețiene, datorită gradului mare de stabilitate al acesteia.
Potrivit datelor statistice afișate pe site-ul www.cursbnr.ro, la data de 09.07.2008 cursul de schimb RON/CHF atingea un nivel minim istoric de 1.8840 lei, pentru ca la data de 29.07.2008 (data contractului de credit) să atingă nivelul de 2.1807 lei. Moneda elvețiană a continuat să crească în raport de moneda românească, ca de altfel în raport și de celelalte monede, ajungând la data de 14.01.2015 la valoarea de 3.7415 lei, iar la data de 15.01.2015 a avut loc o hipervalorizare bruscă a acestei monede, atingând valoarea de 4.3287 lei. De atunci până în prezent, moneda în discuție nu a fost cotată la un curs de schimb inferior valorii de 4 lei.
Potrivit analizei prezentate mai sus, de la contractarea împrumutului de către I. S. și până în prezent, moneda elvețiană a devenit aproape de două ori mai valoroasă, în raport de moneda românească.
În perioade de criză economică, francul elvețian constituie o monedă de refugiu, folosită de investitorii importanți pentru a-și conserva capitalurile. C. economică mondială apărută la finalul anului 2007 a generat o creștere fără precedent a achizițiilor de monedă elvețiană, astfel că valoarea CHF a crescut succesiv la niveluri atât de ridicate, încât Banca Centrală a Elveției nu a putut stopa fenomenul, iar la data de 15.01.2015, a renunțat la cursul de schimb franc-euro menținut de-a lungul celor 3 ani anteriori, de 1.2 CHF pentru un EUR.
D. fiind gradul ridicat de stabilitate al monedei elvețiene, cu privire la care specialiștii pieței monetare cunoșteau că aceasta reprezintă o monedă de refugiu în perioadele de recesiune, Judecătoria apreciază că unitățile bancare, în general, și B. S.A., în cazul de față, aveau cu siguranță reprezentarea faptului că, în ciuda oricăror evenimente neprevăzute cauzatoare de crize sau dezechilibre economico-financiare, este exclusă o devalorizare a CHF și, mai mult, în cazul unei crize de natură a afecta moneda europeană sau alte monede naționale importante, moneda elvețiană se întărește, mărindu-și valoarea în raport de celelalte monede.
Devine, în aceste condiții, explicabil de ce unele bănci (inclusiv reclamanta) și-au direcționat clienții, în mod insidios, către obținerea de credite în moneda elvețiană, prin aplicarea unor costuri mai mici față de serviciile bancare oferite în alte monede, deși CHF nu circula pe piața din România.
Aici este de punctat faptul că instituțiile bancare sunt, în fapt, comercianți de monedă, care beneficiază de servicii ale unor specialiști în domeniul monetar, cunoscând modalitățile în care evoluția economică internă sau internațională influențează stabilitatea diverselor monede aflate în circulație, precum și relațiile de fluctuare a cursului de schimb între diverse monede de pe piață, inclusiv în raport de moneda națională.
O dovadă în acest sens o reprezintă faptul că în contract nu s-a prevăzut nicio clauză care să reglementeze reevaluarea costurilor contractului în situația ipotetică a devalorizării monedei CHF, fapt care duce la concluzia că unitatea bancară a avut reprezentarea că scăderea valorii CHF este improbabilă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât termenul contractului a fost prevăzut la 360 luni (30 ani).
În plus, potrivit Normei BNR nr. 17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semnificative, în vigoare în anul 2008, pârâta avea obligația de a identifica, monitoriza și administra riscurile semnificative activității de creditare, în general. Or, prin răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, aceasta evidențiază că a gestionat riscul valutar printr-o analiză redusă la dosarul de credit al solicitantului, privind veniturile acestuia raportate la condițiile de creditare, la gradul de îndatorare stabilit de bancă și prin solicitarea de garanții reale, pentru securizarea creditului.
În considerarea celor de mai sus, instanța apreciază că oferta băncii pârâte de acordare a unor împrumuturi în moneda CHF a ținut seama de faptul că este exclusă devalorizarea acestei monede, față de nivelul de schimb valutare de la vremea respectivă, iar evenimentele economice imprevizibile pe termen scurt, precum crizele economice, nu pot duce decât la aprecierea considerabilă a CHF.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat anterior, deși împrumutul a fost acordat în CHF, totuși această monedă nu era folosită în tranzacțiile de pe piața internă, iar creditul urma a fi folosit de reclamantă pentru nevoile proprii și ale familiei sale, astfel cum se prevede în art. I pct. 1.2 din condițiile speciale de creditare – CSC (f. 17-19).
Art. 977 din Codul civil de la 1864 stipulează – „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.”
Din probele administrate în cauză, respectiv extrasele de cont depuse la dosar de reclamantă (f. 50-57) coroborate cu declarația martorului ascultat sub prestare de jurământ și cu răspunsurile pârâtei la întrebările nr. 6, 10, 11 și 12 din interogatoriu, instanța reține că B. S.A. nu i-a remis persoanei împrumutate sume în moneda CHF, ci în RON, prin contul_1RON01, deschis pe numele I. S., la B. S.A. – Sucursala Unirea. La rândul său, reclamanta a depus uneori la banca creditoare, pentru stingerea ratelor scadente, sume de bani în lei, care erau convertite în CHF la cursul de schimb al B. (f. 62-67).
Banca s-a eschivat să răspundă care era valoarea totală a împrumuturilor acordate prin aceeași sucursală în moneda CHF, la aceeași dată, și dacă deținea suficiente disponibilități în această monedă pentru acoperirea acelor împrumuturi, preferând să afirme că întrebările nu au legătură cu pricina.
În atare condiții, Judecătoria constată că, deși în contractul de credit s-a menționat acordarea unui împrumut de_ CHF, totuși tragerea efectivă s-a realizat în RON, costurile de schimb valutar de la momentul fiecărei trageri fiind suportate de consumator.
Rezultă, astfel, că ambele părți contractante au cunoscut și acceptat, cu ocazia încheierii contractului de credit, că obiectul real al creditului îl constituie o sumă de bani în RON, iar opțiunea consumatorului pentru un împrumut în CHF a fost una de aparență, lipsită de fundament, de vreme ce reclamanta nu a primit de la bancă monedă elvețiană, dar nici nu a folosit CHF în tranzacțiile făcute cu banii împrumutați. Însăși opțiunea manifestată de I. S. prin formularea cererii de credit, pentru CHF, i-a fost indusă de funcționarii băncii pârâte, prin aplicarea unor costuri atractive, în raport de RON sau EUR. Moneda stipulată în contract nu a constitut moneda efectivă de împrumut, ci etalonul de determinare valorică a creditului acordat în RON, precum și a ratelor lunare stabilite prin graficul de rambursare, incluzând spezele suportate de I. S..
De aceea, instanța apreciază că obiectul real și efectiv al contractului de credit nr. HL26603/ 29.07.2008 a fost acordarea unui împrumut în moneda națională, echivalentă sumei etalon de_ CHF, prin raportare la cursul de schimb stabilit la data fiecărei trageri.
Instanța judecătorească este chemată de reclamantă să intervină în contractul părților, obligând pârâta la a realiza conversia în lei a împrumutului și a tuturor costurilor (accesoriilor) acestuia, prin invocarea dezechilibrului major apărut în timpul executării contractului, între drepturile și obligațiile asumate de părți, acțiunea civilă fiind, așadar, întemeiată pe teoria impreviziunii.
Chiar dacă această instituție nu s-a bucurat de o reglementare proprie în sistemul vechiului Cod civil (ce guvernează speța), fiind instituită de legiuitor abia prin Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, totuși a fost recunoscută doctrinar și în practica judiciară. Astfel, în sensul admiterii teoriei impreviziunii s-a pronunțat Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la preț, într-un contract cu executare succesivă (Buletinul Jurisprudenței 1996, pg.230).
Teoria impreviziunii, a cărei aplicare conduce la revizuirea efectelor actului juridic (contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și cu executare succesivă), reprezintă de fapt o excepție de la principiul forței obligatorii a actului juridic civil, exprimat prin adagiul pacta sunt servanda, instituit prin art. 969 alin. 1 din Codul civil de la 1864.
Potrivit instituției invocate, dacă executarea contractului devine prea oneroasă pentru una dintre părți, din cauza unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună adaptarea contractului, pentru a restabili echilibrul valoric al prestațiilor, deoarece părțile s-au obligat în condițiile economice existente la data încheierii contractului însă, între timp, aceste condiții s-au schimbat semnificativ.
Astfel, în condițiile în care împrejurările economico-sociale determină un dezechilibru vădit între obligațiile părților contractuale, principiul bunei-credințe și principiul echității (la care face trimitere art. 970 din Codul civil de la 1864) reclamă adaptarea clauzelor contractuale la realitatea socio-economică actuală.
Premisele impreviziunii sunt:
1. Absența culpei debitorului - se circumscrie caracterului obiectiv al impreviziunii, schimbarea împrejurărilor contractuale putând fi reținută ca impreviziune doar atunci când este străină de orice culpă a debitorului. Așadar, debitorul nu trebuie să aibă vreun rol în schimbarea împrejurărilor contractuale ori a efectelor contractului. Această premisă este reținută de instanță, întrucât dezechilibrul contractual a fost cauzat de factori externi părților litigante.
2. Absența unei clauze de adaptare a contractului - este reținută de instanță, deoarece în convenția părților nu s-a stipulat nicio clauză în acest sens.
3. Caracterul licit al neexecutării obligațiilor - este o condiție sine qua non pentru aplicarea impreviziunii, ceea ce este ilicit neputând beneficia de forța coercitivă a statului. În cazul de față, reclamanta pune imposibilitatea executării obligației de plată a ratelor lunare stabilite prin graficul de rambursare exclusiv pe seama hipervalorizării CHF.
În continuare, se impun a fi analizate condițiile de aplicare a impreviziunii contractuale:
1. Imprevizibilitatea (intervenirea unei situații imprevizibile sau cu efecte imprevizibile) - condiție îndeplinită, în ceea ce o privește pe reclamantă, care este de profesie traducător, iar banca pârâtă nu a făcut vreo dovadă că ar fi informat-o cu privire la riscul de hipervalorizare a monedei CHF. Așadar, nu se reține lipsa de informare cu privire la hipervalorizare, ci cu privire la riscul de hipervalorizare, despre care este imposibil ca specialiștii din domeniul bancar să nu fi avut cunoștință.
C. economică mondială reprezintă o situație imprevizibilă, acceptată atât la nivel statal (a se vedea Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și Decizia Curții Constituționale din 25.06.2010, prin care s-a recunoscut constituționalitatea art. 1-8 și art. 10-17 din Legea nr. 118/2010, motivat de necesitatea protejării securității naționale în componenta economică, în contextul crizei financiare mondiale), cât și de bancă (a se vedea răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu), al cărei efect perturbator a determinat-o pe reclamantă să solicite adaptarea contractului de credit.
2. Momentul intervenirii schimbării împrejurărilor sau al constatării efectului asupra contractului – condiție întrunită, acesta situându-se după încheierea contractului.
3. Efectul produs asupra contractului, care trebuie să determine o împovărare excesivă pentru debitor, o schimbare radicală a obligației sau un dezechilibru contractual vădit al contraprestației. În cazul de față, creșterea cursului de schimb stabilit pentru CHF (care aproape s-a dublat față de nivelul de la data acordării creditului) a determinat mărirea considerabilă a prețului contractului, creând un evident dezechilibru contractual, în defavoarea persoanei împrumutate. Atât suma împrumutată (capitalul) de I. S., cât și dobânda și comisioanele percepute de bancă sunt plătite prin raportare la valoarea CHF de la momentul achitării fiecărei rate lunare, determinând astfel, pe fondul dublării valorii de schimb a francului elvețian, un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de către părți, respectiv creșterea nejustificată a beneficiilor băncii, în dauna consumatorului, cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale în ceea ce îl privește pe acesta din urmă.
4. Riscul determinat de impreviziune să nu se încadreze în categoria riscurilor contractului. În acest sens, pot exista două situații:
- prezența unei clauze contractuale exprese, prin care părțile își asumă orice risc determinat de schimbarea circumstanțelor contractuale – nu este cazul;
- riscul major intervenit decurge din însăși natura contractului (ex: tranzacții bursiere, care presupun tocmai specularea modificării împrejurărilor contractuale ulterior încheierii contractului) – de asemenea nu este cazul.
Sub acest aspect, se reține că în cauza C.J.U.E. C–26/13, Kasler vs. Ungaria, referitoare la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contracte de împrumut ipotecar încheiat în valută garantat printr-o ipotecă, prin prisma Directivei 93/13/CEE, curtea a statuat: «Articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în moneda străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată - ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice, având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează; o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare al monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.»
Suma suplimentară pe care consumatorul este obligat să o achite băncii cu titlu de diferență dintre cursul de schimb valutar la vânzare și cel la cumpărare ale monedei străine nu poate fi, deci, considerată că ține de obiectul principal al contractului.
Cu alte cuvinte, contractul de credit este și rămâne unul comutativ, în care părțile pot să cunoască, din chiar momentul încheierii lui, întinderea obligațiilor ce le revin, astfel încât ele se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care și-au manifestat acordul, fiind exclusă expunerea uneia dintre părți la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor și incert și oferirea celeilalte părți a unei șanse se câștig. Diferențele de curs valutar nu transformă contractul într-unul aleatoriu, o asemenea transformare fiind în totală contradicție cu regulile aplicabile în materia dreptului consumatorului, astfel cum acestea sunt reglementate în Legea nr. 193/ 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori – de transpunere în dreptul intern a Directivei 93/13/CEE.
Desigur că, fluctuații rezonabile ale cursului valutar pot fi acceptate, fără a se considera că se schimbă caracterul contractului ori că acesta devine prea oneros pentru consumator, însă situația prezentei cauze excede unui asemenea tablou normal.
Față de considerentele de fapt, de drept și teoretice anterior expuse, Judecătoria apreciază că acțiunea civilă de față este întemeiată, fiind necesară intervenția instanței pentru restabilirea echilibrului contractual, efectele contractului ajungând să fie altele decât cele cu privire la care părțile au convenit. Astfel, se va dispune în sensul obligării pârâtei la a realiza conversia în lei, la cursul de schimb L./ CHF reglementat de BNR pentru data de 29.07.2008, a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. HL26603/ 29.07.2008, precum și a tuturor costurilor (accesoriilor) acelui împrumut.
Într-o atare situație, banca nu e lipsită de câștig, pentru că toate costurile (accesoriile) creditului, respectiv dobânzi și comisioane, rămân datorate de către client, însă ele trebuie reevaluate, în lei, la cursul L./ CHF reglementat de BNR pentru ziua acordării împrumutului (29.07.2008). În plus, banca nu a făcut dovada că s-ar fi împrumutat la rândul său în moneda CHF sau că ar fi deținut suficiente lichidități în această monedă, la data acordării creditului, pentru a se putea invoca o pierdere majoră ce s-ar produce în dauna B. prin conversia împrumutului; aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit celor anterior reținute, banca nu a pus la dispoziția împrumutatului sume de bani în moneda CHF.
Așadar, fără a nega dreptul băncii de a obține un câștig prefigurat prin acordarea împrumutului, dat fiind că este un profesionist autorizat să funcționeze pe piața bancară românească, instanța consideră totuși că discrepanța între câștigul efectiv obținut și cel anticipat potrivit clauzelor contractuale este cauzată exclusiv de diferențele de curs valutar produse ulterior acordării împrumutului, iar pierderea provocată în acest fel apare numai în patrimoniul persoanei împrumutate. Or, aceasta contravine principiului bunei-credințe și principiului echității, statuate de art. 970 din Codul civil de la 1864.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta – căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru – singura cheltuială dovedită de reclamantă în această cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. S., domiciliată în municipiul C., ., jud. C., CNP -_, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., cu sediul în municipiul București, .. 6A, sector 2, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/ 9052/ 1991, CUI RO404416.
Obligă pârâta să realizeze conversia în lei, la cursul de schimb L./ CHF reglementat de BNR pentru data de 29.07.2008, a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. HL26603/ 29.07.2008, precum și a tuturor costurilor (accesoriilor) acelui împrumut.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Judecătoria C., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. M. R.
Red. jud. M.G./07.08.2015;
Tehnored. grf. M.R./10.08.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6598/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7282/2015.... → |
|---|
