Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 15320/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din data de 18.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . sediul ales în București, . Center, nr. 1, . în contradictoriu cu pârâta . CONFECȚII ALUMINIU SRL cu sediul în C., sat C., . bis, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea depusă la data de 23.09.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâta . CONFECȚII ALUMINIU SRL, obligarea acesteia la plata sumei de_,50 lei reprezentând rest de plată din contravaloarea facturii fiscale nr. 864/30.06.2010, în valoare totală de_,50 lei, a sumei de 3607,26 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței facturii fiscale, respectiv 30.07.2010 și până la data de 10.09.2014 și dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere de la data de 11.09.2014 până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că, între părți s-au desfășurat raporturi comerciale concretizate în efectuarea unor servicii de transport, pe baza comenzii recepționate de la pârâtă, respectiv transport cu trailer, pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 864/30.06.2010, în valoare totală de_,50 lei, cu data scadentă la 30.07.2010, acceptată la plată prin semnarea și ștampilarea acesteia de către reprezentantul societății pârâte. Reclamanta susține că, ulterior, pârâta a achitat parțial debitul ce rezulta din factura sus-menționată, făcând o plată de 3720 lei, potrivit Chitanței nr. 229 din 15.09.2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 alin. (1), art. 1164, art. 1170, art. 1345, art. 1349, art. 1516 și art. 1530 C.civ..
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri, reclamanta solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiză contabilă.
Pârâta a formulat în termenul legal întâmpinare, prin care a învederat instanței că reclamanta nu a fost prestat niciun serviciu, respectiv că nu au fost prestate servicii de transport, sens în care nu a fost efectuată nicio plată. Apreciază pârâta că factura fiscală emisă de către reclamantă nu dovedește prestarea în integralitate a obligației de către reclamantă, neexistând la dosar documentele ce însoțesc, potrivit legii, orice transport, respectiv aviz de însoțire a mărfurilor, scrisoare de transport sau CMR-ul, foaie de transport.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat cu titlu prealabil excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării, iar pe fondul cauzei a reiterat aspectele invocate în cuprinsul cererii introductive.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială, instanța apreciind, față de dispozițiile art. 258 coroborate cu cele ale art. 255 C.proc.civ., că acestea sunt utile, pertinente și concludente. Totodată, în virtutea rolului activ și respectând principiul disponibilității, instanța a pus în vedere părților să depună la dosar fișele cont parteneri.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, între părți, nu a intervenit un contract în formă scrisă, raporturile comerciale luând naștere sub forma simplificată a comenzii urmate de executare. Din cuprinsul documentelor contabile depuse la dosar, instanța constată că între reclamantă, în calitate de transportator, și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-au derulat raporturi comerciale, fără a se fi încheiat un contract în sensul de instrumentum, fiind însă probat contractul în sens de negotium, prin fișele contului 4111 din evidența contabilă a reclamantei, fișa 401 din evidența contabilă a pârâtei, factura emisă în contul pârâtei și înscrierea ei în fișele părților, chitanța de plată a sumei de 3720 lei, dar și de declarația martorului audiat în cauză.
În baza raporturilor comerciale derulate în perioada 13-16-.05.2010, 07-10.06.2010 și 14-15.06.2010, reclamanta a emis, în contul pârâtei, factura fiscală nr. 864/30.06.2010, cu un total facturat de_,50 lei. La data de 15.09.2012, pârâta a achitat, potrivit Chitanței nr. 229, suma de 3720 lei din contravaloarea acestei facturi, date înregistrate în contabilitatea fiecăreia dintre părți.
În drept, potrivit art. 1270 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, fiind instituit principiul forței obligatorii a contractului, conform căruia înțelegerile valabil încheiate se impun părților întocmai ca și legea. Cu alte cuvinte, convențiile sunt obligatorii și nu facultative, dând naștere la obligații de la care părțile nu se pot sustrage.
Față de considerentele ce preced, instanța apreciază că, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. Raportat la obligația contractuală asumată, pârâta avea posibilitatea de a invoca și dovedi executarea plății sau, după caz, existența unei cauze exoneratoare de răspundere, dintre cele limitativ prevăzute de lege.
Instanța constată că pârâta a invocat în cauză excepția de neexecutare a contractului, susținând că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciului. Astfel cum s-a reținut anterior, instanța urmează a respinge aceste susțineri, constatând că pârâta a semnat, ștampilat și înregistrat în contabilitatea proprie factura ce atestă creanța solicitată de către reclamantă, ceea ce dovedește asumarea acesteia. Factura fiscală are calitatea de document justificativ care poate sta la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului și reprezintă un mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată.
Instanța apreciază că, deși facturile emise de către reclamantă, ca orice înscris sub semnătură privată, fac dovadă împotriva emitentului - reclamanta în cauză - și în favoarea destinatarului – pârâta, factura poate face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei și în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar sau dacă este utilizată în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru constatarea actului juridic. Ori, în cauză, pârâta a acceptat prin semnătură și ștampilare factura respectivă și a procedat totodată la înregistrarea acesteia în contabilitate la soldul creditor.
Totodată, pârâta a procedat la achitarea parțială a acesteia, aspect care, coroborat cu celelalte probe din dosar, este apreciată de către instanță ca fiind o recunoaștere a debitului imputat. De asemenea, din declarația martorului audiat în cauză, în calitatea acestuia de conducător auto al reclamantei, instanța reține că acesta a atestat existența raporturilor comerciale constante dintre cele două societăți, având ca obiect prestarea unor servicii de transport parapeți, chiar și de 3 ori pe zi, potrivit declarațiilor acestuia. În acest sens, instanța apreciază că, deși nu se poate reține ca fiind concludentă declarația acestuia în ceea ce privește prestarea serviciilor ce fac obiectul facturii fiscale nr. 864/30.06.2010, având în vedere tocmai data efectuării acestora și volumul transporturilor dintre părți, instanța reține din declarația acestuia că între cele două societăți s-au derulat raporturi comerciale constând în efectuarea de către reclamantă de servicii de transport parapeți către pârâtă.
În ceea ce privește documentele de transport, instanța apreciază că, având în vedere și relațiile care, potrivit declarației martorului, există între conducătorii celor două societăți, periodicitatea și volumul serviciilor prestate, astfel de înscrisuri să nu fi însoțit transporturile respective.
Cu privire la apărările formulate de către pârâtă în sensul că plata efectuată prin chitanța nr. 229 din 15.09.2012 constituie în fapt un avans achitat în vederea prestării serviciilor de transport respective, instanța urmează a le respinge ca nefiind susținute de înscrisurile depuse la dosar. Astfel, chiar dintr-o analiză sumară a acesteia se poate observa că plata a fost efectuată ulterior emiterii facturii și reprezintă, potrivit propriilor mențiuni, contravaloarea facturii respective.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite cererea și a obliga pârâta la plata sumei de_,50 lei reprezentând rest de plată din contravaloarea facturii fiscale nr. 864/30.06.2010, în valoare totală de_,50 lei.
De asemenea, având în vedere și prevederile art. 1535 alin. (1) C.civ., instanța va admite și cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 3607,26 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței facturii fiscale, respectiv 30.07.2010 și până la data de 10.09.2014 și dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 11.09.2014, până la data plății integrale.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., constatând culpa pârâtei în demararea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1096 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și va respinge cererea de obligarea a pârâtei la plata onorariului de avocat, constatând că nu s-a făcut dovada întinderii și achitării acestuia de către reclamantă, potrivit legii. Totodată, va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor e judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ./874/1993, CUI RO_, cu sediul ales în București, . Center, nr. 1, . în contradictoriu cu pârâta . CONFECȚII ALUMINIU SRL, J_, CUI RO_, cu sediul în C., sat C., . bis, jud. C..
Dispune obligarea pârâtei la plata sumei de_,50 lei reprezentând rest de plată din contravaloarea facturii fiscale nr. 864/30.06.2010.
Dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 3607,26 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței facturii fiscale, respectiv 30.07.2010 și până la data de 10.09.2014 și dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere de la data de 11.09.2014 până la data plății integrale.
Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1096 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./21.12.2015
Tehnored.S.G./ 05.01.2016/4EX
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... | Grăniţuire. Hotărâre din 17-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
