Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7502/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7502/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7502/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7502
Ședința publică din data de 23.06.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. G., și pe pârât P. D., pârât C. A., pârât S. M., pârât S. A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 și la data de 23.06.2015, dată la acre s-a pronunțat.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr_, reclamantul P. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. DRĂGUȚA, C. A., S. M., S. A., obligarea paraților in solidar la plata sumei de7672 lei din care 5929 lei plata nedatorata iar suma de 1743 lei cheltuieli efectuate pentru întreținerea imobilului – cheltuieli ce aparțin proprietarilor parați, despăgubirea reclamantului pentru anexele edificate in jurul casei nu sunt cuprinse in actul de înstrăinare sau obligarea lor de a-i permite să le demoleze și să-și însușească materialele în valoare de 4700 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 20.01.2011 defuncta sa soție P. E., decedată la data de 19.01.2012, a încheiat cu parații, care sunt frații și surorile acesteia, contractul de întreținere cu clauza de abitație viageră autentificat sub nr. 144 la biroul notarului public A. C.. Se arată că obiectul acestui contract de întreținere a fost imobilul, proprietatea defunctei, situat în mun. Constanta . si compus din teren 294m.p. si trei construcții: C1- locuința in suprafața construita la sol de 58m.p. cu trei camera, un hol, o baie si o bucătărie in suprafața utila de 43,33m.p.; C2 – bucătărie de vara in suprafața construita la sol de 30 m.p. si C3 – magazie în suprafața construita la sol de 27m.p. așa cum rezulta din măsurătorile cadastrale.
Susține reclamantul că a luat cunoștință de contractul menționat după decesul soției sale, arătând că parații nu au acordat nici un fel de intretinere defunctei sale soții, aceasta aflându-se in întreținerea si îngrijirea sa pana la deces, iar în timpul conviețuirii cu aceasta a edificat singur pe cheltuiala sa, în curtea proprietatea defunctei si cu acordul acesteia o . anexe si lucrări metalice după cum urmează: marchiza metalica cu geamuri la bucătăria de vară, trei magazii cu usi metalice, un garaj schelet metalic, scara metalica de acces in podul casei, bolta din tevi metalice pentru vita de vie peste garaj si casa, evaluate de reclamant la suma de 4700 lei.
Reclamantul arată și că după decesul soției cei patru parați au încercat să îl determine să părărescă locuința, schimbând încuietoarele de la usa de acces, iar cursul anului 2011 l-a împrumutat pe pârâtul S. A. cu suma de 5949 lei pentru înmormântarea defunctei, sumă care nu i-a fost restituită, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de_ lei .
În probațiune, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri.
Pârâții P. DRĂGUȚA, C. A., S. A. și S. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea, ca nefondată a acțiunii, arătând că în mod nereal reclamantul susține că nu ar fi avut cunoștință despre încheierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 144/20.01.2011 de către BNP C. A. și că ar fi aflat de existența acestuia abia după decesul surorii acestora, P. E..
Se susține că, în realitate, acesta știa despre existența acestui înscris încă de la data încheierii acestuia, respectiv, 20.01.2011. pârâții învederează că reclamantul solicită obligarea acestora în solidar la plata sumei de 5929 de lei „plată nedatorată" întemeindu-și în drept această pretenție pe dispozițiile art.2158-2164 NCC, care reglementează împrumutul de consumație, făcând o confuzie nepermisă între plata nedatorată reglementată de art. 1341-1344 NCC și împrumutul de consumație, reglementat de art. 2158-2164 NCC.
În opinia pârâților, deși reclamantul afirmă că în cursul anului 2011, pârâtul S. A. i-a solicitat cu titlu de împrumut bani suma de 5949 lei, pentru înmormântarea soției reclamantului, care a decedat un an mai târziu, respectiv în anul 2012, pârâtul S. A. nu ar fi împrumutat niciodată nicio sumă de bani de la reclamant și nici nu a pretins de la acesta contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a surorii sale, iar pretenția acestuia de a-i restitui suma de 5929 lei este nefondată.
Pârâtul S. A. precizează că la solicitarea reclamantului și a defunctei sale surori l-a însoțit pe P. G. până la sediul CEC BANK SA în cursul lunii martie 2011, dar după ce acesta a ridicat o sumă de bani de la bancă, l-a însoțit până acasă, fără a avea cunoștință ce sumă avea asupra sa reclamantul și acești bani au rămas în posesia sa.
Deși reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumei de 1743 lei reprezentând contravaloarea unor reparații efectuate la centrala termică pe gaz, susțin pârâții că reclamantul a calculat greșit valoarea pretinsă însumând de două ori contravaloarea aceleiași facturi, respectiv factura fiscală nr. 1412/22.01.2013 în valoare de 350 lei.
Mai arată că ulterior datei de 19.08.2013, reclamantul s-a mutat din imobilul situat în C., ., iar la plecare a luat stabilizatorul și alte
piese din centrală, filtrul pentru purificarea apei, a tăiat cablurile electrice de alimentare a centralei, astfel încât aceasta nu mai poate fi utilizată, arătând că placa centrală și stabilizatorul în valoare de 980 de lei se află în prezent în posesia reclamantului și nu pot fi obligați la plata acestora.
În ceea ce privește anexele și lucrările metalice, edificate în curtea imobilului, susțin că în mod nereal, reclamantul susține că ar fi edificat singur, pe cheltuiala sa, aceste lucrări; garajul a fost cuprins în actul de înstrăinare și apare ca fiind C3 magazie, în suprafață construită la sol de 27 mp așa cum rezultă din măsurătorile cadastrale. În privința celorlalte anexe și lucrări metalice, respectiv, 3 magazii cu uși metalice, scara de acces în podul casei și bolta din țevi metalice pentru vița de vie, solicită să fie calificate bunuri accesorii în sensul art.546 NCC care urmează situația juridică a bunului principal. Marchiza metalică cu geamuri la bucătăria de vară a fost cuprinsă în măsurătorile cadastrale și aparține bucătăriei, care apare ca atare în actul de înstrăinare, astfel încât așa cum am motivat anterior, fiind un bun accesoriu, urmează soarta bunului principal, iar bunul principal fiind imobilul situat în C., .. actualmente este proprietatea pârâților iar bunurile accesorii mai sus arătate, le aparțin.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de întreținere cu clauză de abitație viageră autentificat sub nr. 144/20.01.2011 de Biroul Notarului Public C. A. defuncta P. E. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C., ., jud. C. în schimbul obligației de întreținere a înstrăinătoarei pe durata vieții acesteia și respectarea dreptului de abitație viageră instituit în favoarea reclamantului P. G., soțul înstrăinătoarei. Cu toate că s-a instituit în favoarea reclamantului dreptul de a locui în imobil, acesta a părăsit imobilul urmare a unor neînțelegeri avute cu actualii proprietari, pârâți în prezenta cauză.
În ceea ce privește suma de 5929 lei reprezentând suma împrumutată și nerestituită de pârâtul S. A., instanța reține că în prezenta cauză nu s-a dovedit existența contractului de împrumut care să-l îndreptățească pe reclamant la restituire.
Din ansamblul probator administrat rezultă că reclamantul împreună cu defuncta soție au efectuat pe terenul soției defuncte, în timpul vieții acesteia, mai multe lucrări, respectiv de edificare a unei marchize metalice cu geamuri la bucătăria de vară, trei magazii cu uși metalice, un garaj, scara metalica de acces in podul casei, bolta din tevi metalice pentru vita de vie, situație în care se apreciază că devin incidente dispozițiile art. 58 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: „(1) În toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.”
Astfel, deși reclamantul a invocat dispozițiile de drept material din Noul Cod Civil, instanța reține ca fiind incidente prevederile art. 494 din C.Civ. (1864) alin. (3) potrivit căruia „Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.”
Așadar, dreptul de accesiune, ca drept potestativ, se naște pe măsura încorporării materialelor în teren, în timp ce dreptul de proprietate pur și simplu asupra construcției se dobândește în momentul exercitării dreptului de accesiune. Cât timp nu are posesia sau stăpânirea materială asupra terenului și nici posesia asupra lucrării, proprietarul terenului are libertatea să își exercite sau să nu își exercite dreptul de accesiune, în sensul că este liber să hotărască dacă își manifestă voința de a lua în stăpânire terenul și lucrarea sau dacă îl lasă în continuare pe autorul lucrării să îl posede. În cauza dedusă judecății, pârâții nu au solicitat desființarea lucrărilor edificate de reclamant, instanța fiind ținută a verifica dacă reclamantul a fost de bună-credință la momentul efectuării acestora.
Cu privire la buna credință, retine ca aceasta constă în convingerea eronata, dar neculpabilă cu privire la o anumita reprezentare a realității. In cazul accesiunii imobiliare artificiale, noțiunea de buna credita se restrânge la acele situații in care constructorul a acționat urmare faptului ca avut convingerea ca a dobândit un drept de proprietate asupra terenului, efect achizitiv care insa nu s-a produs datorita erorii in care s-a găsit. Prin urmare, buna-credință exista atunci când constructorul a înțeles în mod eronat ca a devenit proprietarul terenului în baza unui titlu care poate sa constea într-un act juridic sau într-un fapt juridic.
De altfel prezumția de bună-credință este considerată ca fiind de aplicare generală, fiind deci eficace și in ipoteza accesiunii imobiliare artificiale prevăzută de art. 494 C.civ. iar dovada contrarie, ce incumbă pârâților, nu a fost produsă în cauză. Instanța reține că lucrările au fost edificate de către reclamant și defuncta soție, în timpul vieții acesteia, perioadă în care aceasta deținea dreptul de proprietate asupra imobilului iar reclamantul era tolerat.
În ceea ce privește plata despăgubirii cuvenite cuvenită constructorului de bună-credință, proprietarii pârâți sunt ținuți la plata către pârâți înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului, care a fost determinată de expert tehnic judiciar B. D. la suma de 25.050 lei.
Față de împrejurarea că reclamantul și defuncta sa soție au efectuat lucrările în timpul căsătoriei acestora, reclamantul este îndreptățit a solicita jumătate din suma stabilită de expert drept creștere a valorii fondului, pârâții urmând a fi obligați, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 12.525 lei cu titlul de despăgubiri.
Față de dispozițiile art. 453 C.proc.civ. instanța urmează a obligă pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.931,21 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv: 731,25 lei taxa de timbru corespunzător pretențiilor admise, 800 le onorariu expert și 400 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul P. G., cu domiciliul ales in CONSTANTA ., nr. 96, județul C. ,la familia Tihanciuc M., în contradictoriu cu pârâții P. DRĂGUȚA cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. A, ., C. A., cu domiciliul in CONSTANTA, ., ., ., S. A. cu domiciliul in CONSTANTA, ., .., . și S. M., cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. 3, .> Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 12.525 lei cu titlul de despăgubiri.
Obligă pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.931,21 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării: 23.09.2015/7 ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7501/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7464/2015. Judecătoria... → |
|---|
