Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 599/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 599/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 599/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 599/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind acțiunea civilă formulată de reclamantul V. S. în contradictoriu cu pârâtul G. M., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 14.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015 și 28.01.2015, când a hotărât:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 07.04.2014, așa cum a fost precizată ulterior, reclamantul V. S. a solicitat obligarea pârâtului G. M. la plata sumei de 35.000 euro, în echivalent lei la data plății, a dobânzii legale calculate la această sumă, de la data de 24.02.2012 până la achitarea efectivă și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, a solicitat pârâtului, de profesie arhitect, prestarea unor servicii, constând în consultanță de specialitate referitoare la documentația pentru obținerea avizelor de drumuri județene, necesară societății ENOL G. S.A., în demararea unei investiții, constând în realizarea unui parc eolian. Activitatea reclamantului referitoare la această investiție s-a realizat în baza contractului încheiat cu societatea respectivă. În derularea acestei activități, între reclamant și pârât au avut loc mai multe discuții, privind obiectul și prețul serviciilor pe care pârâtul urma să le presteze în favoarea reclamantului. După momentul la care părțile au căzut de acord asupra acestora, reclamantul i-a achitat pârâtului, în trei tranșe, suma de 35.000 euro, ce fusese stabilită ca preț al serviciilor asumate de pârât, constând în verificarea conformității documentelor depuse de S.C. ENOL G. S.A. cu normele legale și obținerea avizului comisiei tehnice ce funcționează în cadrul Consiliului Județean C.. Deși reclamantul i-a pus la dispoziție pârâtului toate documentele necesare, acesta nu și-a executat obligația, pe care și-o asumase, de a obține acest aviz, până la finele lunii ianuarie. Reclamantul a arătat, de asemenea, că, deși, între părți, s-a discutat și de încheierea, în formă scrisă, a contractului convenit, această operațiune nu a mai avut loc, datorită unor probleme personale pe care le-a invocat pârâtul. În condițiile în care pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a executa prestarea serviciilor, reclamantul i-a solicitat a-i restitui suma de 35.000 euro. La data de 21.02.2012, pârâtul a întocmit o declarație prin care, recunoscând că nu și-a îndeplinit obligațiile, s-a obligat să plătească reclamantului suma de 35.000 euro, până la data de 24.02.2012. Deși termenul a expirat, pârâtul nu a achitat reclamantului această sumă, acesta din urmă înțelegând să sesizeze instanța pentru recuperarea ei, apreciind că, pe lângă această sumă, pârâtul îi datorează și dobânda legală, fiind de drept în întârziere.
Reclamantul și-a întemeiat, în drept, cererea formulată, pe dispozițiile art. 1164, 1166, 1178, 1350, 1851, 2009, și 1535 – 1537 Cod Civil.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 10.09.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
Pârâtul, fără a-și justifica lipsa, nu s-a prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriul, iar proba testimoniala a fost administrată la termenul de judecată din data de 10.12.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Ca situație de fapt:
Reclamantul a încheiat, la data de 24.10.2011, cu S.C. ENOL G. S.A. un contract de mandat. Prin acest contract, reclamantul a fost împuternicit să efectueze anumite activități, identificate în cuprinsul contractului, pentru proiectul de investiții al unui parc eolian. Părțile acestui contract au agreat în mod expres că reclamantul, va putea plăti din surse proprii contravaloarea unor servicii către terți, pentru realizarea mandatului și va putea acționa în nume propriu pentru recuperarea sumelor plătite terților, în cazul în care aceștia nu și-au onorat contractele.
În acest context, reclamantul a angajat discuții și negocieri cu pârâtul, pentru ca, în schimbul unui preț, cel din urmă, să presteze, în favoarea reclamantului, anumite servicii, concrete, necesare executării activităților pe care reclamantul le desfășura în baza contractului încheiat cu S.C. ENOL G. S.A.
În urma acestor discuții, desfășurate la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2011, cele două părți, reclamantul și pârâtul, au agreat încheierea unui contract de prestări servicii, prin care ambii și-au asumat obligații reciproce: pârâtul să asigure obținerea avizului comisiei tehnice din cadrul Consiliului Județean C., iar reclamantul să achite prețul acestor servicii, agreat de părți la suma de 35.000 euro. Prețul a fost achitat de reclamant pârâtului, însă acesta din urmă nu a prestat serviciile.
Ca urmare a acestei neexecutări, pârâtul a fost de acord să plătească reclamantului suma de 35.000 euro, până la data de 24.02.2014.
Situația de fapt expusă mai sus a fost demonstrată, în cauză, prin probele administrate, constând în înscrisuri și martori. Având în vedere lipsa nejustificată a pârâtului pentru administrarea probei cu interogatoriu, instanța va da eficiență și dispozițiilor art. 358 Cod Procedură Civilă, apreciind această împrejurare, în contextul celorlalte probatorii administrate în cauză, ca un început de dovadă în folosul reclamantului.
Din punct de vedere juridic, instanța reține că, între cele două părți, s-a încheiat un contract de prestări servicii, în baza căruia, pârâtul și-a asumat obligația de a presta anumite servicii în favoarea reclamantului, în schimbul plății prețului de 35.000 euro. Existența acestui contract, în sens de negotium, a fost dovedită, în cauză, prin declarația olografă a pârâtului, având caracterul unui început de dovadă scrisă, ce a fost completat cu declarația martorului audiat în cauză.
În raport de data încheierii acestui contract, (noiembrie 2011), din punct de vedere al normelor aplicabile, în speță, instanța va avea în vedere dispozițiile relevante ale Codului Civil, sub imperiul cărora a fost încheiat.
Potrivit principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 1270 Cod Civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-și respecte obligațiile asumate.
De asemenea, prevederile art. 1350 alineat 1 și 2 cod civil impun oricărei persoane să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar pentru situația în care, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În egală măsură, conform art.1530 Cod Civil, „creditorul are dreptul la daune – interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.”
În ceea ce privește repararea prejudiciului, dispozițiile art. 1531 Cod Civil impun ca aceasta să se realizeze integral, prejudiciul cuprinzând atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat.
Acțiunea reclamantului pune în discuție răspunderea civilă contractuală a pârâtului.
Analiza răspunderii contractuale implică verificarea următoarelor elemente: preexistența unui contract valabil încheiat între părți, fapta ilicită care constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către una dintre părți, justificarea de către creditorul obligației neexecutate a unui prejudiciu patrimonial, care să fie generat de fapta ilicită și vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită.
În ceea ce privește situația premisă, a existenței unor raporturi contractuale între părți, așa cum s-a arătat mai sus, instanța reține că acestea s-au manifestat sub forma încheierii unui contract de prestări servicii.
Fapta ilicită reclamată prin acțiunea formulată vizează nerespectarea de către pârât a obligației contractuale, de prestare a serviciilor asumate prin acest contract, constând în obținerea avizului comisiei tehnice din cadrul Consiliului Județean C..
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației, ce reclamantul susține a fi fost încălcată de pârât - obligația de executare a serviciilor asumate prin contractul încheiat între părți - obligație de a face, pozitivă, de rezultat, instanța reține că reclamantului îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța reține ca dovedită răspunderea contractuală a pârâtului: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Astfel, acesta, prin contractul încheiat cu reclamantul și-a asumat obligația de a presta în favoarea acestuia, anumite servicii, determinate, constând în obținerea avizului comisiei tehnice a Consiliului Județean C., în schimbul prețului agreat de părți, de 35.000 euro.
Deși reclamantul a achitat pârâtului prețul serviciilor, acesta din urmă nu și-a executat obligațiile.
Aceste aspecte sunt recunoscute de pârât, în mod expres, prin declarația olografă pe care acesta a dat-o la data de 21.02.2012. De asemenea, prin aceeași declarație, pârâtul s-a angajat a remite reclamantului suma de 35.000 euro, până la data de 24.02.2012.
În consecință, instanța constată că, deși reclamantul și-a îndeplinit obligația de a achita prețul serviciilor contractate, pârâtul nu și-a respectat obligația sa corelativă, anume cea de prestare a acestor servicii.
Unul dintre principiile răspunderii civile este acela al reparării integrale a prejudiciului. Partea culpabilă de neexecutarea obligațiilor este obligată să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat.
În acest context, pentru neexecutarea obligației de prestare a serviciilor, pârâtul datorează reclamantului daune – interese. În legătură cu valoarea acestor daune, în considerarea declarației pârâtului din data de 21.02.2012 și a cererii reclamantului, instanța apreciază că, aceasta este de 35.000 euro. Pârâtul și-a asumat obligația de a achita această sumă reclamantului până la data de 24.02.2012. Nerespectarea termenului de plată de către pârât, atrage obligarea acestuia și la plata dobânzii legale aferente sumei datorate, de la data de 24.02.2012, până la achitarea efectivă a sumei, pentru a se asigura respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului produs reclamantului.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile legale analizate, instanța apreciază că pretenția dedusă judecății de reclamant, având ca obiect suma de 35.000 euro și dobânda legală aferentă acesteia este întemeiată, astfel încât, o va admite.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, și reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța îl va obliga pe aceasta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată solicitate de acesta din urmă, cu titlu de taxă de timbru, în cuantum de 4.434 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. S., CNP_, cu domiciliul în sector 1, București, . în contradictoriu cu pârâtul G. M., CNP_, cu domiciliul în Constanta, .. 55, .. A, ., J. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 35.000 euro, în echivalent lei la data plății, și a dobânzii legale, calculate la această sumă, de la data de 24.02.2012, până la plata efectivă.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.434 lei, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 28.01.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/15.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 660/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 642/2015. Judecătoria... → |
|---|
