Obligaţie de a face. Sentința nr. 507/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 507/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 507/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.507
Ședința din data de 26.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanta . cu sediul în C., .. 45, ., jud. C. prin MG A. I. IPURL ADMINISTRATOR JUDICIAR cu sediul în C., .. 20, . în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, .-67, sector 1.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea reconvențională formulată în cadrul Dosarul nr._, . a solicitat, în contradictoriu cu . acesteia la plata sumei de 743,76 lei, reprezentând diferență contravaloare marfă livrată și neachitată integral, potrivit facturii nr. 898/11.03.2009, factură acceptată la plată și necontestată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 209, 550 și urm. C.civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
. formulat în termenul legal întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, învederând că, de la data emiterii facturii, respectiv 11.03.2009, și până la data formulării cererii reconvenționale, au trecut mai mult de 3 ani.
. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susținut că, în cauză, nu este incidentă sancțiunea prescripției dreptului material la acțiune, întrucât cursul prescripției a fost întrerupt de mai multe ori, în perioada cuprinsă între data emiterii facturii și data formulării cererii reconvenționale, prin recunoașterea de către debitor a dreptului a cărui acțiune se prescrie. Astfel, la data de 23.01.2012, . emis și a comunicat extrasul de cont nr. 612 prin care sunt precizate debitele înregistrate de către aceasta. De asemenea, la data de 30.01.2012, . a emis propriul extras de cont, nr. 240, potrivit căruia . în evidențele contabile cu un debit de_,56 lei, în cuprinsul căruia se regăsește și debitul în cuantum de 743,76 lei.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 03.03.2014, Tribunalul C., a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii reconvenționale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătorii C..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.04.2014, sub nr._ .
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, instanța apreciind, față de dispozițiile art. 258 prin raportare la dispozițiile art. 255 C.proc.civ., că aceasta este utilă, pertinentă și poate conduce la stabilirea raportului dintre părți.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți, a fost încheiat contractul nr. 2306/27.09.2010, între . calitate de achizitor și ., în calitate de furnizor, având ca obiect furnizarea, vânzarea și livrarea de combustibil lichid ușor tip III, în cantitate de 650 de tone. În derularea contractului, . a emis factura nr. 898/11.03.2009, acceptată și recunoscută la plată de către . valoare de 7236,62 lei, din care suma de 743,76 lei a rămas neachitată.
Potrivit extrasului de cont depus la dosar – fila 24 din Dosarul aflat pe rolul Tribunalului C., nr. 612 din 20.01.2012, . E. P. SA că la data de 31.12.2011, aceasta figurează în evidențele contabile cu un sold creditor de_,56 lei, din care și suma de 743,76 lei, potrivit facturii nr. 898/11.03.2009, extras primit de . data de 24.01.2012.
Potrivit înștiințării din data de 30.01.2012 – fila 25 din Dosarul aflat pe rolul Tribunalului C., înregistrată la . data de 07.02.2012, aceasta figurează cu același debit, în cuantum de_, 56 lei, incluzând și suma de 743,76 lei.
Potrivit extrasului de cont depus la dosar – fila 15 din Dosarul aflat pe rolul Tribunalului C., nr. 235 din 11.01.2013, . . că la data de 31.12.2012, aceasta figurează în evidențele contabile cu un sold creditor de 5716,16 lei, din care și suma de 743,76 lei, potrivit facturii nr. 898/11.03.2009.
Potrivit extrasului de cont al . de . data de 18.01.2013 - fila 16 din Dosarul aflat pe rolul Tribunalului C., aceasta este înștiințată că la data de 31.12.2012 figurează în evidențele . cu un de debit de 6716,16 lei, din care suma de 743,76 lei potrivit facturii nr. 898/11.03.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1)C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
În drept, cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil –01.10.2011 sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, respectiv Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar potrivi art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă, conform art. 7, de la data când se naște dreptul de acțiune.
Potrivit art. 16 alin. (1), prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în favoarea căruia curge prescripția, respectiv de debitorul din cadrul raportului juridic obligațional. Întreruperea cursului prescripției extinctive prin recunoașterea de către debitor a dreptului subiectiv civil corelativ trebuie să fie voluntară, neîndoielnică și pură și simplă.
Din punct de vedere al efectelor, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi recunoașterea care a întrerupt-o, iar după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție, de același fel cu cea înlăturată.
Instanța reține că stingerea dreptului material la acțiune, prin prescripție extinctivă, se bazează pe prezumția lipsei de convingere a creditorului dreptului încălcat dedusă din starea sa de pasivitate, dar și pe împotrivirea debitorului. De aceea, o recunoaștere, de către debitor, a dreptului încălcat, presupune în fapt o clarificare a situației juridice incerte dintre părți, ceea ce exclude incidența sancțiunii prescripției extinctive.
Aplicând aceste considerente și dispoziții legale situației de fapt, instanța constată că în cazul de față a intervenit întreruperea cursului prescripției, printr-o recunoaștere expresă a obligației de către debitorul în favoarea căruia începuse să curgă termenul de prescripției din data de 11.03._. Astfel, potrivit extrasului de cont depus la dosar – fila 24 din Dosarul aflat pe rolul Tribunalului C., nr. 612 din 20.01.2012, pârâta . reclamanta . că, la data de 31.12.2011, aceasta figurează în evidențele contabile cu un sold creditor de_,56 lei, din care și suma de 743,76 lei, potrivit facturii nr. 898/11.03.2009, extras primit de . la data de 24.01.2012. De asemenea, potrivit înștiințării din data de 30.01.2012 – fila 25 din Dosarul aflat pe rolul Tribunalului C., înregistrată la . data de 07.02.2012, aceasta figurează cu același debit, în cuantum de_, 56 lei, incluzând și suma de 743,76 lei, debit necontestat de către pârâtă în niciun mod.
Instanța reține astfel că a intervenit întreruperea cursului prescripției extinctive în prezenta cauză, chiar în luna ianuarie a anului 2012, deci în cursul termenului de 3 ani al prescripției extinctive, termen care a început să curgă la data emiterii facturii nr. 898, respectiv 11.03.2009. Ulterior, din înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că au mai existat recunoașteri exprese și voluntare ale debitului urmărit, fiind incidente astfel și alte întreruperi ale cursului prescripției extinctive, astfel încât, la data formulării cererii reconvenționale, cursul prescripției nu era împlinit.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată și să procedeze la soluționarea pe fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pârâta . existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea produselor furnizate de către reclamantă conform facturii nr. 898/11.03.2009, emisă în temeiul contractului încheiat de părți, iar prejudiciu patrimonial se concretizează în suma de 743,76 lei reprezentând contravaloarea prețului neachitat din factura sus-menționată.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că, în ipoteza răspunderii civile contractuale, legea instituie o prezumție de vină în sarcina debitorului prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, în cauză, nu a fost răsturnată de către reclamanta - pârâtă. Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, care nu a contestat în niciun mod existența sau întinderea debitului, ci a invocate, ca apărare de fond, doar intervenirea sancțiunii prescripției extinctive.
În consecință, pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamanta . sunt întemeiate, urmând a obliga pârâta . plata sumei de 743,76 lei, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată, potrivit facturii nr. 898/11.03.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., J_, CUI_ cu sediul în C., .. 45, ., jud. C. prin MG A. I. IPURL ADMINISTRATOR JUDICIAR cu sediul în C., .. 20, . în contradictoriu cu pârâta ./_/1991, CUI RO_, cu sediul în București, .-67, sector 1.
Obligă pârâta . plătească reclamantei reconvenționale . suma de 743,76 lei, potrivit facturii nr. 898/11.03.2009.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C.,
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./03.02.2015
Tehnored.S.G./ 27.01.2015/5EX
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 471/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 91/2015. Judecătoria... → |
|---|
