Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2718/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2718/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 4768/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2718/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA cu sediul în București, sector 2, ..40-40 bis, . pârât B. G. domiciliat în C., ., ., jud. C., având ca obiect actiune in raspundere delictuala pretentii.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.03.2015, când;
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.02.2013, sub nr. de dosar_, reclamantul B. ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (BAAR) a chemat în judecată pe pârâtul B. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata următoarelor sume de bani:
-_,55 lei (_,71 lei achitați către autoritățile din austria, la care se adaugă comisionul bancar aferent de 42,31 lei, cheltuielile ocazionate cu traducerea documentelor – 55 lei și comisionul bancar aferent de 0,53 lei);
- 4253,17 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de_,55 lei, calculată până la data de 11.02.2015;
- Dobânda legală aferentă sumei de_,55 în continuare, de la data de 12.02.105 și până la data achitării debitului;
- 1494,86 lei reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus;
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 23.11.2009 pârâtul a provocat din vina sa un accident de circulație în Austria, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr._, în urma accidentului fiind avariat un indicator de ieșire de pe autostrada Alland 4, A21.
A învederat că la data de 13.01.2010 B. Național Carte V. din Austria a avizat reclamantul cu privire la accident, solicitând verificări cu privire la situația asigurării autovehiculului_ . După primirea avizării, s-a deschis dosarul de daună cu referința BAAR/AD-MGA/10/A/_ și a constatat că autoturismul_ nu era asigurat la data producerii accidentului și nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA/Carte V. pentru autovehiculul_ valabilă la data producerii accidentului.
În continuare, reclamantul a afirmat că în baza Acordului Multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale Spațiului Economic european și ale altor state și a prevedriloe Regulamentului General al Consiliului Birourilor, BAAR a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudicate, conform legislației din Austria. Astfel, a achitat la data de 25.06.2010 către B. Național din Austria suma solicitată de 6479,57 Euro, suportând și comisionul bancar de 10 euro, în total suma de_,02 lei (_,11 lei despăgubiri pentru avariile produse, 3186,32 onorariul pentru gestionarea cazului de daună, 2987,28 lei costuri de evaluare și 42,31 lei comision bancar). Tototdată, a suportat și suma de 55 lei – cheltuieli efectuate de traducerea documentelor necesare soluționării cazului, precum și comisionul bancar în sumă de 0,53 lei.
A susținut că l-a notificat pe pârât la data de 03.06.2010 prin adresa MGA01022 cu privire la despăgubirile socilitate de B. Național Carte V. din Austria însă, acesta nu a dat curs solicitării.
În drept, reclamanta a invocat disp. rpăspunderii civile delictuale, art. 1669-1670 cod civil și pe prevederile legislației europene în materia răspunderii civile ce rezultă din folosirea autovehiculelor menționate în cererea de chemare în judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2193,37 lei și 5 lei timbru judiciar (f.100).
► La data de 14.10.2013 pârâtul B. G. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, afirmând că pretențiile reclamantului sunt supradimensionate în raport cu obiectul care a fost avariat prin evenimentul rutier din 23.11.2010, nerezultând din ce material era confecționat acel indicator, ce dimenisuni avea, etc.
• Prin încheierea din data de 12.02.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În cauză a fost administrată pentru părți proba cu înscrisuri, pentru reclamantă și proba cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât și proba cu expertiză tehnică auto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată:
La data de 23.11.2009 pârâtulB. G., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în Austria, pe autostrada alland 4, A21, a ieșit de pe carosabil și a avariat un indicator de circulație. Acest fapt rezultă din Adresa emisă de Poliția Austria (f.22) și a fost recunoscut de pârât, inclusiv prin răspunsul la interogatoriu.
În urma înștiințării primite de la B. Național Carte V. din Austria, reclamantul BAAR a efectuat verificări în baza de date CEDAM, constatându-se că autoturismul cu nr. de înamtriculare_ nu este asigurat RCA în momentul producerii evenimentului rutier (f.25).
La data de 07.05.2010 B. Național din Austria a comunicat reclamantului că a soluționat pretențiile de despăgubire legate de accident, solicitând rambursarea sumei de 6497,57 euro, pârâtul fiind notificat de reclamant pentru palata acestei sume la data de 03.06.2010, prin adresa MGA01022.
La data de 25.06.2010 reclamantul a achitat către biroul Național din Austria suma de 6489,57 euro (echivalentul sumei de_,02 lei), astfel cum rezultă din extrasul de cont bancar de la fila 12 din dosar.
Totodată, potrivit extrasul de cont din data de 16.05.2014 și facturii fiscale nr. 1140/09.05.2014 (f.246-247), reclamantul a cheltuit pentru traducerea documentelor și suma de 55 lei.
Instanța apreciază că situația reglementată de Directiva Consiliului din 24 aprilie 1972 și Directiva Comisiei din 28 iulie 2003 dau naștere unui drept de subrogație legală în persoana biroului Asigurărilor de Autovehicule din România, astfel că pentru existența dreptului asigurătorului este necesar ca asiguratul despăgubit sa aibă împotriva celui chemat în judecată o acțiune în răspundere civilă delictuală, ceea ce înseamnă implicit îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei forme de răspundere, reglementată de art. 998 și art. 999 din Codul civil. Totodată, potrivit art. 1196 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că, în cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, reclamantului îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate concretă dintre faptă și prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile textelor legale menționate anterior.
În cauza de față, instanța reține că reclamantul a facut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, în raport de debitul principal reprezentând despăgubiri civile neachitate de pârât. Totodată, se reține că prejudiciul reprezentând debitul principal a fost cauzat prin fapta ilicită – accident provocat de pârât, cu vinovăție, accident în urma căruia s-a cauzat un prejudiciu autorităților austriece, prin avarierea unui indicator rutier.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, coroborat cu concluziile raportului de expertiză auto, rezultă existența și întinderea prejudiciului produs reclamantei, care se ridică în total la suma de 1895,40_,55 lei:_,02 lei achitați cu titlu de despăgubire către B. Național din Austria (inclusv comision bancar) și 55 lei cheltuieli ocazionate de traducerea documentelor și 0,53 lei comision bancar.
Cuantumul despăgubirii legale de indicatorul rutier nu s-au dovedit a fi excesive, fiind confirmate prin arportul de expertiză auto efectuat în cauză de expert N. I..
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în săvârșirea contravenției reținută în procesul-verbal de contravenție . nr._ descrisă anterior, contravenție care a avut ca urmare avarierea autoturismului înmatriculat sub nr._ .
Din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că procesul-verbal ar fi fost contestat sau anulat, fapt ce consolidează prezumția de autenticitate și veridicitate a mențiunilor acestuia cu privire la fapta contravențională, la persoana care a săvârșit-o și la vinovăția acesteia.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul produs asiguratului reclamantei este dovedită prin coroborarea înscrisurilor anterior menționate anterior cu privire la constatarea faptei contravenționale și stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin această faptă.
Prin urmare, pârâtul are, în temeiul legii, obligația de a plăti reclamantului suma pe care aceasta din urmă a achitat-o Biroului Național din Austria.
Pârâtul nu a făcut dovada achitarii sumei respective, recunoscând prin răspunsul la interogatoriu că nu a achitat despăgubirea.
În aceste condiții, apreciind că, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța apreciază întemeiat primul capăt de cerere formulat de către reclamantă, pe care îl va admite și va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de_,55 lei reprezentând despăgubiri civile.
Reținând principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, principiu în temeiul căruia autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat (lucrum cessans), decurgând din dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, instanța constată că pârâtul datorează accesorii calculate la debitul principal.
Sub aspectul pretențiilor accesorii de plată a dobânzii legale, instanța constată că acestea sunt întemeiate, dat fiind că pârâtul, fiind notificat, nu a achitat debitul principal - contravaloarea despăgubirilor, devenind aplicabile dispozițiile art. 1088 alin. 1 din Codul Civil, potrivit cărora, în cazul obligațiilor ce au ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar în materia răspunderii civile delictuale, persoana vinovată de producerea prejudiciului, este de drept în întârziere.
Cu privire la felul dobânzii ce urmează a fi acordată se reține că raporturile fundamentale ce au determinat declanșarea acțiunii (raporturi încheiate între reclamantă, în calitate de asigurator și proprietarul apartamentului, în calitate de asigurat) sunt de natura comercială, conform art. 3 pct. 17 din Codul Comercial. În consecință, drepturile principale sau accesorii ce se nasc au aceeași natură, iar în cadrul acțiunii în regres (cum este cea de față) ele își păstrează aceasta natură comercială.
Pentru motivele expuse, având în vedere și principiul disponibilității, instanța va admite și cererea accesorie și va obliga pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de_,55 lei. Astfel, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 4253,17 lei cu titlu de dobândă legală calculată până la data de 11.02.2013, precum și dobânda legal calculată în continuare, de la data de 12.02.2013 și până la plata efectivă a debitului.
De asemenea, reținând că reclamantul pentru despăgubirile primite datorează la bugetul de stat T.V.A. în baza art. 127 și 137 alin. 3 lit. b) din codul fiscal, instanța apreciază că suma de 1494,86 solicitată de reclamant cu titu de T.V.A. reprezintă un prejudiciu viitor și cert suportat de reclamant, pe care pârâtul are obligația de a-l repara în baza art. 998-999 Cod civil, astfel că instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamantului și această sumă.
Potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, motiv pentru care, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții prin admiterea cererii, instanța va dispune obligarea sa la plata către reclamantă a sumei de 2198,37 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) cu sediul în București, sector 2, ..40-40 bis, . cu pârâtul B. G. domiciliat în C., ., ., ., astfel cum a fost formulată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de_,55 lei cu titlu de prejudiciu.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4253,17 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de_,55 lei calculată până la data de 11.02.2013, precum și dobânda legală aferentă debitului de_,55 lei, calculată în continuare, de la data de 12.02.2013 și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1494,86 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2198,37 lei cu titlu de cheltuieli de jduecată, reprezentând: 2193,37 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2015.
P. GREFIER
D. A. S. E. G.
Red.jud.DAS./ 30.08.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3197/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2742/2015. Judecătoria... → |
|---|
