Anulare act. Sentința nr. 1741/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1741/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1741/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. 1741
Ședința publică din data de 18.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Denissa-Tinonia BRESUG
GREFIER: L. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act nulitatea clauzelor abuzive din contract, formulată de reclamanții G. V. și G. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet av.P. A. în Localitatea C., ..15, Cartier Compozitorilor, județul C. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în București, ., . 10, sector 2 prin reprezentant convențional S.C.A Litcanu-G..
Dezbaterile asupra excepției inadmisibilității constatării nulității clauzei și a restituirii prestațiilor achitate în baza clauzei referitoare la comisionul de risc, excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele achitate cu mai mult de 3 ani anteriori introducerii acțiunii, excepției lipsei de interes în formularea cererii și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.02.2015, când s-a dispus:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanții G. V. si G. M., în contradictoriu cu pârâtul S.C. V. ROMÂNIA S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună nulitatea clauzelor abuzive; obligarea paratei la restituirea sumelor plătite nedatorat in baza clauzelor constatate ca abuzive, obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu data plații si pana la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, se arată că la data de 25.01.2008, intre părți a intervenit convenția de credit nr._ alcătuita din Condiții Speciale si Condiții Generale, obiectul convenției reprezentandu-l acoperirea cheltuielilor personale, valoarea creditului fiind de 29.000 euro, pentru o durata de 175 de luni de la data încheierii acesteia. In cadrul contractului de credit s-au introdus la art. 3 lit. a date referitoare la dobânda si se arata ca dobânda curenta este de 5,95 % pe an. In continuare, deși vorbește de o dobânda fixa, se arata ca banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara, comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii, care se va aplica de la data comunicării.
De asemenea potrivit secțiunii 3 pct. 5 din Condițiile Generale ale convenției de credit "pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta acestuia se stabilesc in Condițiile Speciale." Punctul 5 lit. a din Condiiile Speciale ale convenției prevede "comision de 0,165% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenției de credit".Prin aceasta clauză, datorita modului în care este formulata și percepută, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a urmărit perceperea sub forma voalată a unui nou comision". Precizează ca acest contract este unul standard, preformulat, un contract de adeziune la care împrumutații nu au posibilitatea reală și efectivă de a influența condițiile de împrumut.
Considera ca sunt astfel nesocotite dispozițiile Legii nr. 193/2000 care
interzic comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Considera de asemenea că dispoziția cuprinsă la art. 5 lit. a din contract, referitoare la comisionul de risc este una abuziva întrucât nu a fost negociata de părți și nici nu s-a explicat motivul pentru care trebuie sa plătească un astfel de comision și care este riscul pe care banca ii acoperă din încasarea acestui comision.Prin această clauză banca a urmărit să pună în sarcina lor toate riscurile contractului posibile și viitoare, deci incerte, fără posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu, în cazul în care riscurile respective nu s-ar produce până la scadență. Apreciază ca in acest mod se ajunge la o îmbogățire fără just temei a băncii și se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credinte.
De asemenea, punctul 5 lit.e din Condițiile Speciale ale convenției prevede un "comision de rezerva minima obligatorie in valoare de 1,85% pe an, aplicat la soldul creditului, pana la data de 31.12.2008". Insa, in cursul anului 2009, banca i-a înștiințat ca a luat decizia ca perioada de percepere a acestui comision de rezerva minima obligatorie a fost extinsă cu încă un an, modificând unilateral acest articol (punctul 5 lit. e din Condițiile Speciale ale convenției de credit) in sensul continuării perceperii acestuia pana la sfârșitul lunii mai 2009.
Obligarea la plata unui comision de rezervă care constituie o obligație legală a băncii - în ceea ce privește constituirea rezervei minime - în condițiile în care banca primește și dobândă pentru aceasta creează o disproporție între drepturile și obligațiile părților, în realitate aceste comisioane reprezentând dobânzi mascate, care se adaugă la dobânda stabilită pentru credit . La data de 03.09.2009 au fost notificați sa se prezinte la sediul sucursalei unde a fost încheiat contractual de credit pentru a semna actul aditional corespunzător modificat unilateral astfel incat sa reflecte noile condiții contractuale, informandu-i totodată ca nesemnarea actului aditional este considerată acceptare tacita a acestuia. Mențioează ca s-au prezentat la sediul băncii in vederea elucidării acestor noi modificări aduse contractului de credit, exprimand intenția in mod expres ca nu sunt de acord cu modificarea acestuia, insa cu toate acestea reprezentanții băncii nu au ținut cont de poziția de respingere a unei asemenea intenții si la data de 15.09.2010 V. România le-a transmis actul adițional la contractul de credit nr._/25.01.2008 motivând aceasta modificare a contractului de credit inițial prin armonizarea acestuia cu prevederile OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, precum si Anexa 1 si Anexa 2. Mai mult decât atât, le-a depus si in scris intenția ca nu agrează aceasta idee de modificare a contractului de credit prin notificarea nr.4432/17.09.2010.Astfel, la art. 3 din actul adițional din data de 15.09.2010, privind punctul 5) "Comisioane" s-a modificat prin introducerea unui comision denumit „Comision de Administrare Credit" si au constatat de asemenea ca in noul Plan de rambursare comisionul de risc a fost inlocuit, in mod unilateral pe toata durata creditării, cu un comision de administrare care nu a făcut parte din Condițiile speciale ale Convenției de creditare nr._/25.01.2008. In același plan de rambursare nu mai apare Comisionul de risc prevăzut anterior si care a fost parte a Convenției de credit agreate. De aceea din modul cum este definit acest comision de administrare in actul adițional, si cum apare în planul de rambursare actualizat, având aceeași valoare procentuala, respectiv de 0,165% pe luna, ca in fapt, acesta este comisionul de risc mascat perceput de către banca pana in prezent, pe care banca l-a redenumit. Acest comision de risc este plătit pentru aceeași prestație pentru care se plătește deja dobânda, este înregistrat ca atare in contabilitatea băncii, ca „venituri din dobinzi"; este menit sa asigure banca in contra riscului dat de portofoliul sau de credite neperformante, ceea
ce înseamna ca riscul băncii din aceste credite neperformante nu este suportat nici de banca, nici de debitorii neperformanti, ci de debitorii bun-platnici, așa cum sunt si reclamanții . Mai mult, acest comision nu este definit, în sensul de a se preciza ce fel de riscuri este menit să acopere în condițiile în care banca și-a luat garanții imobiliare conform pct. 7, iar reclamanții au încheiat o poliță de asigurare pentru aceste imobile, pe care a cesionat-o băncii, poliță menită să acopere toate riscurile legate de imobilele luate în garanție conform pct. 7 lit. a . De menționat, conform pct. 8 din condițiile speciale, valoarea creditului acordat a fost de cel mult 75% din valoarea garanțiilor imobiliare. De asemenea dobânda a fost modificata prin actul adițional, conform punctului 3, ea devine variabila (EURIBOR la 3 luni + marja de 4.721 puncte procentuale pe an), iar D. ( dobânda anuala efectiva) reprezentând 7,69% pe an. Arată că când tipul de dobânda nu este clar specificat in contract, se prezuma ca dobânda este fixa, intrucit o astfel de interpretare este in favoarea celui care se obliga. Dobinda, deși ar trebui sa fie fixa in conformitate cu clauzele contractuale și cu legea, este variabila in funcție de voința băncii sau de fluctuațiile pieței financiare, intrucit printr-o clauza abuziva banca si-a asigurat variația dobânzii in functie de acest element exterior voinței clientului, dar pe care banca ii aplica si interpretează după cum are interes.
Astfel, toate aceste modificări au fost făcute împotriva prevederilor legale
de la acel moment, care arătau clar că banca nu are dreptul de a introduce noi comisioane și taxe în contractele de credit. Contractul încheiat de părți este unul preformulat, standard, clauzele lui nu au fost negociate de către părți, iar eventualele diferente dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client in parte. Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit acestei directive sunt definite la art.2 noțiunile de „condiții inechitabile; consumator; vânzător sau furnizor".Art.3 arata ca o condiție contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradicție cu condiția de buna credința, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile pârtilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.
Se considera întotdeauna ca o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul condiției, in special în cazul unui contract standard formulat in avans.
In jurisprudenta sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat in repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii (Hotărârea pronunțata la data de 27.07.2000 in cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero Curtea de Justiție, Hotărârea pronunțata la 26.10.2006 in cauza E. M. Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium ȘL, Hotărârea Curții de Justiție din data de 4 iunie 2009 pronunțata in cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet Sustikne G.) . Potrivit art.l alin. 3 din Legea 193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.Potrivit art. 4 alin. l o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit art. l alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, in caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului (ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.). In consecința, clauzele art. 3 si art.5 din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/25.01.2008 incalca drepturile consumatorului care a intrat in raporturi contractuale cu Banca in cadrul unui contract de împrumut cu dobânda fixa.
In ceea ce privește comisionul de risc, acesta a fost aplicat, fără sa se arate in funcție de ce a fost stabilit, de ce s-a impus aplicarea lui din moment ce existau garanțiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situația neproducerii riscului sau daca se poate restitui in anumite situații. La art. 3 din actul adițional, privind punctul 5) "Comisione" s-a modificat prin introducerea unui comision denumit „Comision de Administrare Credit". Insa conform dispozițiilor art. 35 din OUG 50/2010, se interzice mărirea comisioanelor sau introducerea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau alte costuri aferente contractului, excepțiile fiind clar stipulate de aceasta.
Constata de asemenea ca in noul Plan de rambursare Comisionul de risc a fost înlocuit, in mod unilateral pe toata durata creditării, cu un comision de administrare care nu a făcut parte din Condițiile speciale ale Convenției de creditare nr._/25.01.2008. In același plan de rambursare nu mai apare Comisionul de risc prevăzut anterior si care a fost parte a Convenției de credit agreate. Mai mult, acest comision este prohibit in mod expres de art. 15 din Legea nr. 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar. In sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit si constituirii ipotecii si garanțiilor aferente". Art. 9 din aceeasi lege enumera clauzele pe care le poate cuprinde un contract de credit imobiliar.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate intre comercianți si consumatori, ale Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, ale OUG 50/2010 privind contractile de credit pentru consumatori, Ordonanța nr.21 din 1992 privind protecția consumatorului, precum si disp. art. 1166 si următoarele din Codul Civil.
Anexează convenția de credit nr._/25.01.2008, planul de rambursare aferent acesteia, contractual de garanție reala imobiliara nr.106 din 25.01.2008, contractual de deschidere cont persoane fizice din data de 25.01.2008,actul adițional din data de 15.09.2010 impreuna cu planul de rambursare in vigoare la acest moment, adresa din partea . nr.4248/15.09.2010, adresa nr._/20.10.2009, adresa nr.RAR_, dovezile indeplinirii procedurii privind informarea in ceea ce privește calea medierii, invitația la mediere, procesul-verbal al ședinței de informare privind avantajele medierii nr.l din data de 12.11.2013, adresa din partea . nr._/11.11.2013, precum si graficul de rambursare propus de către . in eventualitatea soluționării litigiului pe cale amiabila.
Ulterior, reclamanții au formulat precizări la acțiune prin care au solicitat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 5 lit. a din Convenția de credit nr._/25.01.2008, respectiv "comisionul de risc in cuantum de 0,165% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a Convenției de credit", al art.5 lit.e, respectiv "comisionul de rezerva minima obligatorie in cuantum de 1,85% p.a. aplicat la soldul creditului, platibil lunar o data cu dobânda...""datorat inițial pana la data de 31.12.2008, insa extinsa ulterior aplicarea acestuia pana la sfârșitul lunii mai 2009, precum si al art.3 lit. d respectiv " data ajustării ratei dobânzii curente" prin care banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara, și obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite nedatorat in baza clauzelor abuzive, echivalentul în lei la data plății efective, încasată cu titlu de comision de risc și comision de rezervă minimă obligatorie la care se adaugă și dobânda legală aferentă acestor sume .
Prin concluziile scrise depuse la dosar pârâta solicită respingerea ca neîntemeiata a cererii formulate, cu consecința obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
În ceea ce privește comisionul de risc si cel de rezerva minima— respectiv capătul de cerere prin care se solicita sa se constate nulitatea absoluta a clauzei inserate in art.5 lit. a) si lit. e) din Convenția de credit, cu consecința repunerii părților in situația anterioara, in sensul obligării la restituirea sumelor încasate cu titlul de comision de risc solicita respingerea pe cale de excepție ca inadmisibila a sesizării.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității constatării nulității clauzei si a restituirii prestațiilor achitate in baza clauzei referitoare la comisionul de risc, raportat la dispozițiile art. 6 din legea nr. 193/2000, reclamantul solicita constatarea nulității absolute a clauzei referitoare la comisionul de risc/administrare, argumentația fiind întemeiata pe dispozițiile legii nr. 193/2000.
Însa, consecințele constatării caracterului abuziv sunt reglementate de art. 6 din lg 193/2000 care precizează: "clauzele abuzive [...] nu vor produce efecte, iar contractual se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua."
Se instituite astfel o sancțiune specifica pentru clauzele abuzive, respectiv ineficacitatea acestora. Insa, această ineficacitate urmează să aibă loc numai după constatarea caracterului abuziv și numai dacă clientul dorește continuarea contractului. Cum, reclamanții nu au arătat ca fără aceasta clauza contractul nu ar deveni inutil pentru ei si ca nu ar mai putea continua, rezulta ca si-au manifestat implicit voința de a continua contractual cu eliminarea acestei clauze.
In schimb din textul de lege rezulta ca declararea ineficacității clauzei produce efecte doar pentru viitor, astfel incat este inadmisibila solicitarea de restituire a sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare pana la data declarării ineficacității clauzei. Extinderea instituției nulității (parțiale, doar asupra acestei clauze) actului civil la acele clauze cu caracter abuziv este nejustificata, deoarece legea nu prevede faptul ca aceste clauze se declara nule, ci ca nu isi produc efectele fata de consumator, urmând sa fie modificate sau înlăturate din contract fie prin înțelegerea părților, fie din dispoziția instanței, deci numai pentru viitor. Se arată că suntem in cazul unei nulități prevăzute de dispoziții generale, ci de o nulitate specială prevăzuta de norme edictate special pentru reglementarea unui domeniu, în acest sens a se vedea si motivația in drept a reclamantului care nu indica ca temei al cererii sale decât dispozițiile legii nr. 193/2000. mai mult decât atât la acest moment comisionul de risc nu se mai percepe el fiind eliminat din convenția pârtilor, urmare a actului adițional încheiat de părți, astfel si in măsura in care ar fi admisa cererea reclamanților, soluția ar fi lipsita de efecte in cauza, pentru ca legea dispune o sancțiune doar pentru viitor, nu si pentru trecut, fiind o ipoteza speciala a legii.
Se solicita admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele achitate cu mai mult de 3 ani anteriori introducerii acțiunii, cererea fiind depusa la 12.12.2013 .
Astfel, reclamanții solicita restituirea sumelor incasate cu titlu de comision de risc si de rezerva minima obligatorie ca o consecința a constatării ca acestea au fost incasate in baza unor clauze nule absolute sau abuzive .
Apreciază ca, dincolo de titlu cu care reclamanții au achitat, iar banca a încasat aceste comisioane, dincolo de faptul daca ele au fost sau nu datorate de către clienți, pentru sumele plătite cu mai mult de 3 ani inainte de introducerea actiunii (acțiunea a fost introdusa la 12.12.2013), a intervenit prescripția dreptului material la acțiunea de a mai solicita restituirea acestor sume.
Chiar daca s-ar constata nulitatea/ineficacitatea clauzei referitoare la acest comision si s-ar aprecia ca aceste sume reprezintă o plata nedatorata, urmează sa se observe ca solicitarea de restituire a lor trebuia totuși exercitata de către reclamanți in termen de 3 ani de la efectuarea plătii fiecărei rate lunare ce conținea respectivul comision (fiind vorba de plăti nedatorate așa cum se arata si in motivația cererii) .In conformitate cu art.7 din Decretul nr.167/1958 „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept", (act normativ sub imperiul căruia s-a născut si s-a împlinit prescripția in cauza, si in care se prevedea ca excepția prescripției este de ordine publica, acest caracter urmând a i se aplica raportului juridic dintre părți (referitor la platile efectuate sub imperiul actului normative invocat) si in continuare) .In speță, dreptul reclamantului de a solicita restituirea sumelor s-a născut la data efectuării fiecari plătii a sa "nedatorate", adică la data achitării fiecărei rate lunare, pentru fiecare rata lunara calculandu-se un termen de prescripție de cate 3 ani distinct in funcție de achitarea efectiva a fiecăreia.
Tot pe cale de excepție intelege sa invoce si excepția lipsei de interes in formularea cererii fata încheierea actului adițional din 15.09.2010, urmare căruia comisionul de risc si cel de rezerva au fost eliminate, iar dobânda nu a fost modificata. Astfel, pe fondul apariției OUG nr.50/2010, părțile au negociat încheierea unui act adițional care sa echivaleze cu voința ambelor părți, in acest sens fiind un act adițional, fiind eliminat comisionul denunțat in cauza.
In mod echivalent si pentru comisionul de rezerva minima se impune admiterea acestei exceptii in condițiile in care el nu a fost denunțat la momentul perceperii ci abia o data cu formularea cererii.
In ceea ce privește clauza privind dreptul de a modifica dobânda, apreciază ca nu se poate discuta de un interes in cauza, in condițiile in care nu a uzat de aceasta cauza pana la acest moment, nefiind făcuta de altfel nici proba contrarie.
Din analiza actelor dosarului instanța respinge excepțiile invocate de pârâtă și acțiunea pentru considerentele:
In ceea ce privește excepția inadmisibilitatii constatării nulității clauzelor menționate si a cererii privind restituirea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive, invocata de către parata, instanța o respinge, având in vedere faptul că nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care consta în desființarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu incalcarea dispozițiilor legale. Nulitatea se indreapta împotriva acelor efecte care contravin dispoziției legale încălcate, Prestațiile efectuate in baza actului sancționat cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea operează retroactiv de la data încheierii actului. In consecința, restituirea prestațiilor reprezintă o cerere accesorie cererii principale, având ca obiect constatarea ca abuziva a clauzelor si anularea acestora, modul de soluționare a capătului accesoriu fiind strâns legat de soluția adoptată în ce privește cererea principala. Constatarea nulitătii unei clauze are ca efect repunerea părților în situația anterioară care implică restituirea reciprocă a prestațiilor ce s-au făcut în temeiul acesteia .Cum obligația are ca obiect o sumă de bani, repunerea în situația anterioară este posibilă și constă în restituirea a ceea ce s-a încasat necuvenit ca urmarea a unei eventuale constatări a caracterului abuziv .
Susținerile paratei în sensul prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor lovite de nulitate sunt nefondate, având în vedere că Legea 193/2000 stabilește faptul că în cazul clauzelor abuzive introduse de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, aceste clauze sunt lovite de nulitate absoluta ori acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă. Instanța nu poate considera în mod legal prescris dreptul de a solicita restituirea sumelor de bani încasate de bancă cu titlu de comision de risc, chiar dacă au trecut mai mult de 3 ani de la data acestor încasări, deoarece reclamantii nu pot solicita restituirea acestor prestații înainte de constatarea de către instanță a nulității clauzelor contractuale care prevăd acest comision. în cazul convenției de credit deduse judecății, contractul este unul aleatoriu, dar numai din perspectiva consumatorului, deoarece variația dobânzii nu depinde de hazard, ci exclusiv de voința băncii,care apreciază dacă la un moment dat are interesul să crească dobânda, justificând această creștere prin schimbările semnificative ale pieței, fără a le identifica cu precizie.
Cu privire la excepția lipsei de interes in formularea cererii fata de încheierea actului adițional din 15.09.2010, instanța o respinge . Se are în vedere ca la data de 03.09.2009 reclamantii au fost notificați de către parata sa se prezinte la sediul sucursalei unde a fost incheiat contractul de credit pentru a semna actul adițional corespunzător modificat unilateral astfel incat sa reflecte noile condiții contractuale . La data de 15.09.2010 V. România le-a transmis actul adițional la contractul de credit nr._/25.01.2008 motivând aceasta modificare a contractului de credit inițial prin armonizarea acestuia cu prevederile OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, precum si Anexa i si Anexa 2, însă încheierea acestui act nu poate lipsi de interes prezenta acțiunea raportat la obiectul dedus judecății ce vizează și aspecte anterioare acestui act .
Pe fond, în ceea ce privește clauzele contractuale, se are în vedere că reclamanții in cauza au contractat cu banca numai după analizarea ofertei în calitate consumatori interesați de condițiile de creditare, au putut analiza oferta de credit, si ca au putut face comparații intre oferta pârâtei si ofertele oferite de alte unități bancare.
Astfel, rezulta că au avut cunoștința dinainte de existenta clauzelor preformulate si de conținutul acestora, respectiv de clauzele referitoare la comisionul de risc, de nivelul acestui comision, de modalitatea de calcul, fiind acceptate și însușite prin convenția de creditare .
Se are în vedere ca sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc si de rezerva minima fac parte din prețul contractului, prețul pentru care banca a fost de acord sa acorde finanțarea si ca previziunea încasării acestor sume au făcut parte din mecanismul care au format voința acestora la încheierea contractului.
Astfel, comisionul de risc nu este o garanție pentru restituirea creditului, ci este chiar parte a prețului pe care reclamanții 1-au plătit pentru serviciul de finanțare si este destinat acoperiri anumitor riscuri pe care le-ar putea suporta prin acordarea si derularea finanțării, după cum nici comisionul de gestiune nu este altceva decât o obligația impusa de lege in sarcina reclamanților.
În ceea ce privește clauza abuziva, art.4. din legea nr.193/2010 prevede ca: " l.O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.", (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
Prin urmare, pentru existența unei clauze abuzive trebuiesc îndeplinite cumulativ doua condiții si anume: (i) clauza sa nu fie direct negociata cu consumatorul si (ii) s a creeze prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor (i)In ceea ce privește lipsa negocierii directe, deși aparent ne aflam in fata unui contract de adeziune preformulat, se are în vedere ca acordul pentru toate clauzele contractului a fost dat de reclamanți prin citirea si semnarea contractului, semnătura acestora apărând pe fiecare pagina a convenției, aspect față de care nu se poate retine ca a intervenit un act nenegociat . Având in vedere principiu pacta sunt servanda, potrivit cu care partile sunt legate de contractul încheiat intre ele, si având in vedere dispozițiile art.969 C.civ. aplicabil la momentul încheierii contractului conventiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, ele trebuie a fi executate cu buna credința (art.970 C.civ.) nu se poate retine cererea reclamantului in sensul de a se constata ca clauza este una abuziva din perspectiva primei condiții ce trebuie îndeplinite.
De asemenea, nu se poate susține lipsa unei negocieri directe cat timp partea semnează conventia, si-o însușește, procedează la plata sumelor datorate inclusiv a sumei menționate in clauza denunțata, pentru ca abia ulterior sa o denunțe, la mai bine de 6 ani de la încheierea convenției. Se reține că contractul bancar de împrumut, este prin el insusi un instrument, varianta finala a unei oferte financiare analizata inainte de a fi lansata pe piața de către Banca Naționala R.. Orice unitate bancara este obligata sa dea spre analiza ofertele sale, iar la momentul la care convenția de credit s-a încheiat nimeni nu a apreciat ca fiind abuzive clauzele denunțate prin prezenta acțiune deși legea nr.193/2000 era in vigoare si la data încheierii contractului, reclamanții prezumându-se a cunoaște sau ar trebui sa cunoască dispozițiile legale in materie.
In ceea ce privește existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, trebuie analizat daca exista o disproporție evidenta si substanțiala intre drepturile băncii creditoare, si drepturile împrumutatului, prin introducerea comisionului de risc.
Potrivit susținerilor reclamanților clauza si implicit comisionul de risc / de rezerva minima sunt stipulate in contract fără a se arata motivele pentru care acesta se percepe, el constituind o dobânda mascata si excesiva, întrucât pentru garantarea creditului s-a constituit si o garanție reala imobiliara, însă nu se pot reține aceste susțineri deoarece reclamanții se putea interesa anterior sau cu ocazia semnării convenției de motivele care stau la baza perceperii
comisioanelor si modul de calcul al acestora, banca putând a fi solicitata in sensul remiterii unei copii de pe contract conform art.5 din legea nr.193/2000.
Or, in perioada scursa de la data la care s-a formulat cererea de creditare si data semnării contractului, aceasta solicitare nu s-a realizat. Se are în vedere că art.1 din același act normativ stipulează doar obligativitatea unei formulări clare, neechivoce, . al clauzelor contractuale, nu si necesitatea explicării motivelor care stau la baza perceperii taxelor, comisioanelor ori dobânzilor, explicate de altfel in condițiile speciale.
În ceea ce privește dobânda, aceasta reprezintă contravaloarea folosinței sumei împrumutate, constituind profitul, in ipoteza nerestituirii sumei împrumutate atât dobânda cat si capitalul împrumutat urmând a fi recuperate prin valorificarea garanției reale imobiliare, care conform dispozițiilor contractuale (art.8 din Convenție) se constituie in vederea garantării executării obligațiilor contractuale de către împrumutat si valoarea creditului.
Totuși, valorificarea garanției reale insa, nu acoperă, in ipoteza realizării ei, toate pierderile înregistrate de banca prin riscul devalorizării imobilelor, peste marja prevăzuta, datorita unei crize imobiliare sau prin pieirea bunului ipotecat in perioada dintre momentul expirării poliței de asigurare a imobilului si încheierea unei noii polițe de asigurare de către imprumutat, de exemplu. Prin urmare, pentru toate aceste riscuri si costuri posibile banca a introdus un comision, denumit "de risc".
Se are în vedere si faptul ca societatea pârâtă are ca obiect de activitate principal creditarea terților, așa cum sunt si reclamanții, aceștia neputand solicita un imprumut pe care sa-1 folosească in interes personal fără a se aștepta ca împrumutătorul sa nu aibă nici un profit, pentru ca scopul infiintarii oricărei societăți este acela lucrativ, creditarea in sine si încheierea unui contract de imprumut fiind o activitate lucrativa . Astfel, stipularea comisionului de risc, ce are o valoare redusa fata de rata efectiv a fi plătită nu este in sine de natura a crea un dezechilibru intre drepturile si obligațiile părtilor, având in vedere si termenul de rambursare general 300 luni, precum si faptul ca la acordarea creditului nu s-a solicitat reclamanților nici o contribuție proprie sub forma unui avans, nici încheierea unei asigurări de viata ori de șomaj, reclamanții acceptând expres prin semnătura condițiile acordării creditului, având posibilitatea de a opta pentru un alt tip de credit sau o alta instituție de creditare in măsura in care nu erau de acord cu clauzele contractului. In aceeași ordine de idei, art.36 alin. l din OUG nr.50/2010 arata ca la acordarea creditului se pot percepe doar comisioanele expres si limitativ enumerate, printre care nu figurează comisionul de risc, ori respectivele prevederi se aplica numai contractelor încheiate după . acestui act normativ ( art. 95).
Mai mult, directiva 2008/48/CE, a cărei transpunere o reprezintă OUG nr.50/2010, nu interzice expres perceperea unor comisioane la contractele de credit, cu condiția ca ele sa fie aduse la cunoștința consumatorului, de risc sau orice alt tip de comision si sa facă parte din costul total al creditului, (art.3 coroborat cu art.5 din Directiva). Dispozițiile OUG nr.50/2010 nu califica drept abuziv comisionul de risc sau orice alt tip de comision, iar omiterea din enumerarea limitativa a comisioanelor a unui astfel de tip de comision nu înseamna calificarea implicita a altor comisioane ca fiind abuzive.
Totodată, nu se poate retine nici ca aceasta clauza ar fi abuziva deoarece a lipsit negocierea asupra ei si ca ar crea un dezechilibru intre drepturile si obligațiile părtilor, intrucat creditul acordat ar fi garant imobiliar.
Din punct de vedere juridic, dobânzile, spezele si comisioanele reprezintă contraprestatia datorata de împrumutat pentru suma avansata de împrumutator.
Din punct de vedere economic, dobânzile reprezintă echivalentul folosinței capitalului împrumutat, iar spezele si comisioanele reprezintă sumele datorate pentru serviciile prestate de împrumutător.
Prin urmare, nu se poate retine susținerea potrivit cu care riscurile băncii sunt acoperite de garanțiile reale imobiliare si de reglementarea contractuala a dobânzilor penalizatoare deoarece noțiunea de risc in materia contractelor de credit este expres de larga si ea trebuie sa fie acoperita printr-o contraprestatie prevăzuta in mod expres in contract. Astfel, riscul de credit este asumat in urma analizei economic-financiare a solicitantului de credit si a solidității garanțiilor reale sau personale pe care acesta le propune ca accesoriu al creanței principale. Riscul de credit se afla in strânsa corelație cu riscul de diminuare a valorii creanțelor, riscul contrapartidei, riscul de pozitie, riscul de decontare/livrare, riscul valutar, riscul de marfa, riscul reputational si riscul operațional, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile art. 126 si urm, din OUG nr. 99/ 2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, riscuri pe care banca și le asumă la momentul acordării finanțărilor .Pe cale de consecință, există contraprestație din partea băncii pentru perceperea acestui comision . Astfel, debitorul băncii suportând costul creditului, suportă în realitate cele două componente ale acestuia, respectiv dobânda și comisionul, la care se poate adauga penalizarea pentru întârzierea rambursării creditului și a plăților dobânzii . Se poate aprecia că comisionul de risc este un element al prețului băncii, in condițiile in care riscul bancar este un element de care banca este obligata sa tina cont si sa încerce sa-1 acopere. Astfel, existenta unei astfel de clauze este necesara in cadrul unor contacte de împrumut in care împrumutătorul este o banca comerciala al cărei obiect de activitate nu se reduce la acordarea de împrumuturi ci, presupune, in egala măsura si atragerea economiilor populației prin constituirea de depozite bancare. Acest obiect de activitate impune creditorului obligația evitării oricărui risc in derularea activității sale economice. Necesitatea unei asemenea clauze deriva din faptul ca împrumutații si-au asumat o obligație cu executare succesiva, contractul urmând a se derula pe o perioada foarte lunga de timp, iar comisionul de risc are rolul de a acoperi riscul băncii in condițiile de neplata a creditului, de neexecutare a garanției si de neurmarire a acesteia, de diminuare a valorii reale a sumelor încasate cu titlu de rata lunara, s.a.
Se are în in vedere si faptul ca intre părți s-a încheiat si un act adițional la 15.09.2010, caz in care s-a procedat la o negociere expresa si la remiterea unei copii a actului ce urma sa fie semnat spre analiza. Or, in aceasta situație se prezuma ca reclamanții au fost informați si la data semnării contractului inițial cu privire la înțelesul si întinderea tuturor clauzelor contractuale.
Pentru considerentele expuse, instanța respinge acțiunea ca nefondată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității .
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Respinge excepția lipsei de interes .
Respinge acțiunea, formulată de reclamanții G. V. și G. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet av.P. A. în Localitatea C., ..15, Cartier Compozitorilor, județul C. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în București, ., . 10, sector 2 prin reprezentant convențional S.C.A Litcanu-G., ca nefondată .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Denissa-Tinonia BRESUG L. D.
Cf.disp.art. 426 alin.4 Cod proc.civ. semnează
Grefier șef secție civilă
Ț. M.
Red.jud. D.T.B/
Dact.Ț.M./ex.5/
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1784/2015. Judecătoria... → |
|---|
