Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1783/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1783/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1783/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.1783
Ședința din Camera de Consiliu de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-D. I.
GREFIER L. A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant . pe pârât B. F., pârât C. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în camera de consiliu din data de 4.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 11.02.2015 si respectiv 18.02.2015 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.10.2014 sub nr._, reclamanta S.C. R. S.A., în contradictoriu cu pârâții B. F., C. C. a solicitat instanței, pe calea procedurii prevăzute de art. 1025 și urm. C.proc.civ., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 1187,40 lei reprezentând contravalaore apă/canal aferent perioadei martie 2014-aprilie 2014, la plata sumei de 43,24 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata penalităților de întârziere aferente debitului de 1187,40 lei, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, începând cu data de 07.10.2014 până la data achitării integrale, fără ca acestea să poată depăși cuantumul debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza contractului nr. 3713/15.11.2011 încheiat cu pârâtele, aceasta a furnizat servicii de apă potabilă și canalizare.
Aceasta a mai precizat că, potrivit prevederilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006 și art. 13 alin.2 din contract, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termen de 15 zile de la data emiterii acestora; iar neachitarea facturii atrage după sine penalități de întârziere prevăzute de art. 31 alin.7 din Legea nr. 241/2006 și art. 19 din contract.
Se arată că debitorii au recunoscut debitul și s-au obligat să îl achite în termen de 15 zile.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 din Codul de procedură civil, raportat la art. 1350, 1523 alin. 2 lit.c .din Codul civil, Legea nr. 241/2006.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri solicitându-se și administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
Legal citate, pârâtele nu a depus formularul de răspuns completat și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. R. S.A. și pârâtele B. F. și C. C. a fost încheiat contractul nr. 3713/15.11.2011 având ca obiect furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
În baza acestui contract, reclamanta a furnizat pârâților servicii de alimentare cu apă și canalizare, pentru care a emis facturi fiscale aferente perioadei martie 2014- aprilie 2014, care nu au fost achitate de către pârâte.
Potrivit art. 13 din contract, utilizatorul are obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere.
În drept, potrivit art. 1350 din Codul civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul încheiat între părți și facturile fiscale nr._/27.03.2014 și_/30.04.2014, instanța reține că pârâtele datorează reclamantei suma de 1187,40 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada martie 2014- aprilie 2014.
De asemenea, instanța reține că, pentru neplata la scadență a facturilor, pârâtele au obligația de achita penalități de întârziere în temeiul art. 13 alin. 3 din contractul intervenit între părți, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, fără a se depăși valoarea acestuia.
Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va admite cererea și va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1187,40 lei reprezentând debit neachitat, la plata sumei de 43,24 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata penalităților de întârziere aferente debitului de 1187,40 lei, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, începând cu data de 07.10.2014 până la data achitării integrale, fără ca acestea să poată depăși cuantumul debitului.
Potrivit art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilate părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste dispoziții legale, având în vedere și cererea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta . sediul în mun. C., .-24, jud. C., CUI RO_, C._, J_ în contradictoriu cu pârâtele B. F., domiciliata in NAVODARI, . CNP_ și CICI C., domiciliata in NAVODARI, ., CNP_.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1187,40 lei reprezentând debit neachitat, la plata sumei de 43,24 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata penalităților de întârziere aferente debitului de 1187,40 lei, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, începând cu data de 07.10.2014 până la data achitării integrale, fără ca acestea să poată depăși cuantumul debitului.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
.
P., GREFIER,
C.-D. I. L. A. M.
RED.JUD CDI/2EX/07.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1784/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1764/2015. Judecătoria... → |
|---|
