Contestaţie la executare. Sentința nr. 1764/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1764/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1764/2015
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1764
Ședința publica din data de 18.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. G.
Grefier: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator M. C. O. și pe intimat ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 13.02.2015, ulterior la data de 18.02.2015 iar după ce a deliberat, instanța a hotărât
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 21.01.2014 sub număr unic de dosar_, contestatorul M. C. O. a formulat contestație la poprire și contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatului ., ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 975/2012 al B. B. I..
Contestatorul a solicitat anularea tuturor formelor de executare în dosarul de executare menționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a menționat că a achitat în totalitate creanța pe care o solicită intimata, inclusiv obligațiile accesorii. Contestatorul a precizat a împrumutat suma de 2000 de lei de la . care l-a restituit cu tot cu dobândă, adică suma de 3837 de lei, neînțelegând în acest moment de unde reiese suma de bani solicitată de executorul judecătoresc.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, contestatorul nu a indicat nicio dispoziție legală incidentă cererii sale.
Prin precizările depuse la data de 13.03.2014, contestatorul a învederat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 701 alin. 2 Cod procedură civilă, solicitând suspendarea și anularea titlului executoriu invocat de intimata creditoare.
Contestatorul a mai menționat faptul că, prin extrase de cont de la Banca Transilvania, poate face dovada faptului că până la data de 01.07.2013 a achitat în contul executorului judecătoresc B. I. suma de 3837,33 de lei, care reprezintă debitul principal, dobânda lunară, penalități de întârziere și cheltuieli de executare. În acest context, contestatorul consideră că a fost stinsă orice fel de obligație pe care o avea față de intimata creditoare, nemaiavând nici un suport real pretențiile pe care aceasta încearcă să le realizeze în cadrul dosarului de executare în baza aceluiași titlu executoriu.
Totodată, contestatorul a invocat și perimarea executării silite, întrucât de la data achitării sumei inițial solicitate și până la data emiterii înștiințării de poprire nu s-a mai efectuat nici un act de executare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 389 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.04.2014, intimata creditoare . a solicitat respingerea atât a cererii de suspendare a executării silite, cât și a contestației la executare. Intimata a menționat că suma indicată de contestator ca fiind achitată deja în cadrul dosarului de executare reprezintă doar dobânda aferentă împrumutului de 2000 de lei pe care contestatorul l-a contractat de la intimată, iar nu și ratele aferentă împrumutului acordat.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin notele de ședință de la aceeași dată, intimata a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Medgidia.
Prin sentința civilă nr. 657/23.04.2014, Judecătoria Medgidia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., ca instanță de executare, în raport de locul executării contractului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.09.2014 sub același număr de dosar.
În vederea soluționării contestației la executare, B. B. I. a înaintat, în copie certificată pentru conformitate, dosarul de executare silită nr. 975/2012.
Totodată, s-a pus în vedere contestatorului să facă precizări cu privire la obiectul contestației sale și la temeiul de drept pe care înțelege să-l invoce în susținerea cererii astfel precizate.
Prin precizările depuse la data de 02.12.2014, contestatorul a precizat că înțelege să invoce toate aspectele care pot fi invocate pe calea contestației la executare, întrucât are nelămuriri cu privire la modul cum a fost determinată creanța pusă în executare, solicitând astfel și lămurirea înțelesului titlului executoriu și contestând modul de calcul al creanței.
Instanța, din oficiu, a înțeles să invoce tardivitatea formulării contestației la executare, excepție care a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu titlu prealabil, trebuie menționat că prezenta contestație la executare urmează a fi analizată prin prisma dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, în condițiile în care, pe de o parte, cererea de executare silită formulată de creditoarea . SA a fost înregistrată pe rolul B. B. I. la data de 15.10.2012, sub număr de dosar 975, și, pe de altă parte, dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stabilesc că dispozițiile Codului de procedură civilă nou se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . (15.02.2013).
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă din 1865 stabilesc faptul că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin cererea formulată, contestatorul a menționat că solicită anularea înființării popririi, precum și anularea tuturor actelor de executare, avându-se în vedere următoarele motive: a achitat deja suma urmărită de creditoare, a intervenit perimarea executării silite și, în mod subsidiar, suma pretinsă la acest moment de creditoare nu reprezintă o creanță certă.
În raport de motivele invocate de contestator, instanța apreciază că acesta a înțeles să formuleze atât o contestație la executarea silită însăși, cât și o contestație la anumite acte de executare, cum este înștiințarea de poprire.
Fiind stabilit obiectul contestației la executare formulate de contestator, instanța urmează să verifice și măsura în care acesta a respectat dispozițiile legale imperative relativ la termenul în care trebuie formulată contestația la executare.
Potrivit art. 401 Cod procedură civilă din 1865:
(1)Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a)contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c)debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
(11)Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Instanța reține că, printre susținerile contestatorului, s-a invocat și necesitatea lămuririi înțelesului titlului executoriu, în ideea că este necesară lămurirea întinderii dreptului de creanță al creditoarei intimate, în contextul în care contestatorul contestă caracterul cert al creanței urmărite de creditoare.
Instanța nu poate primi aceste susțineri ca reprezentând o contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în condițiile în care titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, singura care poate fi lămurită pe calea contestației la executare, în situația în care nu s-a uzat de procedura prevăzută de art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă din 1865 (după cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865). În acest context, instanța nu va analiza formularea contestației în interiorul termenului prevăzut de art. 401 alin. 11 Cod procedură civilă din 1865.
În ceea ce privește contestația la executarea silită însăși, precum și contestația la actele de executare silită, instanța constată că acestea sunt tardive.
Astfel, potrivit dosarului de executare silită depus în fotocopie, primul act de executare despre care a luat cunoștință contestatorul este înștiințarea de înființare a popririi nr. 12/02.10.2013 emisă în dosarul de executare silită nr. 975/2012 (fila 99 din dos.ex.), care i-a fost comunicată la data de 11.10.2013 (fila 100 din dos.ex.).
Potrivit art. 101 alin 1 Cod procedură civilă din 1865, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar potrivit art. 102 alin. 1 din același cod, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Prin primare, contestatorul avea la dispoziție un termen de 15 zile pentru a formula contestația la executare, termen care a început la data de 11.10.2013 și s-a împlinit la data de 28.10.2013.
Întrucât contestatorul a înțeles să formuleze contestația la executare la data de 21.01.2014, prin înaintarea prin fax a acesteia, către Judecătoria Medgidia, instanța observă că este întemeiată excepția tardivității, invocată din oficiu, motiv pentru care contestația la executare va fi respinsă ca tardiv formulată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondată și cererea de suspendare a executării silite.
Întrucât contestatorul este în culpă procesuală, prin formularea unei contestații la executare tardive, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865, contestatorul va fi obligat la plata către intimată a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței nr. 764/28.11.2014 aflată la fila 19 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de instanță, din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. C. O. cu domiciliul in C., BĂTRÂNILOR, nr. 17A, .. 1, . cu intimata . cu sediul in CONSTANTA, ., jud.Constanta, ca tardiv formulată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata către intimată a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. G. M. O.
Red jud. D.G./06.11.2015
Tehnored.gref. M.O./2com/09.11.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1783/2015. Judecătoria... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1694/2015. Judecătoria... → |
|---|
