Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5261/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5261/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 4401/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5261/2015
Ședința din data de 07.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamant . și pe pârât G. C. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal fără citarea părților.
Deliberând asupra probelor cu înscrisuri, cele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și văzând dispozițiile art. 255 raportat la dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 7 Cod proc. civ, urmează a o încuviința pentru reclamant, sens in care,
Deliberând asupra probei cu interogatoriul pârâtului, solicitată de reclamant, instanța o va respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța în temeiul art. 394 Cod proc. civ. consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei si rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015 sub nr._, reclamantul S.C. A. S. S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâtului S.C. G. C. S.R.L la achitarea sumei de 4097,71 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, la plata dobânzii legale aferente debitului principal și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a prestat către ..R.L. servicii constând în lucrări de diagnoză, întreținere și reparații, în garanție și post garanție.
S-a arătat că la data de 15.03.2014 a încheiat contractul de cesiune creanță nr. 3, în calitate de cedent, cu . în calitate de cesionar și . în calitate de debitor cedat, obiectul contractului fiind creanța în sumă de 5184,42 lei, din care a rămas neachitată suma de 2052,39 lei.
Reclamanta arată că ulterior a continuat relațiile comerciale cu ., emițând facturi fiscale în cuantum total de 2045,32 lei, care nu au fost achitate.
Reclamanta solicită și plata dobânzii legale aferente debitului principal de 4097,71 lei, conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței facturilor și până la data plății efective.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă privind cererile de valoare redusă.
În probațiune, reclamanta a depus în copie: facturi fiscale, contractul de cesiune creanță nr. 3, modalitatea de calcul a dobânzii legale, dovadă notificare deschidere procedură faliment pentru ..
Reclamantul nu a solicitat dezbateri orale.
Pârâtul nu a transmis instanței formularul de răspuns completat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărarea.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamantă și ..R.L. s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, având ca obiect prestarea de către reclamantă către această societate comercială a unor servicii constând în lucrări de diagnoză, întreținere și reparații, în garanție și post garanție autovehicule, dovedite de reclamantă prin facturile nr._/16.09.2013,_/17.09.2013 și_/12.11.2013, semnate de beneficiar (f. 11 - 16 din dosar), în cuantum total de 3375,64 lei.
La data de 15.03.2014 a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 3, prin care reclamanta în calitate de cedent a transmis către cesionarul ., creanța în cuantum de 5182,42 lei pe care o avea față de debitorul cedat ., cu toate garanțiile și obligațiile accesorii (art. 2.3 din contract).
Ulterior încheierii acestui contract, s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată între reclamantă și ., având același obiect, dovedite de reclamantă prin facturile nr._/16.09.2013,_/28.03.2014,_/09.04.2014 și_/10.06.2014, semnate de pârât (f. 17 - 24 din dosar), în cuantum total de 2267,13 lei.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1270 Cod civil: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
De asemenea, potrivit art. 1350 din Codul civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile nr._/16.09.2013,_/17.09.2013 și_/12.11.2013, semnate de beneficiarul ., contractul de cesiune nr. 3/15.03.2014 și facturile nr._/16.09.2013,_/28.03.2014,_/09.04.2014 și_/10.06.2014, semnate de pârât, a făcut dovada existenței unor raporturi comerciale între părți și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod proc.civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
Pârâtul nu a administrat dovezi în sensul achitării debitului restant, stingerii obligației de plată printr-un alt mod admis de lege sau existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța apreciind că există o neexecutare culpabilă din partea acestuia a obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamant, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
De asemenea, potrivit art. 1535 Codul civil, neexecutarea la termen a unei obligații de a plăti o sumă de bani, atrage îndreptățirea creditorului la primirea de daune-moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, îl lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi necesar să dovedească un prejudiciu.
Astfel, în contextul în care părțile nu au încheiat un contract prin care să prevadă o clauză penală pentru situația neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor, instanța urmează să oblige pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii legale, instanța constată că până la data de 01.02.2015, dobânda legală datorată de debitor este în cuantum total de 444 lei, și a fost corect calculată de creditor conform prevederilor art. 3 alin. 2 1 din OG nr. 13/2011, astfel cum rezultă din modul de calcul anexat cererii de chemare în judecată.
Având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului principal, acesta va fi obligat și la plata dobânzii legale în continuare, până la data achitării integrale a debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 4097,71 lei de lei, reprezentând rest de plată neachitat din contravaloarea facturilor nr._/16.09.2013,_/17.09.2013,_/12.11.2013,_/16.09.2013,_/28.03.2014,_/09.04.2014 și_/10.06.2014, suma de 444 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal de 4097,71 lei, calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 01.02.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal de 4097,71 ce se va calcula conform art. 3 alin. 2 1 din OG nr. 13/2011, de la data de 02.02.2015 până la data achitării integrale a debitului principal.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va admite în parte cererea reclamantului.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează să fie obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În ceea ce privește suma de 868 lei reprezentând onorariu avocat, instanța constată că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada efectuării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul S.C. A. S. S.R.L. cu sediul în CONSTANTA, ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul S.C. G. C. S.R.L cu sediul în CONSTANTA, ., județul C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4097,71 lei de lei, reprezentând rest de plată neachitat din contravaloarea facturilor nr._/16.09.2013,_/17.09.2013,_/12.11.2013,_/16.09.2013,_/28.03.2014,_/09.04.2014 și_/10.06.2014, suma de 444 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal de 4097,71 lei, calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 01.02.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal de 4097,71 ce se va calcula conform art. 3 alin. 2 1 din OG nr. 13/2011, de la data de 02.02.2015 până la data achitării integrale a debitului principal.
Admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 07.05.2015
Emis 2 comunicări, la data de 11.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5236/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5239/2015. Judecătoria... → |
|---|
