Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9466/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9466/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 16687/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9466
Ședința din camera de consiliu din data de 08 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, cerere formulată de reclamanta . (J_ ; CUI_) cu sediul în București .. 5-7 Hermes Business Campus .. 2 sector 2 în contradictoriu cu pârâtul CĂLUGAREANU G. O. (CNP_) cu domiciliul în M. V. . județul C..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.06.2015 sub nr. _, reclamanta . l-a chemat în judecată pe pârâtul G. O. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1683,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, a sumei de 23,73 lei reprezentând penalități contractuale calculate de creditorul cedent, precum și la dobânda legală calculată de la data încheierii contractului de cesiune până la data plății efective a creanței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului pentru servicii nr.R_2, . ROMTELECOM SA) a furnizat pârâtului servicii pentru care au fost emise facturi, printre care și factura nr._/30.09.2012 care face obiectul prezentului dosar, neachitată până la data introducerii cererii de chemare în judecată. A mai precizat că, prin contractul de cesiune de creanță din data de 28.07.2014 suma de 1707,27 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate de . fost cesionată către ., cesionarul subrogându-se în drept în toate drepturile și obligațiile deținute anterior de către . de debitor, fiind îndreptățită să efectueze toate demersurile legale necesare pentru recuperarea creanței preluate. A mai arătat că cesiunea de creanță a fost notificată debitorului, justificând atât interesul cât și calitatea de a formula prezenta cerere și astfel deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului.
Referitor la dobânda legală, reclamanta a învederat instanței că întrucât pârâtul nu a efectuat plata la termen, i-a produs un prejudiciu reclamantei, aceasta fiind îndreptățită la plata unei dobânzi penalizatoare constând în dobânda legală calculată de la data încheierii contractului de cesiune și până la achitarea debitului principal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. c.p.c, art. 1535 c.civ., art. 1, art. 3 din OG nr. 13/2011.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens contractul pentru furnizarea serviciilor, contract de cesiune de creanță însoțit de anexa 1, notificare cesiune de creanță, factură fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între . . calitate de prestator servicii și pârâtul G. O. C., în calitate de beneficiar servicii s-a încheiat contractul pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. R_2/30.03.2011 având ca obiect obligația . . a furniza servicii și a asigura echipamentele terminale necesare recepției și obligația corelativă a pârâtului de a achita contravaloarea serviciilor prestate la termenul și în condițiile stabilite. În temeiul contractului menționat a fost emisă factura nr._/30.09.2012 în valoare de 1683,54 lei scadentă și neachitată de către pârât.
Prin contractul de cesiune de creanțe nr._ /28.07.2014 . cedat . creanțele reprezentând sumele de bani pe care cedentul este îndreptățit să le primească de la clienți în temeiul contractelor de furnizare servicii de comunicații electronice și echipamente asociate încheiate cu proprii clienți și a actelor adiționale la aceste contracte conform anexe 1. Astfel, ., ca urmare a încheierii contractului de cesiune a dobândit toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța cedată (1707,27 lei), justificând calitatea de creditor în cauză.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Potrivit art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. De asemenea, potrivit art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Prin urmare, întrucât contractul pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. R_2/30.03.2011 a fost încheiat anterior datei de 30.10.2011 dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil de la 1864 și ale codului comercial.
Potrivit art. 969 c. civ. 1864, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 c. civ. 1864 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației. În cazul obligațiilor constând în plata unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Conform art. 3 din condițiile generale pentru furnizarea serviciilor Romtelecom clientul are obligația de a achita contravaloarea facturilor emise in termen maxim de 22 zile de la data emiterii acestora
Instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză (contract, facturi) reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât.
Pârâtul, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Astfel, instanța constată că termenul de scadență a expirat, fără ca pârâtul să își îndeplinească obligația de plată și prin urmare, nerespectându-și în acest sens obligațiile ce decurg din contractul pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. R_2/30.03.2011
a acumulat un debit restant de 1683,54 lei.
Referitor la penalitățile de întârziere, conform art.1082 c.civ. 1864, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractului pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. R_2/30.03.2011, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, prejudiciu patrimonial concretizându-se în suma reprezentând penalități de întârziere în valoare de 0,15% pe zi de întârziere pentru primele 15 zile de întârziere și de 0,35% pe zi de întârziere pentru următoarele 45 de zile calculate asupra valorii totale a facturii de la data scadenței facturii și până la data încheierii contractului de cesiune (evaluare convențională a prejudiciului –art. 22.1 din contract-condiții generale pentru furnizarea serviciilor Romtelecom).
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, instanța constată că în materie contractuală, simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale generează o prezumție relativă de vină în sarcina debitorului, potrivit art.1082 c.civ. care în cauză, nu a fost răsturnată de către pârât.
Din probele administrate reiese faptul că pârâtul nu și-a executat obligația de a achita contravaloarea serviciilor Romtelecom la termenele convenite și nu a învederat vreun motiv justificativ în sensul art.1073 c.civ. 1864 pentru neexecutare (de altfel, din această dispoziție legală rezultă că debitorul este cel care trebuie să dovedească executarea sau cauza justificativă, vinovăția sa fiind prezumată relativ).
Prin raportare la art. 3 din condițiile generale ale contractului pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. R_2/30.03.2011 debitorul este de drept în întârziere fără îndeplinirea vreunei formalități și datorează penalități de întârziere până la achitarea integrală a sumei datorate, astfel că, în temeiul art. 1066 și art. 1069 Cod civil, potrivit cărora clauza penală care reprezintă o compensație a daunelor interese pe care creditorul le suferă din neexecutarea obligației principale, poate fi cumulată cu executarea obligației principale, numai în ipoteza în care penalitatea s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării, pârâtul datorează penalitățile prevăzute de art. 3 din condițiile generale ale contractului pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. R_2/30.03.2011
Astfel, s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 23,73 lei de la data scadenței și până la data de 28.07.2014 când a intervenit contractul de cesiune de creanță pentru factura nr._/30.09.2012 în valoare de 1683,54 lei neachitată de către pârât.
Sub aspectul dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data la care s-a încheiat contractul de cesiune, respectiv 28.07.2014 până la plata integrală a debitului principal, solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că cuantumul acesteia este inferior cuantumului penalităților contractuale și în baza principiului disponibilității urmează să oblige pârâtul la plata unei sume determinabile, în funcție de dobânda de referință a BNR, aplicată la debitul principal, calculată potrivit O.G. nr. 13/2011, de la data 28.07.2014 până la plata efectivă a debitului principal în cuantum de 1683,54 lei.
În acest sens, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit O.G. nr. 13/2011.
Față de aceste considerente instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul G. O. C. și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1683,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, suma de 23,73 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturii și până la data de 28.07.2014, precum și dobândă legală pentru fiecare zi de întârziere de la data de 28.07.2014 până la plata efectivă a debitului principal.
Potrivit art. 451 alin. 1 c.pr.civ., taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată, iar potrivit art. 452 c.pr.civ., dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
Văzând dispozițiile art. 453 și art. 1031 c.pr.civ.., precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâtul care a pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . (J_ ; CUI_) cu sediul în București .. 5-7 Hermes Business Campus .. 2 sector 2 în contradictoriu cu pârâtul G. O. C. (CNP_) cu domiciliul în M. V. . județul C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1683,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, suma de 23,73 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturii nr._/30.09.2012 și până la data de 28.07.2014, precum și dobândă legală pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data de 28.07.2014 până la plata efectivă a debitului principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./08.09.2015.
tehnored.F.M/08.09.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8992/2015. Judecătoria... → |
|---|
