Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1294/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1294/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 28510/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.1294
SEDINTA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 10.02.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect cerere valoare redusă, actiune formulată de reclamanta . GROUP SA (J40/_/2001; CUI_) cu sediul în București, ., sector 1 și sediul ales în București, ., ., mezanin, sector 3 ( la SCA C. & Asociații), în contradictoriu cu pârâta . (J_ ; CUI RO_) cu sediul în C., ..C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 10.02.2015.
I N S T A N T A
Prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 04.09.2015 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta . GROUP SA a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 944,36lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) suportate de reclamantă în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 3, soluționat prin Sentința civilă nr. 6023/11.04.2013 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de ., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezentul dosar.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 274 cod pr.civ. vechi precum și pe art. 1025-1032 noul Cod de procedură civilă privind cererile de valoare redusă.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: dovada achitării onorariului de avocat pentru dosarul nr._, sentința civilă nr. 6023/11.04.2013, dovada schimbării denumirii societății BCR Asigurări V. Insurance Group SA în O. V. Insurance Group SA, contractual de asistență juridică nr._/06.01.2012.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
În temeiul art. 255 C.p. civ. instanța a încuviințat ambele părți administrarea probei cu înscrisuri. În cadrul probei cu înscrisuri, instanța a dispus atașarea dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sector 3.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6023/11.04.2013, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta . (pârâtă în prezentul dosar) formulată în contradictoriu cu BCR Asigurări V. Insurance Group SA (actuală O. V. Insurance Group SA).
În vederea reprezentării intereselor sale în dosarul civil nr._, reclamanta O. V. Insurance Group SA (pârâtă în dosarul mai sus arătat) a încheiat contractul de asistență juridică nr._/06.01.2012.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.
Cheltuielile de judecată reprezintă, o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la conținutul cheltuielilor de judecată, în doctrină s-a afirmat că acestea se compun din taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților și cheltuielile făcute de aceștia în interesele clienților, sumele cheltuite pentru administrarea probelor, pentru transportul și cazarea părților, deci din toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului.
Date privind conținutul cheltuielilor de judecată sunt furnizate și de alineatele 2 și 3 ale art. 274 C.pr.civ. Astfel, potrivit primului alineat menționat, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi ca le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul, spune alin. 3, sa mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, observăm că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar, natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
D. expresie a principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede, de altfel, chiar art. 274 alin. 1 C.pr.civ. În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză, în temeiul art. 998 C.civ.
În ceea ce privește forma procedurală aleasă pentru valorificarea pe cale separată a dreptului la restituirea cheltuielilor efectuate într-un proces câștigat, se reține că aceasta este doar procedură de drept comun.
Așa cum a reținut și Curtea Europeană (în cauza C. împotriva României, Hotărârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber împotriva României, Hotărârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil. Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoștințe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor. Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile deduse judecății.
La aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie să se țină seama nu numai de valoarea pretențiilor ci și de complexitatea cauzei, precum și de munca depusă de avocat.
Referitor la suma de 944,36 lei, solicitată de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr._, reprezentând onorariu apărător ales, instanța având în vedere cele precizate anterior, reține că aceasta este fondată, pârâta căzând în pretenții față de reclamantă, iar reclamanta a dovedit cheltuielile de judecată suportate în cauzele ce au făcut obiectul dosarelor mai sus menționate, condițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. fiind îndeplinite.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”, instanța urmează să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata în sumă 944,36 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ .
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezentul dosar, instanța reține că, potrivit art. art. 453 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța va obliga pârâta și la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . GROUP SA(J40/_/2001; CUI_) cu sediul în București, ., sector 1 și sediul ales în București, ., ., mezanin, sector 3 (la SCA C. & Asociații), în contradictoriu cu pârâta . (J_ ; CUI RO_) cu sediul în C., ..C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 944,36 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ .
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10.02.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM- 19.05.2015
Tehnred.gref.DR- 19.05.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 939/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 1742/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
