Pretenţii. Sentința nr. 1086/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1086/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 26762/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1086
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN 5.02.2015
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta Z. S. cu domiciliul ales în Constanta, ., ., în contradictoriu cu pârâții D. R. C. cu domiciliul în B., ., . și GĂRGĂIANU R. A. cu domiciliul în ., ., jud. C..
Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 22.01.2015, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la 29.01.2015 și la data de azi.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta Z. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. R. C. și GĂRGĂIANU R. A., obligarea acestora la plata sumei de 1330 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, efectuate in dosarul nr._/212/2012 al Judecătoriei C..
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a formulat o acțiune în pretenții în contradictoriu cu pârâții pentru care a angajat cheltuieli în sumă de 1330 lei, reprezentând onorariu avocat. Prin s.c. nr.9544/2013 instanța a admis acțiune, dar a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de respectivul proces. A fost formulată cerere completatoare și prin s.c. nr._/2013 s-a dispus admiterea cererii și completarea primei sentințe cu obligația de plată a pârâților la suma de 306,09 cu titlu de cheltuieli de judecată. În temeiul art.453-455 C.proc.civ, apreciază reclamantul că pârâții datorează întreaga sumă de 1330 lei, ce constituie cheltuieli de judecată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.453, 455 C.pr.civ.
În probațiune, au fost depuse inscrisuri in copie, și anume: s.c. nr.9544/2013 a Judecătoriei C., s.c. nr._/2013, copie contracte de asistență juridică și facturi fiscale.
In cauză s-a administrat proba cu inscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul nr._/212/2012 al Judecătoriei C..
La termenul din data de 22.01.2015, reclamanta a formulat cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâtul D. R. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În raport de manifestarea de voință a părții exprimată în înscrisul depus la data de 22.01.2015, instanța va face aplicarea prevederilor art.406 C.proc.civ. în cea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. R. C..
Renunțarea la judecata reprezintă un act de dispoziție aflat la îndemână reclamantului si reglementat de art.406 C.p.civila, potrivit căruia „reclamantul poate sa renunțe oricând la judecata, fie verbal in ședință de judecată, fie prin cerere scrisa”.
Fiind întrunite cerințele legale, instanța va lua act de renunțarea reclamantei la judecata, conform art.406 C.proc.civila.
Pe fond,
În cauza înregistrată sub nr._/212/2012 pe rolul Judecătoriei C., instanța a admis cererea formulată de Z. S. în contradictoriu cu pârâții D. R. C. și GĂRGĂIANU R. A..
Prin s.c. nr._/2013 instanța a admis în parte cererea completatoare formulată de către reclamantă pentru acordarea cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 306,09 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și cheltuieli de citare prin publicitate.
În considerentele acestei hotărâri instanța a reținut că nu este întemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, facturile fiind depuse la filele 53, 54, 55 dosar, întrucât nu se poate stabili dacă aceste sume au fost achitate pentru serviciile judiciare prestate de avocat în prezenta cauză.
Cu privire la cererea pendinte, instanța constată că se solicită acordarea acelorași cheltuieli reprezentând onorarii de avocat, aflate la filele 53-55 din dosarul de fond, cu privire la care instanța s-a pronunțat în sensul neacordării lor.
Această dezlegare dată de instanța anterioară se impune și în prezenta cauză din perspectiva principiului puterii de lucru judecat, principiu care se desprinde din:
Art. 1200 C. civ. – Sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum:
1. actele ce legea le declara nule pentru ca le privește făcute în frauda dispozițiilor sale;
2. in cazurile când legea declara ca dobândirea dreptului de proprietate sau liberațiunea unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate;
4. puterea ce legea acorda autorității lucrului judecat.
Art. 1202 C. civ. – (1) Prezumția legală dispensă de orice dovada pe acela în favoarea căruia este făcută. (2) Nici o dovada nu este primita împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică, garanție care derivă din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu rezidă în aceea că nu pot fi deduse judecății chestiuni litigioase asupra cărora o jurisdicție legal investită a dat deja o dezlegare, deoarece s-ar pune astfel în pericol siguranța circuitului civil.
Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care vizează aceeași chestiune litigioasă prin efectul prezumției lucrului judecat (res judecata pro veritatae habetur), pentru evitarea astfel a unor hotărâri potrivnice care să stabilească în mod irevocabil în mod diferit cu privire la aceeași situație de fapt.
În această ordine de idei, în lumina art. 1200 pct. 4 coroborat cu art. 1202 alin. (2) C. civ., prezumția puterii de lucru judecat este o prezumție absolută împotrivă căreia nu se pot produce probe noi, prin care să se tindă la obținerea unei soluții contrare celei pronunțate anterior cu privire la aceeași chestiune litigioasă.
Prin urmare, în raport de împrejurarea că prezenta cerere a mai fost supusă odată analizei instanței de judecată, care s-a pronunțat printr-o hotărâre ce nu a fost atacată, se apreciază că reclamanta nu mai poate proba contrariul în cadrul unei acțiuni formulate pe cale separată, cu privire la aceeași chestiune litigioasă- onorariul de avocat achitat în dosarul nr._/212/2012.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge cererea formulată în contradictoriu cu Gărgăianu R. A. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecata cererii formulate de reclamanta Z. S. cu domiciliul ales în Constanta, ., ., în contradictoriu cu pârâtul D. R. C. cu domiciliul în B., ., ..
Respinge cererea formulată de reclamanta Z. S. în contradictoriu cu pârâtul GĂRGĂIANU R. A. cu domiciliul în ., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /10.02.2015
emis 3 comunicări la .
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1932/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1121/2015.... → |
|---|
