Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7547/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7547/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7547/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7547/2015
Ședința din data de 23.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamanta R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. în contradictoriu cu pârâtul S.C. T. M. S.R.L, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 16.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.06.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2014 sub nr._, reclamanta R. AUTONOMĂ de DISTRIBUIRE a ENERGIEI TERMICE a solicitat instanței obligarea pârâtului S.C. T. M. S.R.L. la achitarea sumei de 3485,58 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale de energie termică aferente perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013, a sumei de 469,36 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de utilizatoare s-a încheiat un contract de furnizare a energiei termice sub forma de apă caldă menajeră și căldură.
Potrivit dispozițiilor acestui contract, art. 38 lit. a din Legea 325/2006 privind serviciul de alimentare cu energie termică, art. 254 lit. a din Ordinul 91/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului cadru al Serviciului Public de Alimentare cu energie termică, precum și art. 41 alin. 4 lit. c și art. 41 alin. 10 din Legea 51/2006 privind Serviciile comunitare de utilități publice, utilizatorii au obligația de a achita facturile emise de furnizor, în modalitatea convenită de furnizare a energiei termice.
Conform clauzelor contractuale, precum și a dispozițiilor legale în materie, neachitarea de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței a facturilor emise de creditoare atrage penalități de întârziere, stabilite conform reglementărilor în vigoare.
În drept au fost invocate dispozițiile din Legea 325/2006, Ordinul 91/2007, Legea 51/2006, art. 1270 C.civ. și art. 1025 și urm C.proc.civ. privind cererile de valoare redusă.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că a solicitat în repetate rânduri debranșarea imobilului de la rețeaua RADET și a returnat plicul cu facturile aferente lunilor noiembrie 2012, decembrie 2012, ianuarie 2013, februarie 2013.
Pârâtul a mai arătat că a fost debranșat la data de 24.07.2014, fără a i se înmâna un proces-verbal de debranșare.
Pârâtul a arătat că din probele anexate cererii nu reiese în mod cert care sunt prestațiile realizate de reclamantă și dacă aceasta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, precum și faptul că înțelege să conteste în tot creanța prezentată de creditoare, aceasta nefiind datorată, în lipsa unor dovezi clare a furnizării energiei termice în raport de parametrii prevăzuți în contractul încheiat între părți.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 969 cod civil 1864 și art. 1025-1032 C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între cele două părți au existat raporturi juridice în baza contractului nr. 760/18.10.2007 (filele 46-56), prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum, iar pârâta s-a obligat să plătească la scadență facturile de consum emise (art. 9 pct. 3).
În baza acestui contract, reclamanta a emis facturi aferente perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013 pentru consumul de energie termică, pentru suma totală de 3485,58 lei.
În drept, instanța reține că potrivit art. 969 Cod civil din 1864 (aplicabil în cauză raportat la momentul încheierii contractului) „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” iar potrivit art. 1082 Cod civil: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
Instanța reține că, atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art. 1082 Cod civil două prezumții: prezumția de neîndeplinire de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata energiei termice consumate, și prezumția de culpă a pârâtei în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Prin probele administrate în cauză, pârâtul nu a răsturnat aceste prezumții, acesta nefăcând dovada plății facturilor restante și nici dovada unei cauze străine care să nu-i fie imputabilă pentru neexecutarea la timp a obligațiilor.
Susținerile acestuia conform cărora a solicitat în repetate rânduri debranșarea imobilului de la rețeaua RADET sunt irelevante în cauză, în contextul în care acesta a beneficiat de serviciile prestate de furnizor, iar debranșarea trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 325/2006.
De asemenea, este irelevant faptul că a returnat plicul cu facturile aferente lunilor noiembrie 2012, decembrie 2012, ianuarie 2013, februarie 2013, în contextul în care procedura de contestare a facturilor nu a fost soluționată favorabil de reclamantă, iar pârâtul nu a înțeles să formuleze o acțiune în instanță prin care să se constate inexistența obligațiilor de plată menționate în facturi.
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă (copia Registrului de parametri), instanța reține faptul că s-a făcut dovada furnizării energiei termice în raport de parametrii prevăzuți în contract.
Contrar celor susținute de pârât în întâmpinare, art. 6 pct. 9 alin. 4 și art. 23 alin. 1 pct. c din contract nu prevede o obligație pentru furnizor de a limita sau întrerupe furnizarea de energie termică, și o posibilitate, de care acesta putea să uzeze. De altfel, astfel cum arată pârâtul, reprezentanții reclamantei au procedat la data de 24.07.2014 la debranșarea pârâtului de la rețeaua RADET.
Prin urmare, în contextul în care pârâtul a beneficiat de serviciile prestate de reclamant, îi revine obligația de plată a contravalorii acestora.
În privința daunelor suferite prin neexecutarea la scadență a obligației, părțile au prevăzut în contract conform art. 1066 și 1069 C.civ. o clauză penală prin care au evaluat anticipat daunele-interese provenite din neexecutarea la timp a obligațiilor contractuale, respectiv un procent de penalități de întârziere egal cu cel datorat pentru neplata la termen a obligațiile bugetare (art. 22 alin. 1 lit. a din contract).
Astfel, pentru neplata debitului principal, reclamantul a calculat pentru perioada 31.10.2012 – 30.11.2013 penalități de întârziere în cuantum de 469,36 lei, penalitățile lunare fiind incluse în facturile emise pentru debitul principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 3485,58 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale de energie termică aferente perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013 și suma de 469,36 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale penalități de întârziere aferente perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează să fie obligat către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în C., .. 14A, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S.C. T. M. S.R.L cu sediul în Eforie Sud, ., jud. C. și sediu procesual ales la SCA Litcanu și G., în C., ., nr. 38, ., jud. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3485,58 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale energie termică aferentă perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013 și suma de 469,36 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale penalități de întârziere aferente perioadei 31.10.2012 – 30.11.2013.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată, azi, 23.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 29.08.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8098/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6411/2015.... → |
|---|
