Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3485/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3485/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 41782/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR 3485
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 25.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Meral F.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, cu sediul în Constanta, .. 14 A, J. C. în contradictoriu cu pârâta M. I., cu domiciliul în Constanta, .. 1 3, J. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 18.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.12.2014 creditoarea R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE a chemat în judecată pârâta M. I. solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2938,44 lei reprezentând contravaloarea energiei termice aferente perioadei 31.08._14 și a sumei de 495,98 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._14.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți, creditoarea în calitate de furnizor și debitoarea în calitate de consumator, a fost încheiat un contract de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură. Creditoarea a arătat că deși obligațiile instituite în sarcina sa au fost executate, furnizând la locul de consum al debitorului serviciile susmenționate, acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a acestora.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art 1073 și următoarele din N C proc civ, dispozițiile art. 969, 970 C.Civ. precum și dispozițiile reglementărilor speciale în materie de prestare a serviciului public, respectiv dispozițiile Legii nr. 325/2006, ale Legii nr. 51/2006 și ale Ordinului 91/2007.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, și a depus la dosarul cauzei: copie a contractului de furnizare a energiei termice, listing al facturilor emise și al penalităților, notificare, copii ale facturilor emise.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns și nu a formulat niciun fel de apărări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. B1764/12.09.2009 din care izvorăște obligația creditoarei RADET, în calitate de furnizoare, de a furniza energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră debitorului, în calitate de utilizator, acesta din urmă având obligația corelativă de a achita contravaloarea facturilor emise de furnizoare în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii facturii prin poștă sau de la data transmiterii în cazul distribuirii prin curier/ delegat, potrivit art. 20- 21 din contract.
Potrivit art. 969 și 970 cod civil „ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” „ Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și- a executat propriile obligații.
Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a probat în niciun fel că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Chitanțele depuse la dosarul cauzei de către pârâtă reprezintă contravaloarea unor facturi fiscale ce nu fac obiectul prezentei cauze, respectiv facturi fiscale emise în data de 30.11._12, 28.02.2013.
Prin urmare, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la plata debitului restant în cuantum de 2938,44 lei reprezentând contravaloarea energiei termice aferente perioadei 31.08._14.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 22 din contract, părțile au prevăzut că, în cazul întârzierii la plată, pârâta va plăti penalități de întârziere.
Instanța apreciază și acest capăt de cerere ca fiind întemeiat, reclamanta calculând penalități conform contractului, în valoare de 495,98 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._14. Aceste penalități reprezintă daune interese conform Codului civil, și rezidă din voința părților exprimată prin contract, natura juridică a clauzei fiind una convențională, fiind însușită de către pârât prin contract și având caracterul cert, lichid și exigibil.
F. de cele sus expuse, având în vedere că în materia obligațiilor de rezultat, precum cele din prezenta cauza, sarcina probei se împarte între creditor, care trebuie să dovedească existenta obligațiilor și debitor, care ulterior trebuie să dovedească faptul executării acestei obligații sau stingerea ei în alt mod și întrucât, în speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligației care cădea în sarcina sa, iar pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor ce erau în sarcina sa, respectiv de a achita la termen contravaloarea facturilor fiscale emise de către reclamantă, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 226,21 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.06._14.
Instanța va respinge solicitarea pârâtei de achitare a debitului în mod eșalonat în condițiile în care aceasta nu a înțeles să- și probeze susținerile privind situația financiară și medicală a familiei.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, J_, CUI_, cu sediul în Constanta, .. 14 A, J. C., împotriva pârâtei M. I., CNP_, cu domiciliul în Constanta, .. 1 3, J. C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2938,44 lei reprezentând contravaloarea energiei termice aferente perioadei 31.08._14 și a sumei de 495,98 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._14.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Meral F. M. B.
Red jud MF: 03.04.2015
Tehnored gref MB: 01.04.2015
4 ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2948/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3774/2015. Judecătoria... → |
|---|
