Contestaţie la executare. Sentința nr. 3764/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3764/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 7029/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3764
Ședința publică din data de 01.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea V. I. și pe intimații P. C. G. și P. R., având ca obiect contestație la executare/suspendare executare.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 30.03.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat consecutiv pronunțarea, respectiv la data de 31.03.2015 și la data de 01.04.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Analizând contestația la executare, constată:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._, contestatoarea V. I. a solicitat in contradictoriu cu intimații P. C. G. și P. R. încetarea executării silite înseși și anularea formelor de executare din dosarul nr.290/2014 al B. O. S., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că are domiciliul în C., ., imobil ce a fost restituit intimaților în natură, prin s.c nr.701/2010 a Tribunalului C., modificată prin decizia nr.303/C/2011 a Curții de Apel C., ambele pronunțate în dosarul nr._ . Învederează contestatoarea că obligația la restituire au fost Primarul, Municipiul și Consiliul Local C., fără a se dispune prin titlul executoriu evacuarea sa. De asemenea, contestatoarea arată că deține un titlu valabil, opozabil intimaților, reprezentat de contractul de închiriere nr.1234/12.06.2004, prelungit prin act adițional din data de 19.06.2009 până la data de 20.05.2014. Începând cu data de 20.05.2014, contestatoarea arată că a continuat să achite chirie, considerând că a operat tacita relocațiune, pe durată nedeterminată, potrivit art.1810 C.Civ . În ce privește opozabilitatea dreptului contestatoarei, aceasta apreciază că potrivit art.1811 C.Civ., opozabilitatea este asigurată prin faptul că data certă a încheierii contractului de închiriere (12.06.2004) este anterioară dobândirii de către creditori a titlului de proprietate, respectiv Decizia ICCJ nr.4742/22.06.2012, prin care a fost respins recursul declarat în dosarul nr._ . Se mai arată că interpretarea art.897 C.Proc.Civ. fără corelarea cu art.1831 C.Civ., face ca procedura de evacuare, întemeiate pe disp.art.1033-1038 C.Proc.Civ., sau acțiunile de drept comun în evacuare, să rămână fără obiect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.667,696, 685, 711-718, 451-453 C.Proc.Civ., art.1810-1811 și 1831 C.Civ .
Intimații, legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare. Se arată că executarea silită a pornit în temeiul titlurilor executorii reprezentate de s.c nr.701/2010 a Tribunalului C. și decizia nr.303/C/2011 a Curții de Apel C., întrucât debitorii nu au executat benevol hotărârile judecătorești. Potrivit art.887 C.Proc.Civ., atribuirea prin hotărâre a unui imobil cuprinde și obligația de evacuare a acestuia, iar potrivit art.897 C.Proc.Civ., executorul judecătoresc îl va evacua pe debitor, împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul, în fapt ori fără nici un titlu opozabil creditorului. Se mai învederează că debitoarea ocupă imobilul fără nici un drept sau titlu, contractul de închiriere fiind expirat la 20.05.2014, fără a mai fi prelungit, fiind lipsit de relevanță că aceasta a continuat să achite chirie unei entități juridice care pierduse dreptul de proprietate și administrare a bunului în litigiu. Intimații apreciază că se dă o interpretare greșită disp.art.1033 C.Proc.Civ., care nu se aplică în speță, întrucât aceștia dețin deja un titlu executoriu, opozabil tuturor persoanelor care ocupă imobilul proprietate.
În probațiune a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul de executare nr.290/2014 al B. O. S..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele :
Prin sentința civilă nr. s.c. nr.701/09.04.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, definitivă prin d.c nr.303/C/19.05.2011 a Curții de Apel C., s-a dispus obligarea pârâților Primarul Municipiului C., Municipiul C. și Consiliul Local C., să restituie în natură reclamanților P. C. G. și P. R. imobilul din C., ., format din teren în suprafață de 189,12 mp și construcții, precum și imobilul situat în C., ., format din teren în suprafață de 48,62 mp și parterul construcției P+1.
Pentru imobilul situat în ., unitatea administrativ-teritorială, prin administratorul RAEDPP C., a încheiat contractul de închiriere nr.1234/12.06.2004, cu contestatoarea V. I., pentru o perioadă de 5 ani, până la data de 08.04.2009. Ulterior, perioada de valabilitate a acestui contract a fost prelungită prin act adițional, până la data de 20.05.2014.
În baza hotărârilor judecătorești anterior menționate, intimații au solicitat începerea executării silite, sens în care a fost deschis dosarul de executare silită nr.290/2014 al B. O. S., în cadrul căruia au fost emise somații, precum și procesul-verbal din data de 02.03.2015, prin care s-a constatat de către executor că imobilul este ocupat de contestatoare, stabilindu-se o nouă deplasare la adresă, pentru evacuarea debitorilor, împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt sau fără un titlu opozabil creditorilor.
În ce privește legislația incidentă, instanța va reține următoarele dispoziții legale:
art.714 alin.1-3 C.Proc.Civ., „ (1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. (2)Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3)De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”;
art.718 alin.1) C.Proc.Civ., „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”;
art.887 C.Proc.Civ., În cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinței acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuință sau dintr-o altă incintă, în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, să sesizeze instanța de executare, în vederea aplicării unei penalități. (2)Atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligația de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosință, după caz, cuprinde și obligația de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”;
art.896, „Dacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu își îndeplinește această obligație în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit”;
art.897 alin.1) C.Proc.Civ., „În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 896, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale”.
Analizând contestația la executare, prin raportare la situația de fapt și la legislația incidentă, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru argumentele ce succed.
Intimații au solicitat începerea executării silite potrivit titlului executoriu reprezentat de s.c. nr.701/09.04.2010 pronunțată de Tribunalul C., prin care pârâții Primarul Municipiului C., Municipiul C. și Consiliul Local C., au fost obligați să le restituie în natură imobilul din C., ., format din teren în suprafață de 189,12 mp și construcții.
În temeiul acestei hotărâri, executorul judecătoresc învestit cu cererea de executare silită, s-a deplasat la imobil, constatând că acesta este ocupat în fapt de numiții V. I. și P. G..
Potrivit disp.art.897 alin.1) C.Proc.Civ., „În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 896, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale”.
Este real că titlul executoriu nu a fost pronunțat în contradictoriu cu contestatoarea, însă instanța apreciază că tocmai aceasta este ipoteza vizată de textul de lege citat, respectiv posibilitatea evacuării unor persoane care, deși nu au calitatea de debitori, prin ocuparea fără drept a imobilului, împreună cu debitorul, suportă efectele titlului executoriu.
Concluzia este susținută, în opinia instanței, și de prevederile art.887 alin.2) C.Proc.Civ., potrivit cu care „Atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligația de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosință, după caz, cuprinde și obligația de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”, precum și de cele ale art.435 C.Proc.Civ., potrivit cu care „ (1)Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora. (2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară”.
Instanța apreciază că scopul disp.art.897 alin.1) este de a accelera procedura execuțională și de evita supunerea creditorului la demersuri oneroase, pentru a evacua orice alte persoane care ar putea ocupa un imobil, în afară de debitorul din titlul executoriu.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că intimații dețin, în accepțiunea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului un bun, obținut printr-o hotărâre judecătorească, cu privire la care statul, prin toate instituțiile sale, este obligat să asigure punerea sa în aplicare efectivă. Or, a accepta că după ce creditorul a învestit instanța de judecată cu soluționarea cererii de restituire la data de 30.03.2009, ca urmare a nesoluționării de către unitatea deținătoare a notificării formulate în temeiul Legii 10/2001, și ulterior soluționării acțiunii sale în mod irevocabil în anul 2012, acesta nu poate pune în executare titlul executoriu la nivelul anului 2015, fiind necesar a formula un nou demers judiciar, în contradictoriu cu ocupanții în fapt ai imobilului, ar echivala cu o veritabilă privare a intimaților de bunul lor.
Prin urmare, instanța apreciază că în speță sunt incidente disp.art.897 C.Proc.Civ., procedând în continuare la a analiza din perspectiva acestui text de lege existența în favoarea contestatoarei a unui titlu opozabil creditorilor.
Astfel, se reține că pentru imobilul situat în C., ., contestatoarea a încheiat cu proprietarul imobilului, respectiv Municipiul C., prin administratorul fondului locativ de stat, RAEDPP C., contractul de închiriere nr.1234/12.06.2004. Acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani de zile, până la data de 08.04.2009, fiind prelungit ulterior prin actul adițional din data de 19.06.2009, până la data de 20.05.2014.
Ulterior acestui moment, contractul de închiriere nu a mai fost prelungit, în aprecierea instanței efectele sale încetând. Cu privire la intervenirea tacitei relocațiuni, instanța apreciază că aceasta nu a operat, pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Contractul de închiriere invocat de contestatoare privește o locuință din fondul locativ de stat, având un regim juridic distinct, reglementat prin OUG 40/1999. Acest contract a fost încheiat pe o durată determinată, de 5 ani de zile, perioadă ce a fost prelungită ulterior, prin act adițional, în baza OUG 44/2009, potrivit cu care durata contractelor de închiriere încheiate în temeiul OUG 8/2004 este de 5 ani de la . ordonanței.
Prin urmare, perioada de valabilitate a contractului de închiriere nu a fost prelungită ca urmarea voinței locatorului – Municipiul C. prin RAEDPP C. ci ca urmare a voinței legiuitorului, care a adoptat OUG 44/2009, stabilind un nou termen pentru continuarea raporturilor de locațiune în cazul locuințelor din fondul locativ de stat, ca fiind de 5 ani de la . ordonanței.
În același sens, în contractul de închiriere nr.1234/2004 încheiat de contestatoare, la art.3 se prevede că termenul de închiriere este prelungit până la data de 08.04.2009, iar la expirarea termenului chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, în condițiile legii. De asemenea, se prevede că în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.
În cazul de față, contractul a fost prelungit prin act adițional, în baza dispozițiilor legale care prelungeau termenul contractual până în anul 2014. cu toate acestea, tacita relocațiune nu a operat ulterior acestui moment, întrucât la data de 19.05.2011 intimații au devenit proprietari ai imobilului prin hotărâre judecătorească definitivă.
Astfel, nu doar că termenul de valabilitate al contratelor de închiriere ce aveau ca obiect locuințe din fondul locativ de stat nu a mai fost prelungit de legiuitor ulterior anului 2014, dar unitatea deținătoare a imobilului a și pierdut calitatea de proprietar al bunului, desființarea titlului locatorului fiind una dintre cauzele de încetare ale contractului de locațiune. Efectele acestui contract au continuat să se producă până la 20.05.2014, dar tot în baza unei prevederi legale exprese și derogatorii, respectiv art.7 din OUG 40/1999, potrivit cu care „Prelungirea contractelor de inchiriere, realizata in baza prevederilor art. 1, ramane valabila si in cazul redobandirii imobilelor respective de catre fostii, proprietari sau de mostenitorii acestora dupa . prezentei ordonante de urgenta”, însă ulterior datei de 20.05.2014, pentru argumentele expuse, instanța apreciază că efectele contractului de închiriere au încetat.
Faptul că în prezent contestatoarea achită sume de bani pentru folosința bunului către RAEDPP nu poate fi interpretat ca o continuare a raporturilor de locațiune, având în vedere că unitatea deținătoare a imobilului a pierdut calitatea de proprietar al acestuia.
Pentru aceste considerente, reținând în cauză incidența disp.art.897 alin.1) C.Proc.Civ., respectiv lipsa unui titlu opozabil creditorilor, pe care contestatoarea să îl dețină la momentul demarării executării silite, instanța apreciază că actele de executare silită efectuate în dosarul nr.290/2014 al B. O. S. sunt legale, urmând a respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, prin raportare la disp.art.718 alin.1) C.Proc.Civ., față de soluționarea contestației la executare, instanța urmează a respinge ca rămasă fără obiect cererea contestatoarei.
În ce privește solicitarea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța urmează a reține incidența disp.art.453 alin.1) C.Proc.Civ. și a obliga pe contestatoare la suportarea acestora, reprezentând onorariu de avocat. În privința cuantumului cheltuielilor de judecată, instanța urmează a face aplicarea disp.art.451 alin.2) C.Proc.Civ. și, apreciind că onorariul avocațial în cuantum total de 1000 lei, este disproporționat față de valoarea și complexitatea cauzei, precum și față de durata procesului, soluționat la un singur termen de judecată, va reduce cuantumul acestuia la suma de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea V. I., cu domiciliul în Mun. C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimații P. C. G., cu domiciliul în Mun. C., ., ., er.2, ., și P. R., cu domiciliul în Loc. O., Șoseaua Națională nr.44, ., ., ca neîntemeiată.
Obligă pe contestatoare la plata către intimați a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantumul redus de instanță.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, la Judecătoria C.. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./ 03 .04.2015
Tehnored. Gref. M.E.S./ 03.04.2015/6 ex.
Comunicări./ 4 ex/ 06.04./2015
| ← Suspendare executare silită. Sentința nr. 2751/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2954/2015.... → |
|---|
