Plângere contravenţională. Sentința nr. 2955/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2955/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 29556/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 2955
Ședința publica din 13.03.2015
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent T. R. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 02.03.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014 petentul T. R. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C.-Serviciul Rutier anularea procesului-verbal . nr._ din data de 06.09.2014.
În motivare petentul a arătat că în data de 06.09.2014 se afla în localitatea C. și se deplasa dinspre Bulevardul Mamaia, zona Hotel Perla, către Năvodari, cu intenția de a schimba sensul de deplasare către centrul orașului C., iar la primul sens giratoriu, cel din apropierea Aqua Magic s-a încadrat pe banda a doua a sensului de mers cu scopul de a se înscrie în sensul giratoriu.
Petentul a mai arătat că în dreptul acestui sens giratoriu se afla un polițist care dirija intersecția, semnalând continuarea drumului către Năvodari, moment în care a oprit autoturismul și a întrebat agentul de poliție ce are de făcut deoarece el dorește să se deplaseze către C..
A precizat petentul că agentul de poliție nu i-a răspuns la întrebare și i-a indicat verbal să oprească pe partea dreaptă a drumului, iar apoi i-a adus la cunoștință că îi va reține permisul de conducere pentru 30 de zile pentru necunoașterea semnalelor polițistului în trafic.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: dovada . nr._, proces-verbal . nr._. De asemenea a solicitat administrarea probei cu martora T. D. A. M..
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată deoarece în data de 06.09.2014 petentul a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ în Stațiunea Mamaia, iar la sensul giratoriu din dreptul Hotelului Meridian nu a respectat indicațiile agentului de poliție aflat în sensul giratoriu.
A mai precizat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii.
În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006 și OG nr.2/2001.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator și adresa nr._/31.10.2014 a Serviciului Rutier C..
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele precizate în plângerea contravențională.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și deși a încuviințat proba cu martora propusă de petent, nu a putut audia numita T. D. A. M. deoarece aceasta s-a deplasat în afara țării și petentul a renunțat la această probă.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.09.2014 petentul a fost sancționat deoarece în timp ce circula pe bulevardul Mamaia, ajungând în apropierea hotelului Meridian nu a respectat indicațiile agentului de poliție ce se afla în sensul giratoriu localizat în acea zonă, faptă prevăzută de art.31 lit.a și sancționată de art.100 alin.3 lit.f din OUG nr.195/2002 republicată.
Conform art.31 lit.a “Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier”.
Conform art.100 alin.3 lit.f “Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.
De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În fapt petentul, în timp ce circula cu autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ nu a respectat indicațiile agentului de poliție ce dirija circulația în sensul giratoriu din dreptul hotelului Meridian- Stațiunea Mamaia.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator.
Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție. Instanța constată că petenta nu a propus nicio probă în susținerea cererii sale.
În consecință instanța constată că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și că se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, principale sau complementare, având în vedere importanța respectării regulilor de circulație și că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Referitor la măsura reținerii permisului, instanța apreciază că aceasta a fost dispusă în conformitate cu prevederile legale și în consecință o va menține
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . CP nr._/06.09.2014 ca legal și temeinic
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. R., cu domiciliu în PLOIESTI, ., jud. Prahova, CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. - Serviciul Rutier, cu sediu în C., jud. C. ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.09.2014 ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. O. L.
Red. Jud. I.M.I. /28.03.2015
Tehnored. L.O./ex 2/30.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2954/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3214/2015. Judecătoria... → |
|---|
