Contestaţie la executare. Sentința nr. 2321/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2321/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 27512/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2321/2015
Ședința din data de 03.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe contestatoarea S.C. R. R. S.A. în contradictoriu cu intimatul G. G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.02.2015 și la data de 03.03.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.08.2014 sub nr._, contestatorul S.C. R. RAINARE S.A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul G. G., solicitând anularea tuturor formelor și actelor de executare silită emise de B. D. D. și C. N. în dosarul de executare nr. 738/2014.
În motivare s-a arătat că prin somația emisă la data de 18.08.2014 i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să se conformeze întocmai titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 4616/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin Decizia nr. 217/CM/2014 pronunțată de Curtea de Apel C., respectiv de a dispune reintegrarea creditorului intimat pe postul deținut anterior concedierii precum și de achita suma de 6122,40 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Contestatorul arată că Decizia nr. 217/CM/2014 prin care a fost admis în parte apelul și schimbată în parte sentința apelată, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă cu sancțiunea reducerii salariului pe 3 luni cu 10% nu a fost încă comunicată societății, motiv pentru care nu putea să dispună reintegrarea intimatului în lipsa titlului executoriu.
Contestatorul mai arată că intimatul nu și-a manifestat niciodată voința în sensul de a relua activitatea în cadrul societății prin formularea unei cereri de reintegrare, ci a înțeles să se adreseze în mod direct executorului judecătoresc, pentru reintegrarea salariatului fiind necesară manifestarea acestuia de voință.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatorul a arătat că onorariul executorului de 3000 de lei nu se regăsește în grila de onorarii prevăzută de Ordinul 2550/2006, această activitate trebuind să fie încadrată la nr. 12 din anexă.
În privința onorariului de avocat, contestatorul a arătat că în cuprinsul încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nu se face nioc referire la dovada plății acestui onorariu, iar pe de altă parte suma este disproporționat de mare față de activitatea prestată de avocat.
Contestatorul a mai arătat că a procedat la reintegrarea intimatului de îndată după primirea somației, astfel că în temeiul art. 669 alin. 2 teza a II-a nu poate fi obligat decât la plata cheltuielilor proporțional cu activitatea depusă de executor și avocat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
Instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri, dispunând și atașarea în copie a dosarului de executare silită nr. 738/2014 al B. C. N., acesta solicitând obligarea contestatoarei la plata sumei de 111,6 lei, reprezentând contravaloarea copiilor efectuate, în temeiul dispozițiilor art. 716 alin.2 C.proc.civ.
La termenul din 10.02.2015, contestatorul a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4614/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G. G. în contradictoriu cu pârâtul S.C. R. R. S.A., a fost anulată decizia pârâtului nr. 110/28.03.2013, s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat, de la15.02.2013 până la integrarea sa efectivă.
Prin Decizia civilă nr. 217/CM din 10.06.2014, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de pârâta S.C. R. R. S.A. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus înlocuire sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă cu sancțiunea reducerii salariului pe 3 luni cu 10%, menținând restul dispozițiilor.
Prin cererea de executare silită înregistrată la Societatea civilă profesională a executorilor judecătorești D. D. și C. N. sub nr. 738/07.07.2014, creditorul G. G. a solicitat începerea executării silite împotriva S.C. R. R. S.A. pentru punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 4614/16.12.2013, definitivă prin Decizia civilă nr. 217/CM/2014 a Curții de Apel C..
Prin Încheierea din 04.07.2014, executorul judecătoresc C. N. a admis cererea formulată de creditor, a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general de dosare execuționale și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 738/2014, iar prin Încheierea nr._/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului S.C. R. R. S.A. în temeiul titlului executoriu menționat mai sus.
Prin încheierea din 18.08.2014, executorul a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 6122,40 lei, din care 3000 lei reprezentând onorariu executor.
La data de 18.08.2018, executorul a emis somație și o adresă către contestatoare, prin care i s-a pus în vedere să procedeze la reintegrarea creditorului în postul deținut anterior concedierii și să achite suma de 6122,40 lei reprezentând cheltuieli de executare, actele fiind comunicate acesteia la data de 21.08.2014, conform dovezii existente în cadrul dosarului de executare.
Prin Decizia nr. 210/26.08.2014, creditorul a dispus reactivarea contractului de muncă a creditorului, începând cu data de 01.09.2014.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile contestatorului conform cărora nu a putut pune în executare dispozițiile Deciziei civile nr. 217/2014 pe motiv că nu i-a fost comunicată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 634 alin. 2 C.proc.civ., hotărârile devin definitive la data pronunțării, fiind astfel fără relevanță dacă hotărârea a fost sau nu comunicată creditorului.
Contrar celor susținute de contestator, art. 427 alin. 1 C.proc.civ. nu cuprinde nicio mențiune cu privire la faptul că susceptibilă de a fi executată după momentul comunicării.
Instanța va respinge de asemenea ca neîntemeiate și susținerile contestatorului conform cărora nu putea pune în executare titlul executoriu în lipsa unei solicitări exprese a creditorului de reintegrare, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 622 C.proc.civ. „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, prin urmare, începând cu data de 10.06.2014, contestatorul era obligat să pună în executare decizia instanței, indiferent de manifestarea de voință a creditorului.
Mai mult, titlul executoriu cuprinde pe lângă obligația de a face și o obligație de a da, constând în plata drepturilor salariale către creditor, care de asemenea nu a fost executată de bunăvoie de debitor.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită, instanța reține faptul că executorul judecătoresc a emis la data de 18.08.2014 o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, iar ulterior, la data 22.09.2014, a emis o încheiere de suplimentare a cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că executarea silită a continuat pentru suma reprezentând despăgubirile egale cu salariile indexate aferente perioadei 15.02.2013 și până la plata integrării efective.
Conform raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului de executare silită, suma datorată de debitor în baza titlului executoriu este de 39.546,30 lei, din care creditorul a efectuat la data de 08.09.2014 o plată parțială în cuantum de 35.000 lei, conform extrasului de cont din 30.09.2014 aflat la dosarul de executare silită.
Executarea silită s-a finalizat la data de 26.09.2014, prin poprirea conturilor debitoarei, pentru suma totală de_,40 lei din care 4463 lei reprezentând rest de plată din debitul principal și suma de 8492,4 lei reprezentând cheltuieli de executare conform celor două încheieri.
Având în vedere faptul că cererea de executare silită și deschiderea dosarului de executare a fost formulată/realizată înainte ca debitoarea-contestatoare să pună în executare titlul executoriu, creditorul-intimat era îndreptățit să solicite executarea silită a creanțelor sale, în temeiul dispozițiilor art. 622 alin.2 C.proc.civ., iar contestatorul-debitor este în culpă în ceea ce privește cheltuielile de executare.
Conform art. 669 alin.2 C.proc.civ., „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile referitoare la reducerea cheltuielilor de executare, în cauză nefiind aplicabilă teza finală a art. 669 alin. 2 C.proc.civ., în contextul în care debitorul și-a îndeplinit doar parțial obligațiile prevăzute în titlul executoriu, și nu a executat obligația în întregime, respectiv nu a achitat și despăgubirile egale cu salariile indexate aferente perioadei 15.02.2013 și până la plata integrării efective, iar plata realizată la data de 08.09.2014 nu a stins în totalitate debitul.
Analizând însă cele două încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare emise de executorul judecătoresc, instanța reține că onorariul acestuia în cuantum de 3000 de lei stabilit prin încheierea nr. 738/CN din 18.08.2014 nu a fost stabilit conform prevederilor Ordinului MJ nr. 2550/C/2006.
Astfel, instanța reține faptul că prin cele două încheieri, executorul a stabilit 2 onorarii distincte, respectiv suma de 3000 lei pentru obligația de a face – reintegrarea creditorului, și suma de 620 lei, calculată la valoarea debitului în cuantum de 5463 lei pentru obligația de a da, sumă stabilită în mod corect conform prevederilor art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
Din cuprinsul Ordinului MJ nr. 2550/C/2006 nu rezultă însă care este onorariul minimal și maximal care i s-ar cuveni executorului judecătoresc pentru punerea în executare a obligației de face prevăzută în titlul executoriu, astfel că activitatea sa nu poate fi încadrată decât la pct. 12 din anexa la acest ordin, respectiv „Orice alte acte sau operațiuni date prin lege”, onorariul în acest caz fiind cuprins între 50 lei – 200 lei, motiv pentru care instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 3000 de lei la suma de 200 lei.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, respectiv suma de 3000 de lei, instanța apreciază întemeiată contestația cu privire la întinderea acestuia, care în raport cu dispozițiile art. 451 alin. (2) este nejustificat de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
În ceea ce privește valoarea pricinii, conform cererii introductive, creanța care face obiectul executării silite se ridică la suma de 39.546,30 lei. Raportat la acest cuantum onorariul avansat pentru punerea în executare a acestui debit (3.000 lei), reprezintă cca. 7,5% din câtimea obiectului cererii, un procent nejustificat de mare față de munca îndeplinită de avocat.
Astfel, în ceea ce privește munca îndeplinită de avocat, instanța constată că singura activitate îndeplinită de acesta în cadrul procedurii de executare silită o constituie cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, cerere care are o structură tip și care nu necesită aprecieri sau raționamente de natură juridică, fiind necesară și suficientă doar indicarea părților (creditor și debitor) și a titlului executoriu.
Instanța reține și că în cererea de executare silită a fost indicat întocmai dispozitivul titlului executoriu, fără a se indica și cuantumul debitului urmărit, activitate care a fost realizată ulterior de executor.
Cererea de executare silită constituie în speță singura activitate de asistență juridică prestată avocat, motiv pentru care cuantumul onorariului inclus în cheltuielile de executare este nejustificat de mare și în raport de acest criteriu.
Având în vedere și cuantumul onorariului stabilit pentru executorul judecătoresc, instanța apreciază că suma de 200 de lei reprezintă un onorariu suficient pentru redactarea unei cereri prin care se solicită executorului judecătoresc declanșarea procedurii de executare silită, motiv pentru care încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 18.08.2014 urmează să fie anulate pentru diferența de 2800 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de executorul judecătoresc C. N. la data de 18.08.2014 în dosarul de executare nr. 738/2014, în privința sumei de 5600 lei.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea executorului judecătoresc privind plata contravalorii copiilor necesare pentru comunicarea dosarului de executare, instanța constată pe de o parte faptul că executorul judecătoresc nu a făcut dovada faptul că achitat TVA-ul în cuantum de 21,6 lei pentru activitatea de copiere a dosarului de executare, astfel că nu este îndreptățit la plata acestei sume. Pe de altă parte, instanța apreciază această cerere ca fiind întemeiată în parte, având în vedere dispozițiile art.716 alin.2 C.proc.civ., motiv pentru care va obliga contestatoarea să plătească suma de 48,83 lei către executorul judecătoresc C. N., reprezentând contravaloare copii dosar de executare nr. 738/2014, proporțional cu cuantumul pretențiilor respinse, restul sumei de 41,17 lei fiind în sarcina creditorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. R. R. S.A. cu sediul în NAVODARI, ., J. C. în contradictoriu cu intimatul G. G. cu domiciliul în NAVODARI, RANDUNELELOR, nr. 1, ., ., J. C..
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de executorul judecătoresc C. N. la data de 18.08.2014 în dosarul de executare nr. 738/2014, în privința sumei de 5600 lei.
Obligă contestatorul la plata către executorul judecătoresc C. N. a sumei de 48,83 lei, reprezentând contravaloarea copiilor dosarului de executare silită.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se poate depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 03.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 05 martie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/16.03.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2538/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3316/2015. Judecătoria... → |
|---|
