Contestaţie la executare. Sentința nr. 1362/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1362/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1362/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1362
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . și pe intimat D. G. REEGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI -AJFP CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 27.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 și la data de 11.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată, contestatorul ., în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a formulat contestație la executare prin care a solicitat instanței suspendarea executării silite efectuate în dosarul de executare nr._/11.06.2014, anularea somației de plată nr. 13/_ /_, anularea titlului executoriu nr._ și corectarea dosarului fiscal al contestatorului în conformitate cu actele și declarațiile fiscale depuse de acesta la termenele stabilite prin lege.
În motivare, contestatorul a arătat că, al data de 06.05.2014, a primit de la intimat decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă pentru perioada de raportare 1/2013, aceste accesorii fiind generate prin includerea din oficiu a deciziei de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă nr. 4232/05.12.2013, nr. 6708/29.03.2013, nr. 7049/29.03.2013, nr. 7278/29.03.2013, nr. 8452/21.02.2014, nr. 8474/20.02.2014, decizii care au fost contestate prin acțiuni introduse pe rolul instanțelor.
Contestatorul a menționat că suma de_ lei menționată în somația și titlul executoriu contestate nu poate fi identificată prin corelarea titlului executoriu cu datele furnizate prin intermediul deciziei nr._/18.04.2014.
În continuare, s-a menționat că societatea se află încă în perioada de corectare a datelor comunicate de către ANAF prin deciziile precizate, 06.06.2014 fiind data primirii deciziei nr._.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., ale OG nr. 92/2003, ale HG nr. 520/2013.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea capătului cererii privind corectarea dosarului fiscal, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare.
În motivare, reclamantul a arătat că cererea contestatorului este îndreptată împotriva actelor administrative prin care s-au stabilit obligațiile fiscale puse în executare, iar acestea nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
Intimatul a menționat că a comunicat în mod legal somația și titlul executoriu către contestator, precum și decizia de impunere prin care s-au stabilit obligațiile de plată accesorii, acesta devenind astfel executorie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, a fost atașat dosarul de executare silită.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a menționat că decizia de impunere privind obligațiile accesorii nr._/18.04.2014 ce face obiectul prezentului dosar este subsecventă deciziei de impunere privind obligațiile fiscale din oficiu nr. 8474/2013, aceasta din urmă fiind desființată de drept prin hotărârea nr._/09.10.2004 pronunțată în dosarul nr._/212/2014 al Judecătoriei C., astfel încât actele ulterioare trebuie anulate în temeiul art. 47 alin. 2 din C.proc. fiscală.
Contestatorul a atașat sentința menționată.
La termenul din data de 02.12.2014, reprezentantul contestatorului a menționat că nu insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării silite.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin somația nr. 13/_ /_ emisă în dosarul de executare nr._/_ /_ nr._ din 11.06.2014, intimatul l-a notificat pe contestator să plătească suma de_ lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
Somația a fost emisă în baza titlului executoriu nr._/11.06.2014 din același dosar de executare silită.
Somația și titlul executoriu au fost comunicate contestatorului prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 23.06.2014 (fila 32).
Conform titlului executoriu menționat, suma de_ lei reprezintă dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, astfel cum au fost stabilite prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/18.04.2014.
Această decizie a fost comunicată contestatorului la data de 07.05.2014, conform dovezii de comunicare depuse la dosarul cauzei (fila 35).
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Art. 174 alin. 3 din OG nr. 92/2003 prevede că, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003, în sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3)Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Conform art. 141 alin.1 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În continuare, potrivit art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Art. 44 din același act normativ prevede următoarele:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
În cauza de față, instanța reține că prezenta contestație la executare nu este întemeiată pentru următoarele motive.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, în cadrul contestației la executare, instanța nu poate analiza dacă obligațiile accesorii au fost stabilite în mod legal în sarcina contestatorului prin decizia de calcul accesorii întrucât contestatorul are posibilitatea de a contesta aceste decizii pe calea contenciosului administrativ, însă instanța poate analiza, ca temei al contestației la executare, legalitatea actelor de executare efectuate și modalitatea de comunicare a titlurilor de creanță către contestator.
Așa cum s-a arătat anterior, instanța reține că decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/18.04.2014 prin care au fost stabilite în sarcina contestatorului dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de_ lei a fost comunicată contestatorului la data de 07.05.2014.
Contestatorul nu a făcut dovada faptului că a contestat această decizie pe calea contenciosului administrativ, că ar fi fost anulată sau modificată.
În ceea ce privește sentința civilă nr._/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, instanța constată că, prin aceasta, nu a fost anulată decizia de impunere nr. 8487/2013, ci instanța a dispus anularea somației și a titlului executoriu emise în dosarul de executare nr._/13/_ /_, un dosar diferit de cel în care au fost emise actele de executare contestate în prezenta cauză.
În continuare, instanța mai reține că, astfel cum rezultă din anexa la decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/18.04.2014, dobânzile și penalitățile au fost stabilite în raport de declarațiile 160 nr. 4232/05.12.2013, nr. 7049/29.03.2013, nr. 6708/29.03.2013 și nr. 8452/21.02.2014.
Deși contestatorul a menționat că, la data formulării contestației la executare, încă s-ar mai afla în perioada de corectare a acestor declarații conform OPANAF 3392/2011, față de data de comunicare a decizie nr._, acesta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în sensul că ar fi procedat la corectarea acestor declarații.
Față de toate acestea, având în vedere că actele de executare au fost comunicate în mod legal contestatorului și că acesta nu a făcut dovada anulării sau modificării titlului de creanță în temeiul căruia a fost demarată executarea silită, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul ., în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul ., cu sediul social în mun. C., ., jud. C., și cu sediul procesual ales în mun. C., . nr. 126A, ., ., jud. C., CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. –ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., . nr. 18, jud. C..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Red. jud. T.M./ 09.05.2015
Dact. R.E./12.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1467/2015.... → |
|---|
