Contestaţie la executare. Sentința nr. 2818/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2818/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2818/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2818
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator ., CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA CABINET DE AVOCAT E. M. T. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ C., intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 24.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și la data de 11.03.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2014 sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrarea Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Regională Antifraudă Fiscală C. și Agenția Națională de Administrarea Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a formulat contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/04.07.2014 și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/08.07.2014, solicitând anularea acestora și a executării silite înseși, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că, în perioada 26 iunie – 03 iulie 2014, inspectorii antifraudă au desfășurat un control curent în cadrul societății, fiind întocmit procesul-verbal nr. 1296/03.07.2014, act care a stat la baza estimării presupusului prejudiciu și este antecedent actelor de executare silită atacate.
Contestatoarea a menționat că, din acest proces-verbal, rezultă că aceasta a desfășurat operațiuni comerciale perfect legale și normale într-o economie liberă, reflectate fidel și corect în contabilitatea acesteia, fără a se arătat ceea ce reprezintă vreo încălcare a unei norme.
În ceea ce privește actele contestate, contestatoarea a precizat că elementul definitoriu îl constituie preluarea exactă a dispozițiilor art. 129 din OG nr. 92/2003, astfel încât simpla inserare a cuvintelor textelor de lege în cuprinsul actului atacat nu poate fi de natură a crea aparența legalității actului, iar măsura instituirii sechestrului trebuia luată numai în cazul în care exista cu adevărat elementele care indică pericolul de sustragere, de ascundere sau de risipire a patrimoniului.
Contestatoarea a arătat că aceste elemente nu le-au fost enumerate, nici prezentate, astfel încât nu poate aprecia dacă există, iar motivarea luării deciziei succede fraza golită de conținut și reia succint operațiunile descrise și în procesul-verbal, fără a se arătat în mod concret motivele pentru care este necesar a se institui sechestrul.
S-a mai indicat că organul de control avea obligația întocmirii referatului justificativ al măsurilor asigurătorii care trebuia să conțină elementele prevăzute de Ordinul nr. 2605/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6, art. 129, art. 172 din OG nr. 92/2003.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri, solicitându-se și administrarea probei cu expertiza.
Legal citat, intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în ceea ce privește capătul cererii având ca obiect anularea procesului-verbal de sechestru asigurător, având în vedere că nu este emitentul acestuia.
Cu privire la fondul contestației, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât in urma controlului efectuat s-a stabilit un prejudiciu cauzat bugetului de stat in valoare de_ lei, motiv pentru care s-a întocmit decizia de măsuri asiguratorii.
Intimata a mai arătat că, în cauză, condiția esențiala pentru instituirea măsurilor asiguratorii este existența pericolului ca debitorul sa se sustragă să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea creanțelor fiscale, iar dispozițiile legale nu impun organului fiscal obligația de a constata, în prealabil emiterii deciziei, existența unor operațiuni concrete de sustragere sau ascundere a bunurilor de la urmărire, ci numai existența unui pericol în acest întrucât instituirea măsurilor asigurătorii are un scop preventiv.
Intimatul a arătat că, referitor la existența indiciilor sau a pericolului ca debitorul să se sustragă ori să își risipească patrimoniul, contestatoarea are un comportament fiscal inadecvat determinat și de faptul că, în perioada 01.11.2010 – 26.11.2010, ANAF C. a desfășurat o inspecție generală în urma căreia a fost transmis către instituțiile de urmărire penală un prejudiciu în sumă de_ lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.Civ și ale art.129 din OG nr. 92/2003.
În apărare, au fost atașate înscrisuri.
Intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate întrucât decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile îndeplinesc condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 - 208 C.proc.civ.
În apărare, au fost atașate înscrisuri.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr._/04.07.2014 de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală C., s-au estimat următoarele obligații de plată în sarcina contestatoarei .: impozit pe profit –_ lei și TVA –_ lei, în total_ lei.
S-a mai reținut că, întrucât există elemente care indică pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, se dispun măsuri asigurătorii.
Organul de control a motivat dispunerea măsurilor asigurătorii față de starea de fapt fiscală a contestatoarei ., constatată ca urmare a verificării unor relații comerciale derulate de către aceasta cu . SRL făcute prin procesul-verbal nr. 1296/03.07.2014.
S-a arătat că, în perioada 01.10.2012 – 31.05.2014, contestatoarea a înregistrat în evidența contabilă achiziții de bunuri și servicii conform facturii nr. 112/15.10.2012 care are înscris la rubrica furnizorului datele de identificare ale . SRL, reprezentând achiziție utilaje în valoare de_ lei, că societatea contestatoare nu a putut prezenta nota de recepție și constatare de diferențe, procesul-verbal de punere în funcțiune a mijloacelor fixe în urma achiziției, precum și faptul că amortizarea mijloacelor fixe înregistrate în evidențele financiar contabile ale societății s-a făcut prin debitul contului 6811 „cheltuieli de exploatare cu amortizarea imobilizărilor”, conform înregistrărilor contabile din registrele jurnal.
S-a mai reținut că, în baza controlului operativ efectuat, se estimează un prejudiciu adus bugetului de stat, constând în impozit pe profit și TVA în valoare totală de_ lei rezultat din înregistrarea în evidența contabilă a contestatoarei a unor documente ce nu au la bază operațiuni reale.
Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii emis la data de 03.07.2014 conține, în esență, aceleași mențiuni ca și cele din decizia precizată anterior.
În consecință, în baza acestei decizii, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii pentru suma de_ lei, reprezentând 150% din valoarea creanței estimate, modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurători fiind sechestrul asigurător asupra halei de producție aflate în proprietatea contestatoarei (în cotă de 37%, situată în C., zona Ovis Palas, ., tarlaua 99, cu suprafața construită la sol 748 mp).
Sechestrul asigurător a fost aplicat prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/08.07.2014 emis de intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
În drept, art. 129 din OG nr. 92/2003 prevede următoarele:
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:
a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare;
b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4).
(8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 2.1 din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 aprobată prin Ordinul ANAF nr. 2605/2010 prevede că organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform art. 5.6 lit. f din același ordin, „Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii“ va conține motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont și de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.).
Art. 5.8 din ordin prevede că dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite.
Conform art. 172 din OG nr. 92/2003:
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
În temeiul acestor dispoziții legale, instanța reține caracterul excepțional al măsurilor asigurătorii care pot fi dispuse înainte de emiterea titlului de creanță, fiind necesară respectarea strică a condițiilor prevăzute de lege având în vedere consecințele pe care aceste măsuri le implică, și anume indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile și/sau a unor sume de bani.
În cauza de față, instanța reține că prezenta contestație nu este întemeiată pentru următoarele motive:
Instanța nu poate reține apărările contestatoarei în ceea ce privește lipsa unor elemente care indică pericolul ca aceasta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea în condițiile în care, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, precum și al referatului justificativ, se precizează faptul că necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii a fost stabilită având în vedere înregistrarea de către contestatoare a unor documente ce nu au la bază operațiuni reale, iar, prin înregistrarea de astfel de documente, s-a disimulat realitatea prin crearea aparenței existenței unor operațiuni care în fapt nu au fost efectuate, consecința fiscală fiind diminuarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul general consolidat și a impozitului pe profit, în procesul-verbal nr. 1296/03.07.2014 fiind menționate în mod detaliat constatările făcute.
Așa cum reiese din prevederile legale citate anterior, măsurile asigurătorii pot fi instituite și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Instanța reține că pericolul la care face referire art. 129 al. 2 din OG nr. 92/2003 nu este prezumat iar pentru a se dispune luarea măsurilor asigurătorii, acesta nu trebuie să fie eventual, ci să rezulte din anumite elemente, menționate în mod expres de organul de control, pentru a putea fi analizate de instanță.
Or, în cauza de față, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cât și în cadrul referatului justificativ, s-a arătat în mod expres care sunt aceste elemente, respectiv identificarea unor înregistrări de documente în evidența contabilă care nu au la bază operațiuni reale, fiind menționate în mod detaliat care sunt acestea, instanța reținând că, față de cuantumul sumelor estimate ca obligații de plată în sarcina acesteia, acestea indică pericolul ca debitoarea contestatoare să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În cadrul prezentei contestații, instanța nu analizează dacă înregistrarea în evidența contabilă a documentelor verificate a avut sau nu la bază operațiuni reale; aceste constatări ale organelor de control pot face obiectul unei cereri în contencios administrativ la momentul emiterii deciziei de impunere împotriva contestatoarei din prezenta cauză.
De asemenea, instanța nu poate reține apărarea contestatoarei în sensul că nu au fost indicate criteriile analizate de organul de control pentru a se institui măsuri asigurătorii întrucât, așa cum rezultă din dispozițiile legale incidente în cauză, nu sunt enumerate în mod limitativ cazurile în care se pot lua măsurile asigurătorii, ci art. 5.6 lit. f din Ordinul ANAF nr. 2605/2010 menționează că, în aprecierea pericolului, se va ține cont și de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.), aceste situații sunt însă enumerate cu titlu exemplificativ, organul fiscal, cât și instanța de judecată, putând avea în considerare orice alte elemente care indică pericolul sustragerii și înstrăinării bunurilor.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei nr._/04.07.2014 de instituire a măsurilor asigurătorii și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/08.07.2014 formulată de contestatoarea ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de pe contestatoarea ., cu sediul procesual ales în mun. C., ., ., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ C., cu sediul în București, sector 5, ., și intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., . nr. 18, jud. C..
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Conform art. 426 alin. 4 C.proc.civ.,
semnează grefierul-șef de secție civilă
M. Ț.
Red. jud. M.T./28.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2815/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2923/2015. Judecătoria... → |
|---|
