Contestaţie la executare. Sentința nr. 1406/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1406/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1406/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1406
SEDINTA PUBLICA DIN 12.02.2015
Completul compus din:
P.: C. I. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulata de contestatoare ., inregistrată la ORC sub nr. J_ /2007, CUI:RO22391520, cu sediul ales LA SCA LITCANU G. in Constanta, ., nr. 38, J. C. în contradictoriu cu intimatele A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA cu sediul in sector 5, București, . si D. R. ANTIFRAUDA 2 CONSTANTA cu sediul in Constanta, ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015,, când,
I N S T A N T A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, instanta constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr._, contestatoarea . a solicitat in contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA -DIRECȚIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA -DIRECȚIA R. ANTIFRAUDA 2 CONSTANTA, contestație impotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii_/16.09.2014 incheiata de intimata si a actelor subsecvente, respectiv proces verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/17.09.2014 incheiat de ANAF -DIRECȚIA GENERALA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. prin AJFP CONSTANTA.
In motivarea in fapt se arata, in esenta ca activitatea societatii reclamante o reprezint comerțul, iar la data de 18.09.2014 a primit la sediul societarii Decizia de Instituire a masurilor asigurătorii nr._/16.09.2014 si Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/17.09.2014.
Din cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/16.09.2014 încheiat pentru suma de 1.267.100 lei rezulta ca in urma verificărilor ce vor fi efectuate de organul de control se estimează urmaroarele obligații de plata constând in:TVA 42.678,01 lei,impozit pe profit 801.992,2 lei.
Mentioneaza ca nu exista un referat care sa conțină rezultatele acestui control,decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/20.02.2014 nu este motivata contrar prevederilor art. 125.3 din Normele Metodologice de aplicare ale OG 92/2003
Organele de inspecție fiscala au inițiat efectuarea unui control pentru a verifica modul de inregistrare in contabilitatea acestor societăți a facturilor emse in cauza insa nu se cunosc care sunt tranzacțiile comerciale pe care organele de control le considera fictive sau artificiale.
Conform practicii CJUE in materie,prin soluția pronunțata in za Maks P. EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene si-a reconfirmat jurisprudența constanta in acest domeniu conturata de afacerile Halifax (cauza C 5/02), Axei Kittel (cauza C 439/04) si Recolta Recycling (C-440/04). Astfel, Curtea afirmat in mod expres ca particularul trebuie sa beneficieze de prezumția de buna redinta revenind organelor fiscale sarcina probei faptului ca aceștia cu intenție directa au luat parte la un mecanism fraudulos, pe baza administrării unor probe obiective.
In acest sens este criticabila practica organelor fiscale de a instituii masuri asiguratorii de natura sa blocheze în întregime activitatea profesionistului, pentru motive despre care particularul nu avea cum sa știe in mod obiectiv. Curtea a arătat astfel ca particularul nu trebuie sa devină un investigator, aceasta sarcina revenind organelor statale. Așadar daca un particular se afla in posesia unei facturi conforme cu cerințele impuse de lege, respectivul particular a acționat cu suficienta diligenta. Prin urmare dreptul acestuia de a beneficia de facilitățile fiscale trebuie protejat indiferent de comportamentul partenerului sau, revenind statului sarcina de a sancționa faptele respectivului partener si de a dovedii coniventa frauduloasa a contribuabilului.
În aceste condiții având in vedere ca intimații nu au dovedit in fata instanței existenta unui pericol concret ca debitorul sa se sustragă si sa si ascundă averea sau sa si risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea venitului public, masurile asigurătorii contestate au fost dispuse cu incalcarea legii.
În legislația fiscala nu exista mențiunea de „societăți fantoma", iar in Decizia de instituire a masurilor asigurătorii se menționeaza ca reclamanta a avut relații comerciale cu „societăți fantoma" in speța . si, aceasta la randul sau cu .. De asemenea . este acuzata de faptul ca a avut relatii comerciale cu "societăți fantome" cu „comportament fiscal neadecvat" respectiv . SRL.
Mentionează ca obligația contestatoarei ca si agent economic este sa verifice daca sunt incidente dispozițiile OMFP 576/2006 privind condițiile si declararea contribuabililor inactivi si precizează ca toate aceste societăți comerciale nu sunt societăți declarate de ANAF ca si societăți comerciale inactive sau societari comerciale cu comportament inactiv, toate societățile respective au angajați au depus situațiile financiare la zi, pot fi găsitei la sediul social.
Arata ca masurile impuse sunt luate abuziv si fara fundament juridic iar activitatea societății este paralizata si fiind nevoiți sa disponibilizeze angajații.
In susținerea cererii solicita administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratelor si expertiza tehnica contabila cu următoarele obiective: sa se stabileasca pe baza referatului ce a stat la baza Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si daca relațiile comerciale indicate de inspectorii ANAF sunt reale sau nu.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea contestației la executare formulate de reclamanta impotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/16.09.2014 emisa de Direcția Generala Antifrauda Fiscala - Direcția regionala Antifrauda 2 Constanta si a procesului verbal de sechestru asigurător pentru mobile nr._/17.09.2014 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Constanta din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G., ca neintemeiata, in ceea ce privește cererea de anulare a deciziei de instituire a masurilor asigurătorii si ca formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, in ceea ce privește cererea privind anularea procesului verbal de sechestru asigurator.
In motivarea in fapt se arat in esenta ca în perioada 04.08._14, in urma verificărilor efectuate, vizând legalitatea si realitatea operațiunilor comerciale desfasurate de . cu ., s-a constatat ca, in, perioada 01.01._13, contestatoarea a înregistrat in evidenta financiar -contabilă a societății un număr de 36 de facturi unde, la rubrica furnizor, figura .. F. de aceasta situație, inspectorii antifrauda au procedat la verificări suplimentare cu privire la acest furnizor si a constatat mai multe nereguli, fapt care a determinat organul de control sa considere ca tranzacțiile derulate de societățile controlate nu reflecta realitatea. Astfel, organul de control a încadrat aceste relații economice in categoria tranzacțiilor artificiale, tranzacții care nu au un conținut economic si care nu pot fi utilizate in mod normal in cadrul unor practici economice obișnuite, scopul acestora fiind de a evita impozitarea ori de a obtine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
In baza controlului efectuat, s-a estimat un prejudiciu adus bugetului de stat, constând in impozit pe profit si TVA, in valoare de 844.677,21 lei, rezultat din înregistrarea in evidenta contabila a . a unor documente care nu au la baza operațiuni reale.
Urmare a celor constatate a fost emisa, in temeiul legii, dispoziția de instituire a masurilor asigurătorii.
Contrar criticilor aduse de contestatoare deciziei de instituire a masurilor asigurătorii referitoare la netemeinicie si nelegalitatea acesteia sau nemotivarea actului contestat, învederam instanței faptul ca, in speța, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 129 din Ordonanata Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicata, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la instituirea masurilor asigurătorii.
Astfel, potrivit articolului menționat mai sus, masurile asigurătorii (sub forma popririi asigurătorii si a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia) se dispun, prin decizie motivata a organului fiscal competent, ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau ingreunand in mod (considerabil colectarea si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente. In decizie, organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asigurătorii vor fi ridicate. Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Totodată, pct. 2.1 lit, c) din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 2605/2010 privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prevede ca organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea: "in situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere"
De asemenea, pct. 5.1.1. din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 2605/2010 prevede ca, în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuate după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații ca debitorul nu si-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că exista pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control.
Din cuprinsul textelor legale anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, aspecte care au fost evidențiate in cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii.
Este adevărat ca aprecierea pericolului nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la comportamentul fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali al asociaților si la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitoarei (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc).
Or, in cuprinsul, deciziei de instituire a masurilor asigurătorii se precizează motivele care au determinat organul fiscal la dispunerea masurilor asigurătorii, in urma acțiunilor de control operativ efectuate de inspectorii antifrauda din cadrul Direcției Regionale Antifrauda Fiscala 2 Constanta la contribuabilul ., fiind estimate obligații fiscale in cuantum de 844.677 lei, reprezentând TVA si impozit pe profit.
Astfel, motivarea luării masurilor asigurătorii a fost justificata de existenta cuantumului mare al prejudiciului estimat raportat la pierderea fiscala inregistrata de societate, care se ridica la data de 30.06.2014 la suma de 764.022,95 lei, de comportamentul fiscal anterior al contribuabilului, precum si de existenta in contabilitatea contestatoarei a unor tranzacții incheiate cu societăți tip "fantoma".
În acest sens, se arăta ca societatea a făcut obiectul unor controale anterioare, in perioada 01.05._13, cand s-a stabilit in sarcina acesteia obligații de plata suplimentare, reprezentând TVA si impozit pe profit, ceea ce demonstraza o anumita practica a contribuabilului in a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
De asemenea, in urma controlului, au fost identificate tranzacții comerciale fictive cu societăți de tip "fantoma", tranzacții care au fost reîncadrate de organul de control, in temeiul art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, in perioada 01.06._13, contestatoarea a înregistrat in contabilitate facturi fiscale emise de ., reprezentând achiziții de cereale, plante oleaginoase si neoleaginoase. Insa, s-a constatat ca . nu are sediul social si domiciliul fiscal unde a fost declarat, nu a avut salariați, neexistand depuse declarații in acest sens, nu a deținut mijloace de transport mărfuri si nu a deținut spatii autorizate de depozitare cereale conform Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor masuri de reglementare a pieței ne filiera cerealelor si a produselor procesate din cereale. Conform declarațiilor privind livrările/prestările de servicii si achizițiile efectuate pe teritoriul national (declarația informatica 394) depuse de . la organul fiscal competent, pentru perioada 01.06._14, aceasta a declarat achiziții de bunuri si servicii supuse masurilor de simplificare (taxare inversa), conform prevederilor art. 160 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, de la ..
Nici . nu funcționează la sediul social declarat si nu s-a reușit identificarea niciunei persoane care sa furnizeze informații cu privire la activitatea desfășurata de aceasta. Din verificările efectuate in baza de date a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, s-a constatat faptul ca . nu a avut salariați, nu deține si nu a deținut spatii autorizate pentru depozitarea cerealelor si nici mijloace de transport. Conform declarațiilor privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul national (declarația informatica 934) . a declarat achiziții de bunuti, si servicii supuse masurilor simplificate de la . (societate cu comportament fiscal neadecvat, care nu funcționează la sediul social declara, se sustrage de la efectuarea verificărilor prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia) si de la . (societate care nu declara tranzacțiile comerciale cu .).
Nu in ultimul rand, se menționează ca societatea deține in patrimoniu, conform documentelor prezentate in timpul controlului, bunuri mobile a căror valoare nu acoperă prejudiciul estimat.
Toate aceste constatări au determinat organul de control sa constate existenta pericolului ca societatea sa se sustragă, prin diminuarea patrimoniului, de la executarea obligațiilor fiscale care urmează a fi stabilite, conform legii.
Referitor la susținerea contestatoarei in sensul ca nu i-a fost comunicat Referatul justificativ care a stat la baza emiterii deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, arătam ca, potrivit procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedura fiscala, aprobate prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 2605/2010, contribuabilului i se comunica doar decizia, împreuna cu actele de executare (proces verbal de sechestru asigurător sau adresa de înființare a popririi) emise de organul de executare in temeiul acestei decizii.
In ceea ce privește estimarea sumei pentru care au fost instituite maturi asigurătorii, aceasta s-a efectuat in limitele prevăzute de art. 129 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare si a pct. 2.1 lit. a) si c) din procedura aprobata prin Ordinul președintelui Ageifitiei Naționale de Administrare Fiscala.
In ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la faptul ca sumele din cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii au fost estimate in urma control nefinalizat de organele fiscale in timpul verificărilor, se subliniaza faptul ca, potrivit masurile asigurătorii pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, rolul acestora de a asigura recuperarea sumelor constate ca prejudiciu adus bugetului de stat, emiterea deciziei de impunere.
In speța, masurile asigurătorii au fost instituite in baza prevederilor art. 12 Ordonanata Guvernului nr. 93/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat modificările si completările ulterioare, care prevede, in mod expres, ca: "pot fi lua inainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Masurile asigurătorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desființate in condițiile legii, raman valabile pe toata perioada executării silite, fara îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma in masuri executorii."
Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat. In acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede in termini"s ca introducerea contestației nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivalează cu continuarea procedurilor de executare silita de către organele fiscale împotriva debitorului. In aceste condiții, pentru a se recupera creanțele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevăzut ca masurile asigurătorii sa rămână valabile pe toata durata executării silite, ca o garanție pentru recuperarea creanței fiscale datorate.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită anularea procesului verbal asigurător pentru bunuri mobile nr. 19.155/17.09.2014, arata ca este emis de organul de executare competent, respectiv de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice G., instituție cu personalitate juridica, motiv pentru care invoca lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și solicităm să respingă cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,.
In motivarea excepției se arata ca sechestrul asigurător a fost înființat de organul de executare competent, nu de Agenția Naționala de Administrare Fiscala. De altfel, contestatoarea nu a motivat în nici un fel chemarea în judecată a Agenției Naționale de Administrare Fiscala (organ central) în calitate de intimată fata de acest capăt de cerere, în condițiile în care sarcina justificării calității procesuale, active și pasive, incumbă neîndoielnic persoanei care sesizează instanța cu o pretenție, și anume contestatoarei.
Din dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 711 și urm.) rezultă că persoana vătămată prin acte de executare emise de organul de executare sau executorul judecătoresc se poate adresa instanței competente. Cum Agenția Naționala de Administrare Fiscală nu a emis actul de executare vătămător pentru contestatoare, rezultă că Agenția nu este parte în raportul juridic dedus judecății.
Nici în ipoteza în care contestatoarea a înțeles să cheme în judecată și Agenția Naționala de Administrare Fiscală ca organ "ierarhic superior al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, instituția nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere aceasta poate sta în judecată ca pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Nationale de Administrare Fiscala.
Potrivit textului invocat, "începând cu data intrării in vigoare a prezentei hotărâri, înființează in subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică."
Astfel, rezultă din prevederile legale ce reglementează activitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscala și a organelor fiscale subordonate, că direcțiile generale regionale sunt instituții cu personalitate juridică proprie, ce pot sta singure în judecată ca pârâte.
Precizează că și actul normativ anterior, referitor la organizarea și funcționarea instituției, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 109/2009, conținea dispoziții similare cu privire la direcțiile generale al finanțelor publice.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, în speța de față emitentul actului atacat.
În consecință, actele de executare nu pot genera obligații în sarcina instuției Direcția Generala R. a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană Finanțelor Publice Constanta fiind singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire la propriile acte, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând calitate în aceste raporturi juridice.
In susținerea solicita administrarea probei cu inscrisuri precum si orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Potrivit disp. art. 248 al 1 C.pr.civ.instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei in ceea ce priveste capătul de cerere prin care se solicită anularea procesului verbal asigurător pentru bunuri mobile nr. 19.155/17.09.2014, instanta constata ca acesta este emis de organul de executare competent, respectiv de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice G., instituție cu personalitate juridica, iar nu de intimata, in consecinta va admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a intimatei in ceea ce priveste contestatia la executare formulata impotriva procesului verbal asigurator pentru bunuri mobile nr._/17.09.2014 incheiat de ANAF-DGRFP Galati prin AJFP Constanta si va respinge ca fiind formulata contestația la executare formulata de contestatoare . impotriva procesului verbal asigurator pentru bunuri mobile nr._/17.09.2014 incheiat de ANAF-DGRFP Galati prin AJFP Constanta, in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr._/16.09.2014 emisa de D. Generala Antifrauda Fiscala-D. R. Antifrauda 2 Constanta au fost instituite masurilor asiguratorii pentru suma de 1.267.100 lei, aratandu-se ca se estimeaza in urma unui control ce va avea loc in perioada urmatoare obligații de plata constând in:TVA 42.678,01 lei,impozit pe profit 801.992,2 lei.
S-a mai reținut că există pericolul ca . să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, motivat de cuantumul mare al sumelor estimate, dar și identificarea unor tranzacții comerciale cu o societate de tip fantomă, (reîncadrată de organele de control în temeiul art. 6 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art.11 al.1 din Codul fiscal), fiind astfel necesară dispunerea de măsuri asigurătorii, potrivit art. 129 din OG nr. 92/2003.
În consecință, în baza acestei decizii, s-a instituit sechestrul asigurător asupra anumitor bunuri mobile ale contestatoarei, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile emis la data de 17.09.2014 de intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Art. 129 din OG nr. 92/2003 prevede următoarele:
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:
a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare;
b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4).
(8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 2.1 din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 aprobată prin Ordinul ANAF nr. 2605/2010 prevede că organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform art. 5.6 lit. f din același ordin, „Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii“ va conține motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont și de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.).
Art. 5.8 din ordin prevede că dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite.
Conform art. 172 din OG nr. 92/2003:
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Raportat la dispoziții legale menționate, instanța reține caracterul excepțional al măsurilor asigurătorii care pot fi dispuse înainte de emiterea titlului de creanță, fiind necesară respectarea strică a condițiilor prevăzute de lege având în vedere consecințele pe care aceste măsuri le implică, și anume indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile și/sau a unor sume de bani.
În cauză, instanța nu poate reține apărările contestatoarei în ceea ce privește lipsa unor elemente care indică pericolul ca aceasta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea în condițiile în care în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se precizează faptul că necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii a fost stabilită având în vedere cuantumul mare al sumelor estimate, precum și identificarea unor tranzacții comerciale cu o societate de tip fantomă, (reîncadrată de organele de control în temeiul art. 6 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art.11 al.1 din Codul fiscal), fiind detaliate aceste tranzacții.
Așa cum reiese din prevederile legale citate anterior, măsurile asigurătorii pot fi instituite și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Instanța reține că pericolul la care face referire art. 129 al. 2 din OG nr. 92/2003 nu este prezumat, iar pentru a se dispune luarea măsurilor asigurătorii, acesta nu trebuie să fie eventual, ci să rezulte din anumite elemente, menționate în mod expres de organul de control, pentru a putea fi analizate de instanță.
Or, în cauza de față, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, s-a arătat în mod expres care sunt aceste elemente, respectiv cuantumul mare al sumelor estimate, precum și identificarea unor tranzacții comerciale cu o societate de tip fantomă, (reîncadrată de organele de control în temeiul art. 6 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art.11 al.1 din Codul fiscal), fiind detaliate tranzacțiile.
În cadrul prezentei contestații, instanța nu analizează dacă tranzacțiile identificate sunt sau nu fictive; aceste constatări pot ale organelor de control pot face obiectul unei cereri în contencios administrativ la momentul emiterii deciziei de impunere împotriva contestatoarei din prezenta cauză.
Rolul instituirii măsurilor asigurătorii constă în indisponibilizarea bunurilor contestatoarei pentru a se proteja și recupera creanțele fiscale.
Totodată, referitor la limita sumei până la care se pot lua măsurile asigurătorii, dispozițiile legale prevăd o limită maximă ( „de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite”).
În cauza de față, instanța reține că s-a instituit sechestrul asigurător asupra unor bunuri mobile cu o valoare estimată de 1.267.100 lei
Pentru considerentele arătate instanța constată că contestația la executare este neintemeiata urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a intimatei in ceea ce priveste contestatia la executare formulata impotriva procesului verbal asigurator pentru bunuri mobile nr._/17.09.2014 incheiat de ANAF-DGRFP Galati prin AJFP Constanta.
Respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea ., inregistrată la ORC sub nr. J_ /2007, CUI:RO22391520, cu sediul ales LA SCA LITCANU G. in Constanta, ., nr. 38, J. C. impotriva procesului verbal asigurator pentru bunuri mobile nr._/17.09.2014 incheiat de ANAF-DGRFP Galati prin AJFP Constanta, în contradictoriu cu intimatele A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA cu sediul in sector 5, București, . si D. R. ANTIFRAUDA 2 CONSTANTA cu sediul in Constanta, ., J. C.,ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesual pasiva.
Respinge ca neintemeiata contestatia formulata de contestatoarea ., inregistrată la ORC sub nr. J_ /2007, CUI:RO22391520, cu sediul ales LA SCA LITCANU G. in Constanta, ., nr. 38, J. C. în contradictoriu cu intimatele A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA cu sediul in sector 5, București, . si D. R. ANTIFRAUDA 2 CONSTANTA cu sediul in Constanta, ., J. C., impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/16.09.2014 emisa de D. Generala Antifrauda Fiscala-D. R. Antifrauda 2 Constanta.
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Constanta.
Pronuntata in sedinta publica,azi, 12.02.2015.
P.,GREFIER,
C. I. B. M. C.
Red.jud.CIB.08.06.2015
Tehnored.g.MC.08._
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 1401/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1512/2015.... → |
|---|
