Plângere contravenţională. Sentința nr. 1540/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1540/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1540/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 1540
Ședința publică din 13.02.2015
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent R. L. F. și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL RUTIER -ISCTR..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 02.02.2015, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2014 sub nr._ petentul R. L. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul Rutier- ISCTR anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.03.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului.
În motivare petentul a arătat că în data de 24.03.2014 a închiriat autovehiculul marca Hyundai Santa Fe cu nr. de înmatriculare_, urmând a-l returna la data de 28.03.2014.
A mai arătat petenul că la data de 25.03.2014 autovehiculul închiriat s-a defectat și potrivit clauzelor contractuale clientul avea obligația de a asigura transportul la un service partener GEC auto.
Petentul a învederat instanței că deține o autoutilitară Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, dar neavând permis auto pentru această categorie, a solicitat ajutorul numitului I. G. pentru transportarea autovehiculului marca Hyundai.
A mai precizat petentul că nu a săvârșit contravenția reținută în procesul-verbal întrucât transportul nu era în interes comercial, ci era necesar pentru efectuarea reparațiilor la autoturismul închiriat și îl folosea în interes personal.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001, art.11,19 din OG nr.27/2011, HG nr.69/2012.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, notificare privind suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului, proces-verbal . nr._ de reținere a plăcuțelor cu numărul înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, proces-verbal de afișare, deviz de lucrări la autoturismul marca Hyundai, contract de închiriere autoturism, factura fiscală . nr.362/28.03.2014, carte de identitate a vehiculului.
Petentul a solicitat audierea martorilor I. G. și F. D. G..
Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale întrucât la data de 26.03.2014 a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare deținut și utilizat de R. L. F. și condus de conducător auto I. G., iar în urma controlului asupra documentelor necesare și obligatorii efectuării transportului rutier în condiții de legalitate s-a constat că petentul a efectuat transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național fără a deține licență de traseu, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu.
Intimatul a mai arătat că lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului sunt acoperite de mențiunile înscrise de agentul constatator și că ar putea atrage nulitate relativă doar în măsura dovedirii unei vătămări.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001, HG nr.69/2012, Ordinul MTI nr.980/2011, Ordinul MTI nr.995/2011.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, notificare privind suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului cu nr._, certificat de înmatriculare, copie permis de conducere pe numele I. G., polița de asigurare RCA, proces-verbal de afișare, planșe foto.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul I. G.. Excepția necompetenței teritoriale a fost respinsă în cursul procesului.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 alin.(1) din HG nr.69/2012 și sancționată de art.6 alin.(a) din HG nr.69/2012
Conform art.3 alin.(1) „ Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1 071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 1.efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.”
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.
De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În fapt petentul a efectuat transportul autoturismului marca Hyundai Santa Fe fără să dețină document specific tipului de transport efectuat: licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu.
În apărarea sa, petentul a invocat prevederile art.11 și 19 din OG nr.27/2011 ce reglementează transportul vehiculelor defecte.
Conform art.11 lit.b) din OG nr.27/2011 “În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, prevederile privind accesul la ocupația de operator de transport nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport rutier național: b) transportul necomercial de vehicule defecte sau care sunt avariate”, iar conform art.19 din același act normativ “Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport rutier national: a) transportul de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate”.
Instanța apreciază că nu se aplică prevederile anterioare pentru următoarele motive: ambele texte legale fac referire la transportul efectuat de întreprinderi, or petentul este o persoană fizică, a fost amendat în această calitate, iar textele legale nu menționează o situație exceptată de la regula obținerii documentelor necesare pentru efectuarea transportului de către o persoană fizică.
De asemenea art.11 lit.b din OG nr.27/2011 face referire la “transport necomercial” iar în cauză instanța consideră că transportul efectuat avea natură comercială deoarece din planșele foto depuse la dosar de către intimat la filele 58-60 reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ este utilizat de către o societate comercială pentru a efectua tractări auto.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere și declarația martorului I. G. (fila 90) care a precizat “ în ziua respectivă lucram pe mașina, pe platformă și mi s-a spus să merg la Bârlad să ridic autoturismul marca Hyundai (..)”.
Mai mult, textul legal menționat prevede că accesul la ocupația de operator de transport nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în transportul necomercial de vehicule defecte, iar în speța de față nu se aplică această condiție, iar petentul nu a făcut dovada că efectuează doar transporturi de vehicule defecte sau avariate.
Cel de-al doilea text legal invocat, art.19 din OG nr.27/2011 se aplică acelor situații în care se efectuează transport rutier în cont propriu.
Conform actului normativ menționat “transportul rutier în cont propriu de mărfuri este transportul de mărfuri efectuat cu respectarea condițiilor prevăzute la art.1 alin.(5) din Regulamentul CE nr.1072/2009” iar art.47 arată că “Transportul rutier în cont propriu se efectuează de către întreprinderile de transport rutier în cont propriu pe baza certificatului de transport în cont propriu numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul din care să rezulte faptul că transportul efectuat este în cont propriu, precum și documentele specifice acestui tip de transport, stabilite prin reglementările în vigoare.”
Instanța constată că petentului nu îi sunt aplicabile aceste texte legale, deoarece este persoană fizică și nu a făcut dovada că ar avea un certificat de transport în cont propriu.
Față de cele expuse mai sus, instanța constată că petentul nu se încadrează la situațiile excepționale prevăzute de OG nr.27/2011.
În consecință instanța constată că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și că se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, principale sau complementare, având în vedere importanța respectării regulilor de circulație pentru a preveni apariția unor accidente auto și că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul R. L. F., cu domiciliu în CONSTANTA - LA AV D. BECUT, ., nr. 128, .. B, ., jud. C. CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul Rutier- ISCTR, cu sediu în sector 1, București, .. 38 ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. O. L.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1545/2015.... → |
|---|
