Contestaţie la executare. Sentința nr. 8840/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8840/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-08-2015 în dosarul nr. 40586/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8840
Ședința publică din data de 13.08.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea T. F. SRL, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDECȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 06.08.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.08.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.11.2014, sub dosar nr._, contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014 emisă de DRAF 2 C., solicitând instanței admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea deciziei susmenționate, precum și a actelor subsecvente acesteia, respectiv procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/14.11.2014.
În motivarea contestației, se arată că măsurile asiguratorii au fost luate cu încălcarea evidentă a dispozițiilor OG nr.92/2003.
În fapt, s-a arătat că în urma inspecției fiscale efectuate la societatea contestatoare s-a constatat de către organul de control fiscal că societatea T. F. Srl datorează bugetului de stat obligații fiscale estimate la cuantumul de 194.249 lei compus din impozit pe profit și TVA. Urmare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014, Serviciul de Colectare și executare Silită Persoane Juridice a emis procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din data de 14.11.2014.
A susținut contestatoarea că executarea silită a sumei mai sus menționate ar periclita în mod grav activitatea societății în condițiile în care aceasta are în derulare contracte comerciale și investiții. În opinia sa, executarea propriu-zisă și efectivă a unui act de executare trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate. În condițiile date, intimata a dispus începerea executării silite în lipsa unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu, pe baza unor estimări care nu sunt dovedite cu nici un fel de înscrisuri contabile și în baza propriilor susțineri, intimata nedeținând față de debitoare nici p creanță certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, organul de control nu a dovedit că societatea debitoare s-ar sustrage de la urmărire sau că și-ar ascunde ori risipi patrimoniul.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.172 din OG nr.92/2003 și art. 711 cod proc. civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv actele a căror desființare se solicită prin contestație.
Contestația ce face obiectul prezentului dosar a fost legal timbrată conform art.10, alin.2 din OUG 80/2013 .
Legal citată, intimata ANAF a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că nu a emis procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/14.11.2014, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere ce vizează contestarea acestui act, DGRFP G.-AJFP C. fiind organul fiscal competent cu executarea măsurii.
În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că urmare a inspecției fiscale efectuate la . inspectorii fiscali au constatat că veniturile societății realizate din vânzarea biletelor de acces în Parcul Acvatic și neînregistrate în memoriile aparatelor de marcat electronice fiscale nu au fost înscrise în registrele speciale ale aparatelor electronice fiscale prezentate. Totodată, s-a constatat că pentru aceste venituri nu au fost emise alte documente prevăzute de lege.
De asemenea, s-a arătat că din verificarea registrului de casă aferent perioadei 26.07._14 s-a constatat că societatea a înregistrat în aceste documente încasări conform rapoartelor fiscale Z emise de aparatele de marcat electronice fiscale și nu conform situațiilor din sistemul electronic de emitere a biletelor de acces în Parcul Acvatic aparținând reclamantei. Astfel, prejudiciul evaluat ca urmare a majorării masei impozabile aferente anului 2014 reprezentând impozit pe profit este în sumă de 77.699,63 lei, iar prejudiciul reprezentând TVA de plată ca urmare a majorării masei impozabile este în sumă de 116.549,40 lei.
Urmare a celor de mai sus, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014, organele de control considerând că există motive întemeiate în ceea ce privește pericolul de sustragere sau risipire a averii de către debitoare, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor, având în vedere cuantumul mare al sumelor estimate, reprezentând prejudiciul raportat la perioada scurtă de activitate desfășurată de societatea reclamantă (26.07._14).
A mai precizat intimata că în conformitate cu balanța de verificare aferentă perioadei 01.09._14, în soldul creditor al contului 401- furnizori este înregistrată suma de 13.147,58 lei, iar în soldul debitor al contului 411 – clienți este 0 (zero). Astfel, s-a constatat că reclamanta nu are sume de încasat de la clienți, dar are de achitat către furnizori suma de 13.147,58 lei, societatea putând fi astfel în imposibilitatea de a chita obligațiile fiscale. Totodată, potrivit acelorași balanțe de verificare s-a mai constatat faptul că reclamanta datorează și suma de 59.100 lei către terți, pe bază de titluri executorii, iar până la această dată, agentul economic nu a putut face dovada prin documente justificative nici ieșirea din gestiune a unui stoc de marfă în cuantum de 152.494,60 lei, apreciindu-se așadar că acesta a fost comercializat fără întocmirea de documente prevăzute de legislația în vigoare.
În ceea ce privește estimarea sumei pentru care au fost instituite măsuri asiguratorii, s-a arătat că aceasta s-a efectuat în limitele prevăzute de art. 192 alin.2 din OG nr. 93/2003 rep., având la bază sumele înregistrate în evidența contabilă a reclamantei. Criticile contestatoarei nu sunt întemeiate, deoarece măsura asiguratorie a fost motivată de inspectorii antifraudă atât în referatul justificativ cât și în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.
Legal citată și intimata D. GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (DGRFP) G. - ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (AJFP) C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând totodată că în cauză nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014.
A arătat că în temeiul art. 129 alin.2 din OG nr. 92/2003 a fost emisă de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014 prin care au fost dispuse măsuri asiguratorii sub forma sechestrului asigurator și a popririi asiguratorii. În acest sens, organul de executare silită din cadrul AJFP C. a procedat la ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii și a emis Adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/12.11.2014, fiind emis și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/14.11.2014. S-a arătat că au fost respectare dispozițiile art. 149 alin. 1 și urm. din OG nr. 92/2003, în ceea ce privește punerea în executare a măsurilor asiguratorii.
La cererea instanței s-a depus la dosarul cauzei decizia contestată și actele care au stat la baza emiterii ei.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri astfel cum au fost depuse de părți la dosar.
În speță, instanța apreciază că pentru contestația ce vizează Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/2014, ANAF are calitate procesuală pasivă fiind organul emitent al acesteia, însă nu și pentru contestația care privește celelalte acte subsecvente emiterii deciziei, în acest caz, DGRFP G.- AJFP C. având calitate procesuală pasivă. Prin urmare, excepția invocată de ambele intimate apare ca întemeiată.
Analizând contestația la executare de față, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Urmare a unei inspecții fiscale în sarcina societății contestatoare a fost întocmit la data de 11.11.2014 un referat justificativ al măsurilor asigurătorii înregistrat cu nr._, ocazie cu care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații estimate de 194.249,10 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA de plată, precizându-se ca există elemente/indicii care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Astfel, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra unor bunuri mobile dar și înființarea popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești ale debitoarei T. F. Srl.
În acest sens, a fost emis procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/14.11.2014 și Adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/12.11.2014.
Se va reține că potrivit art. 172 alin. 1 Cod procedură fiscală – „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
În situația în care se constată de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 174 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanța poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, ori poate dispune anularea sau încetarea executării silite înseși – toate aceste soluții fiind posibile în cadrul contestației la executare propriu-zise.
Referitor la actele contestate, în prealabil, instanța reține că potrivit art. 129 Cod procedură fiscală – „ …(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent”.
Pe fond, se reține că din interpretarea logico-juridică a prevederilor art.129 Cod proc. Fiscală, rezultă că măsurile asiguratorii pot fi dispuse doar atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar decizia de instituire a măsurilor trebuie motivată.
În speță, argumentele de fapt invocate de intimată pentru instituirea măsurilor asiguratorii reținute și din referatul justificativ nr._/11.11.2014 sunt acelea că, conform balanței de verificare aferentă perioadei 01.09._14, în soldul creditor al contului 401- furnizori este înregistrată suma de 13.147,58 lei, iar în soldul debitor al contului 411 – clienți este 0 (zero). Astfel, s-a constatat că reclamanta nu are sume de încasat de la clienți, dar are de achitat către furnizori suma de 13.147,58 lei, societatea putând fi astfel în imposibilitatea de a chita obligațiile fiscale. Totodată, potrivit acelorași balanțe de verificare s-a mai constatat faptul că reclamanta datorează și suma de 59.100 lei către terți, pe bază de titluri executorii, iar până la această dată, agentul economic nu a putut face dovada prin documente justificative nici ieșirea din gestiune a unui stoc de marfă în cuantum de 152.494,60 lei, apreciindu-se așadar că acesta a fost comercializat fără întocmirea de documente prevăzute de legislația în vigoare. Conform situațiilor privind biletele de acces vândute, emise din sistemul informatic, societatea a obținut venituri din vânzarea acestora în sumă de 417.409,25 lei. Din analiza balanțelor de verificare aferente lunilor iulie,august și septembrie 2014 și a registrului jurnal aferent lunii august 2014 s-a constatat că societatea a înregistrat, în perioada 26.07.2014 – 16.08.2014, venituri din vânzări bilete de acces în sumă de doar 54.766,10 lei în conformitate cu rapoartele fiscale Z emise de aparatele de marcat fiscale din dotare. Sumele au fost înscrise în jurnalele de vânzări al căror rulaj a fost preluat în decontul TVA aferent trimestrului III 2014. Societatea nu a evidențiat și nu a declarat veniturile realizate din vânzările de bilete de acces în Parcul Acvatic neînregistrate în memoriile aparatelor de marcat electronice fiscale în sumă de 362.643,20 lei și nu a colectat TVA în sumă de 87.034,36 lei.
Instanța reține că măsura asiguratorie a fost motivată de organele de inspecție fiscala in conformitate cu cerințele art.129 din Codul de procedura fiscală, atât în referatul justificativ, cât și in decizie, arătându-se ca exista pericolul ca debitorul să se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul și motivul de fapt constituit de operațiunile comerciale efectuate de către societatea debitoare, având ca rezultat diminuarea masei impozabile în ceea ce privește impozitul pe profit dar și a TVA-ului de plătit, deci motivul de fapt concret pentru care s-a ajuns la această concluzie.
Se constată totodată că existența pericolului de sustragere de la urmărire, putea fi contestat de petentă prin proba faptului pozitiv contrar, însă contestatoarea nu a produs în speță probe în acest sens. Pentru protecția eventualului său drept creditorul este îndreptățit să ia măsuri de conservare a patrimoniului debitorului său, în speța prin luarea unor măsuri asigurătorii. Masurile asigurătorii au fost dispuse pentru că creanța nu era individualizată la momentul emiterii deciziei de instituire.
Astfel, instanța apreciază că în cuprinsul deciziei de instituirea măsurilor asiguratorii s-a făcut o expunere clară și concretă a stării de fapt constatată ca urmare a inspecției fiscale efectuate, fiind indicate motive care să justifice luarea unei astfel de măsuri.
Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale - art. 41 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 43 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă. Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal - art. 67 din Codul de procedură fiscală.
Măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 și art. 129 din Codul de procedură fiscală.
Concluzionând, se reține că organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
În consecință, se apreciază că organul fiscal a procedat la luarea măsurilor asiguratorii în discuție prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/11.11.2014, dar și prin întocmirea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/14.11.2014 cu o justificare temeinică și completă și, prin urmare, au fost respectate dispozițiile legale la întocmirea acestor acte astfel că, în temeiul art. 174 alin. 5 Cod procedură fiscală se va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație.
În temeiul art. 453 cod proc. civ, respinge ca neîntemeiată și solicitarea contestatoarei de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulata de contestatoarea ., cu sediul în C., ., corp C1, camera 1, jud. C., în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C..
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.08.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
5ex/31.08.2015
Emis3com, azi, .
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9465/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9913/2015.... → |
|---|
