Contestaţie la executare. Sentința nr. 9138/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9138/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 8629/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9138
Ședința publică din data de 27 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator S. D. M. domiciliată în C., ., ., ., jud. C. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA cu sediul în C., ..n., jud. C., intimat B. N. M. A. cu sediul în C., ., ., având ca obiect contestație la executare 916/NM/2015.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 07.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.08.2015 și apoi la 27.08.2015, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.03.2015 sub număr unic de dosar_, contestatoarea Ș. D. M. a solicitat, în contradictoriu cu B. N. M. A. și cu C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., anularea parțială a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 emis de C.N.A.D.N.R. în ceea ce privește tariful de despăgubire și să se constate lipsa de efecte juridice a acestuia, anularea încheierii de învestire cu formulă executorie a procesului-verbal de constatare a contravenției menționat, anularea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 916/2015 al B. N. M. A., cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că în mod întâmplător a luat la cunoștință despre existența dosarului de executare și implicit despre existența procesului-verbal de constatare a contravenției, întrucât actele de executare și titlul executoriu i-au fost comunicare la o adresă unde a locuit până în anul 2011.
S-a menționat că, în ceea ce privește admisibilitatea contestației la titlu, că i-a fost îngrădit dreptul de a formula plângere contravențională întrucât procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat la domiciliul actual, pe care îl are din 09.03.2011 – data emiterii cărții de identitate.
În ceea ce privește obligarea sa la plata tarifului de despăgubire, contestatoarea a solicitat aplicarea legii contravenționale mai favorabile, în raport de dispozițiile Legii nr. 144/2012, în considerarea împrejurării că a fost privată de dreptul de a formula plângere contravențională pentru motivul menționat anterior, cu observarea Deciziei nr. 385/2013 a Curții Constituționale.
Totodată, s-a invocat nulitatea titlului executoriu și prin raportare la Decizia nr. 6/16.02.2015 a ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator pe de procesul-verbal de contravenție.
S-a mai invocat și prescrierea dreptului CNADNR de a solicita executarea silită, în raport de dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 coroborat cu cele ale art. 27 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește anularea încheierii de învestire cu formulă executorie a procesului-verbal de contravenție, contestatoarea a învederat că această măsură se impune în condițiile în care procesul-verbal nu a căpătat forță executorie în lipsa comunicării legale a acestuia către contravenient.
În ceea ce privește executarea silită, contestatoarea a solicitat anularea acesteia, în condițiile în care nu i s-au comunicat, în mod legal, titlul executoriu și somația, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ale OG 2/2001, Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002, Constituție României – art. 15 și 20, art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției EDO.
În probațiune, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în fotocopie acte de executare, cartea de identitate . nr._ emisă la 09.03.2011.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 37 de lei, conform art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
Prin cererea completatoare depusă la 26.05.2015, contestatoarea a solicitat și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 462,32 lei (compusă din suma de 451,81 de lei reprezentând debitul urmărit și cheltuielile de executare și suma de 10,51 lei reprezentând comisionul bancar), învederând că,urmare popririi conturilor bancare, a fost indisponibilizată suma de 451,54 de lei care a fost distribuită creditorului și executorului judecătoresc. A fost anexat extrasul de cont bancar.
Cererea de întoarcere a executării silite a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, potrivit art. 10 alin. 4 teza I din OUG nr. 80/2013.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.05.2015, intimatul B. N. M. A. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a biroului executorului judecătoresc. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, în condițiile în care, după ce a lua la cunoștință că debitoarea contestatoare nu mai locuiește la adresa indicată în titlul executoriu, executorul judecătoresc a efectuat toate demersurile legale pentru aflarea adresei actuale de domiciliu a contestatoarei.
În probațiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv dosarul de executare nr. 916/2015.
Prin precizările formulate la 12.06.2015, intimata C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că tariful de despăgubire nu constituie o sancțiune contravențională complementară pentru a se putea reține aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci estimarea legală a unui prejudiciu, fundamentul unei răspunderi civile delictuale.
Relativ la contestația la titlu, intimata consideră că aceasta este inadmisibilă, în condițiile în care contestatoarea avea deschisă calea plângerii contravenționale, neputând, pe calea contestației la titlu sau a contestației la executare, să invoce aspecte de nelegalitate al procesului-verbal de contravenției, inclusiv lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Intimata a anexat procesul-verbal de realizare a comunicării prin afișare a procesului-verbal de contravenție către contestatoare – f.68.
La termenul de judecată din data de 12.06.2015, la interpelarea instanței de judecată, contestatoarea, prin reprezentant convențional avocat, a învederat că renunță la contestația la titlu, menținând doar contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv dosarul de executare nr. 916/2015 al B. N. M. A..
În raport de probele administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 20.02.2015 a fost înregistrată sub nr. 916/2015 pe rolul B. N. M. A. cererea de începere a executării silite formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. împotriva debitoarei Ș. D. M. în vederea recuperării debitului de 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 emis de C.N.A.D.N.R., proces-verbal învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 749/08.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014.
Instanța observă că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contestatoarei la data de 28.05.2012 prin afișare la adresa din C., Șoșeaua B. I.C. nr. 86, ., ..
La data de 20.02.2015, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită prin încheiere.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a pronunțat încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 328,43 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu executor și alte cheltuieli.
Totodată, la aceeași dată, s-au emis către contestatoare înștiințarea de începere a executării silite și somația de plată a debitului.
La data de 12.03.2015 s-a procedat la comunicarea către contestatoare, în mod direct, a actelor de executare emise și a titlului executoriu.
La 02.04.2015 s-a emis adresa de înființare a popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea le are deschise la Bancpost SA, la BCR, Banca Transilvania și la BRD-GSG.
La data de 15.04.2015, BANCPOST a solicitat executorului judecătoresc să procedeze la ridicarea măsurii popririi ca urmare a achitării integrale a creanței din contul bancar al contestatoarei.
Potrivit ordinului de plată nr._/14.04.2015 emis de Libra Bank, în cadrul dosarului de executare nr. 916/2015 s-a procedat la acoperirea cheltuielilor de executare în cuantum de 184,43 de lei.
Potrivit ordinului de plată nr._/14.04.2015 emis de Libra Bank, în cadrul dosarului de executare nr. 916/2015 s-a procedat la acoperirea debitului de 244,03 lei urmărit de către creditoarea C.N.A.D.N.R.
Aceste plăți au fost posibile ca urmare a consemnării sumei de 428,46 de lei de către debitoarea Ș. D. M. în contul bancar al B. N. M. A. din data de 09.04.2015.
La data de 14.04.2015, s-a procedat la consemnarea de către contestatoare în contul bancar al B. deschis la Libra Bank a sumei de 451,54 de lei.
La data de 15.04.2015, executorul judecătoresc a emis încheierea de eliberare a sumei consemnate la data de 14.04.2015 astfel: suma de 23,35 lei în contul creditoarei și suma de 428,19 lei în contul contestatoarei, cu titlu de restituire.
La data de 15.04.2015, executorul judecătoresc a procedat la restituirea către contestatoare a sumei de 428,19 lei, conform ordinului de plată nr. 20/15.04.2015 emis de Libra Bank.
La data de 15.04.2015, executorul judecătoresc a procedat la ridicarea măsurii popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei și a emis încheiere de încetare a executării silite.
Instanța mai constată că la data de 16.04.2015 s-a consemnat în contul bancar al B. N. M. A. și suma de 451,91 de lei, conform recipisei de consemnare BREL_ 262 648, însă această sumă a fost restituită către contestatoare, în contul bancar deschis la BANCPOST SA, la data de 17.04.2015 conform ordinului de plată nr. 03 emis de LIBRA BANK.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a B. N. M. A., instanța reține următoarele:
Instanța reamintește că executarea silită este procedura prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu își execută de bunăvoie obligația corelativă, de a o aduce la îndeplinire în mod silit.
Deoarece executarea silită este o parte a acțiunii civile, pentru a fi parte în această fază a procesului civil, o persoană trebuie să îndeplinească condițiile de exercițiu al acțiunii civile, cu particularitățile rezultate din existența titlului executoriu. Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi parte în faza de executare silită sunt: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, existența unui titlu executoriu prin care această creanță este constatată, justificarea unui interes, calitatea procesuală și capacitatea procesuală.
În faza de executare silită, calitatea procesuală presupune existența identității dintre creditorul urmăritor și titularul creanței stabilite prin titlul executoriu – calitate procesuală activă – și dintre debitorul urmărit și cel ținut la îndeplinirea obligației prin titlul executoriu – calitate procesuală pasivă.
În prezenta cauză, în raport de titlul executoriu care stă la baza executării silite în cadrul căreia s-au emis actele de executare contestate de către contestatoare, instanța observă că C.N.A.D.N.R. are calitatea de creditoare, iar Ș. D. M. are calitatea de debitoare.
În drept, conform art. 36 C.proc.civ.: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”
Așa cum s-a reținut mai sus, calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății o are creditoarea din dosarul de executare nr. 916/2015 și nu biroul executorului judecătoresc, care reprezintă autoritatea învestită de stat cu puterea de a impune debitorului urmărit sau unor terțe persoane care dețin bunurile acestuia, obligația de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu și care îndeplinește astfel un serviciu public, neavând calitatea de parte în procedura execuțională.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatul B. N. M. A. și va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. D. M., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. M. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește temeinicia motivelor invocate în susținerea contestației la executare – cu observarea împrejurării că s-a renunțat la contestația la titlu, instanța observă următoarele:
Instanța va reține din dosarul de executare silită că împotriva contestatoarei s-a pornit executarea silită în temeiul procesului verbal de contravenție menționat cu încuviințarea executării silite dată de executorul judecătoresc, urmare învestirii cu formulă executorie a procesului-verbal de contravenție de către Judecătoria C..
Contestatoarea a fost somată să plătească suma de 28 euro – tarif de despăgubire – și cheltuielile de executare silită stabilite prin încheierea dată de executorul judecătoresc, în data de 12.03.2015.
Contrar susținerilor intimatei, procesul verbal pus în executare silită pentru tariful de despăgubire nu este titlu executoriu întrucât acesta nu a fost comunicat contravenientului în conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001.
Instanța nu va primi nici una dintre apărările intimatei, toate cele evocate fiind nefondate.
Contestatoarea nu invocă în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci arată că dreptul său de a invoca orice apărări în ce privește procesul verbal de contravenție emis de intimată, în procedura prevăzută de lege, a fost încălcat prin aceea că actul sancționator nu i-a fost comunicat. Prin urmare, a fost privată de posibilitatea de a formula plângerea contravențională prin care ar fi putut să evoce apărări ce ar putea să conducă la exonerare de răspundere.
Decizia dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiției cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 27 din OG2/2001 – nr. 10/2013, este aplicabilă speței de față întrucât litigiul este pendinte ulterior publicării în Monitorul Oficial a soluției respective și este obligatorie în sensul arătat de Curte chiar și în prezenta cauză. Argumentele intimatei cu privire la faptul că procesul verbal a fost comunicat anterior și astfel decizia respectivă nu este aplicabilă sunt eronate pentru că instanța este chemată să dea o interpretare la epoca ulterioară publicării în Monitorul oficial, iar pe de altă parte disputa căreia Înalta Curte i-a pus capăt nu poate continua în conformitate cu punctul de vedere al intimatei (mai mult această instanță s-ar fi putut situa pe poziția instanțelor ce au hotărât anterior în sensul dezlegat de Înalta Curte).
Prin urmare, se va reține că procesul verbal care în aparență constituie și titlul executoriu al intimatei nu a fost comunicat în concordanță cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001 și prin, aceasta dreptul de a cere executarea silită s-a prescris atât în ce privește sancțiunea amenzii contravenționale cât și în ce privește tariful de despăgubire.
Intimata nu se poate apăra în sensul că a folosit adresa existentă în evidența serviciului de înmatriculare a vehiculelor atât timp cât contestatoarea a anunțat schimbarea domiciliului organelor în drept să opereze modificările, iar aceste mențiuni sunt publice. Mai mult modul de operare a intimatei nici nu este centrat pe o minimă verificare cu privire la faptul dacă cel ce figurează înscris în registrul de înmatriculări, care este un registru de evidență a vehiculelor, iar nu al persoanelor, este sau nu în continuare proprietarul vehiculului (având în vedere și faptul că intimatei îi trebuie aproape 6 luni să emită procesul verbal) dacă nu să determine cine este cel care efectiv a pus în circulație pe drumul public vehiculul fără plata taxei de drum.
În aceste condiții trebuie concluzionat cu privire la efectul atribuit procesului verbal de contravenție, acela de titlu executoriu și cu privire la despăgubirea de 28 euro. Prin urmare, procesul verbal necomunicat fiind, prin executarea silită contestatoarea este prejudiciată numai și pentru argumentul că trebuie să suporte acele cheltuieli de executare, întrucât în condițiile în care acesta i s-ar fi comunicat, contestatoarea ar fi putut decide să plătească.
Pe de altă parte, având în vedere criticile formulate de către contestatoare, respectiv aplicarea principiului legii contravenționale mai favorabile, instanța constată că în Monitorul Oficial al României nr. 509 din data de 24.07.2012 a fost publicata Legea nr. 144/2012.
Prin Legea nr. 144/2012, legiuitorul a înlăturat tariful de despăgubire, ce constituia un venit extrabugetar pentru CNADNR si reprezenta, potrivit art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, o compensație a pagubei cauzată de persoana care a săvârșit contravenția.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, „Tarifele de despagubire prevazute de O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se anuleaza”.
Așadar, se poate spune ca, prin înlăturarea tarifului, legiuitorul a renunțat nu numai la stabilirea unui cuantum al despăgubirilor rezultate în urma săvârșirii faptei contravenționale de a circula fără rovinieta valabilă, ci și la recuperarea despăgubirilor (tarifelor) aplicate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Este evident ca legiuitorul a prevăzut soluția de anulare a tarifelor de despăgubire „aplicate si contestate” pana la data intrării în vigoare a legii, atât pentru cele soluționate anterior intrării in vigoare a Legii, cat si pentru cele aflate în curs de soluționare. O altfel de interpretare ar reprezenta o încălcare a principiului de interpretare legislativa conform căruia ˝unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem˝.
De altfel, cu privire la sfera de aplicare a acestui text de lege, practica si doctrina tind să considere că se aplica inclusiv în cazul tarifelor necontestate si neexecutate până la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, in baza principiului egalității în fata legii a cetățenilor, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României.
De asemenea, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „(1) daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
In același timp, prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, s-a stabilit ca dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura in care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzuta în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu si executarea acesteia. In cuprinsul acestei decizii se arata ca sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Mai mult decât atât, instanța are în vedere, în speța de față, că art.II din Legea 144/2012 prevede în mod expres cazul retroactivității legii, în sensul anulării tarifelor de despăgubire și cu privire la cele aplicate anterior intrării în vigoare a actului normativ și contestate până la acea dată.
Analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea 144/2012, Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.112/2014, că, prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat. Curtea a arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță. De asemenea, Curtea a reținut că, distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din aceeași lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Curtea a reținut că, potrivit Constituției României în varianta revizuită, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și a legii contravenționale mai favorabile, ambele reprezentând excepții de la regula neretroactivității legii.
Astfel, Curtea a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Având în vedere considerentele expuse în motivarea respingerii excepției de neconstituționalitate, instanța învestită cu prezenta contestație la executare va reține că dispozițiile Legii 144/2012 sunt asimilabile unei legi contravenționale mai favorabile, producându-și astfel efectele și asupra situațiilor anterioare intrării sale în vigoare. Cu privire la aceste situații, instanța apreciază că ele nu pot fi limitate doar la acele tarife contestate în instanță, astfel cum prevede teza finală a art.II din Legea 144/2012, urmând a fi avute în vedere toate tarifele de despăgubire aplicate și neexecutate până în prezent.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța reține că în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație".
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144/2012, care distinge anularea tarifelor de despăgubire în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . actului normativ, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive sau criterii obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată și având în vedere dispozițiile art.20 alin.2) din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța va înlătura de la aplicarea în cauză prevederile art. II teza finală din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că dispozițiile actului normativ mai favorabil se vor aplica și în prezenta cauză, respectiv cu privire la tariful de despăgubire stabilit în sarcina contestatoarei prin procesul-verbal ce constituie titlu executoriu.
Pentru motivele expuse anterior, instanța consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 663 Cod procedură civilă, respectiv creanța ce face obiectul executării silite nu este una certă, lichidă și exigibilă (˝Executarea silita nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă si exigibilă. Creanța este certa când existenta ei neîndoielnică rezulta din însuși titlul executoriu.˝).
În baza considerentelor expuse anterior, in temeiul art. 719 alin. 1 C.proc.civ., instanța urmează să anuleze executarea silită însăși ce formează obiectul dosarului de executare nr. 916/2015 pe rolul B. N. M. A..
În ceea ce privește anularea Încheierii nr. 749/08.01.2015 a Judecătoria C. prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că debitoarea contestatoare nu a adus critici de nelegalitate.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 641 Cod procedură civilă care reglementează condițiile pe care instanța le verifică în vederea dispunerii învestirii cu formulă executorie, cererea de anulare a încheierii de învestire cu formulă executorie apare ca nefondată.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, se va admite contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. D. M. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA și se va dispune anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 916/2015 al B. N. M. A..
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, instanța reține că din conturile bancare ale contestatoarei au fost indisponibilitate, ca urmare a popririi, mai multe sume de bani, unele fiind utilizate pentru acoperirea debitului urmărit de creditoare, altele pentru acoperirea cheltuielilor de executare, iar altele au fost restituite debitoarei contestatoare. În raport de situația de fapt expusă detaliat mai sus, instanța constată că suma de 184,43 de lei a fost eliberată executorului judecătoresc în vederea acoperirii cheltuielilor de executare, iar suma de 267,38 de lei a fost eliberată creditoarei, în contul creanței urmărite.
Față de soluția instanței de anulare a executării silite înseși, observând dispozițiile art. 723 alin. 1 și 2 și art. 724 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea de întoarcere a executării silite și va obliga creditoarea la restituirea către debitoarea contestatoare a sumei de 451,81.
Reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta va fi obligată să achite contestatorului suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 23, precum și suma de 50 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite. Cu privire la taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr 80/2013 privind posibilitatea contestatorului de a solicita restituire taxei de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatul B. N. M. A. cu sediul în C., ., ., prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. D. M. domiciliată în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC N. M. A. cu sediul în C., ., ., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. D. M. domiciliată în C., ., ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA cu sediul în C., ..n., jud. C..
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 916/2015 al B. N. M. A..
Admite cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatoarea Ș. D. M..
Obligă creditoarea intimată C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA la plata către contestatoare a sumei de 451,81 de lei.
Obligă creditoarea la plata către contestatoare a sumei de 550 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, ca nefondată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27 august 2015.
P. GREFIER
D. G. E. G.
Red.jud.D.G./27.08.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9913/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9931/2015. Judecătoria... → |
|---|
