Contestaţie la executare. Sentința nr. 5532/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5532/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 5532/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr. 5532
Ședința publică de la 14.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI AJFP CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimatul Z. V. (CNP_), domiciliat în C., .. 12AB, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015, când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.10.2014, sub nr._, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul Z. V., prin care a solicitat anularea executării silite însăși, a încheierii din data de 18.09.2014 emisă de către B. S. C. A. și S. C. G. S. în dosarul de executare silită nr. 364/2014, a încheierii nr._/08.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/212/2014, a încheierii din 06.10.2014 pronunțate în dosarul nr. 364/2014, cât și a somației din data de 07.10.2014, emisă în cadrul aceluiași dosar de executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că executarea silită a fost pornită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 148/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, prin care a fost obligată să restituie creditorului suma de 4009 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală în materie fiscală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, s-a invocat necompetența materială a executorului judecătoresc în emiterea actelor de executare silită, raportat la dispozițiile Legii nr. 1888/2000 și ale art. 651 din Legea nr. 134/2010.
Potrivit art. 8 din Legea nr 188/2000, regula generală este că stabilirea competenței teritoriale a executorilor judecătorești se realizează raportat la circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează.
În speță, debitorul este DGRFP G., AJF C. având doar calitatea de mandatar al acestuia în instanță. Ori, în dosarul execuțional nr. 410/2014, executarea a fost inițiată împotriva debitorului DGRFP G. prin AJFP C. la sediul din C., . nr. 18 și nu la sediul debitorului din G., .> Sancțiunea incidentă pentru această încălcare este nulitatea absolută.
Pe fondul cauzei, executarea silită este nelegală întrucât este efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014., potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești se va realiza pe parcursul a cinci ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Totodată, contestatoarea a criticat și cuantumul cheltuielilor de executare, sub aspectul onorariului executorului judecătoresc de 496 lei, solicitând diminuarea acestuia până la limita unui cuantum rezonabil, proporțional cu activitatea depusă, raportat la dispozițiile art. 55 din OMJ din Regulamentul de punere în aplicare a legii nr. 188/2000.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 din NCPC și O.U.G. nr. 8/2014.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare. A arătat că dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 contravin normelor legale europene, respectiv art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că această ordonanță nu face decât să întârzie în mod excesiv recuperarea creanței.
De asemenea, încalcă și dreptul la justiție garantat de art. 6 din CEDO, în sensul în care împiedică punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
Intimatul a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc este justificat atât prin raportare la cuantumul creanței care se impune a fi recuperată, cât și prin raportare la volumul de muncă depus.
Pe cale de excepție, a invocat tardivitatea formulării contestației la executare.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri și a dispus atașarea dosarului de executare nr. 364/2014 al B. S. C. A. și S. C. G. S..
La data de 12.02.2015, instanța a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, pentru considerentele dezvoltate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul B. S. C. A. și S. C. G. S. la data de 22.08.2014, intimatul Z. V. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 148/CA a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 12.06.2014 conform deciziei civile nr. 690/CA a Curții de Apel C., prin care contestatoarea DGRFP G. - AJFP C. a fost obligată să restituie creditorului suma de 4009 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală în materie fiscală aferentă acestei sume, calculată de la data plății și până la data restituirii efective, cu actualizarea cu rata inflației a sumei reprezentând debit principal.
Executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite prin încheierea nr._/08.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La data de 06.10.2014, executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, iar la data de 07.10.2014, somația prin care a învederat contestatoarei să se conformeze, în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul său, dispozițiilor titlului executoriu.
Cu privire la primul motiv de nulitate al executării silite constând în necompetența executorului judecătoresc, potrivit Ordinului comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice nr. 490/407 din 29.03.2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din OG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, „sumele de restituit stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa/timbrul virată/virat la bugetul Fondului pentru mediu, după caz.”
Prin urmare, organul fiscal competent să înregistreze cererea de restituire și să efectueze plata este cel de la domiciliul fiscal al persoanei în discuție, ceea ce atrage competența unui executor judecătoresc care-și exercită activitatea în circumscripția Curții de Apel C..
În schimb, instanța va reține ca întemeiate argumentele contestatoarei cu referire la aspectul începerii executării silite în temeiul unei creanțe care nu este exigibilă, față de . O.U.G nr. 8/2014.
Conform art. XV din O.U.G. nr. 8/2014: (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum si alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora; (2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu; (3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2); (4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silita se suspendă de drept; (5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.; (6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1); (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silita se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).
Aplicând aceste dispoziții la speța de față, instanța reține că sumele la care a fost obligată instituția de stat contestatoare prin sentința civilă mai sus menționată sunt din cele prevăzute de alineatul 1 al art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, motiv pentru care este de drept suspendată executarea silită a acestor sume, valorificarea creanței urmând să fie realizată de către creditor conform procedurii administrative prevăzute de acest articol, pe parcursul a 5 ani, câte 20% din creanță în fiecare an calendaristic, ceea ce echivalează cu prelungirea exigibilității creanței.
În ceea ce privește apărările intimatului întemeiate pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 CEDO și art. 1 Protocol 1 la CEDO, instanța reține că aplicarea prioritară a dreptului jurisprudențial al Curții de la Strasbourg implică întrunirea cumulativă a mai multor condiții, printre care a. existența unei ingerințe, b. prevederea ingerinței în lege și c. asigurarea proporționalității, respectiv a justului echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor intimatului.
Astfel fiind, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile garantate de convenție nu sunt încălcate în cazul în care ingerința este prevăzută în lege, urmărește un scop legitim și este proporțională cu scopul urmărit.
În acest sens, instanța reține că art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 reprezintă o ingerință în dreptul intimatului de acces la instanță, sub aspectul executării silite, dar și în dreptul garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, întrucât intimatul deține un drept de creanță bine caracterizat, constând într-o hotărâre judecătorească definitivă.
Cu toate acestea, instanța apreciază că ingerința este prevăzută în lege, dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 fiind suficient de clare și precise.
Cu privire la scopul legitim al ingerinței, instanța reține că acesta este menționat și justificat chiar în preambulul ordonanței de urgență. Scopul legitim reclamat de Statul Român este reprezentat de faptul că executarea imediată a creanțelor de genul celei puse în executare ar avea consecința imposibilității menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administrația Fondului pentru Mediu, cât și neîndeplinirea obligațiilor, în domeniul protecției mediului, pe care Romania le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Cu privire la condiția ca ingerința să respecte un raport de proporționalitate între scopul urmărit și atingerea adusă dreptului intimatului, instanța reține că și această condiție este îndeplinită în cauză.
Față de aceste considerente, instanța reține că intimatul nu putea pune în executare silită creanța deținută, ci trebuia să urmărească procedura prevăzută de art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, astfel că va admite contestația la executare formulată de către contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., în contradictoriu cu intimatul Z. V. și va anula executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 364/2014 al B. S. C. A. și S. C. G. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimatul Z. V. (CNP_), domiciliat în C., .. 12AB, jud. C..
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 364/2014 al B. S. C. A. și S. C. G. S..
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
O. M. S. SELMA Z.
Red.jud./O.S. 30 Iunie 2015
Tehnoredact.S.Z./15.07.2015/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,…………………..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5494/2015.... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 5752/2015. Judecătoria... → |
|---|
