Plângere contravenţională. Sentința nr. 5494/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5494/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 5494/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.5494/13.05.2015
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Ș. I. M. în contradictoriu cu intimatul P. M. C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 30.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.05.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.12.2014, sub numărul _ , petentul Ș. I. M. a solicitat, în contradictoriu cu organul constatator, în principal, anularea procesului verbal de contravenție nr._/19.11.2014 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie cu consecința înlăturării amenzii contravenționale și a măsurile dispuse prin actul contestat, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și înlăturarea măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei și s-au dispus în sarcina sa obligația de a obține avizul și procesul verbal de deconectare de la RADET iar în caz contrar reconectarea de la instalația de încălzire a apartamentului de la RADET, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006.
Petentul a susținut că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, având în vedere că acesta a solicitat și obținut acordul pentru a debranșa instalația de încălzire de la sistemul central al Asociației de Proprietari, efectuând totodată și demersuri la RADET pentru a obține aviz și proces verbal de deconectare iar în prezent deține centrală proprie.
În subsidiar, petentul a arătat că nu a creat nicio stare de pericol și a avut acordul asociației de proprietari pentru debranșare, solicitând astfel înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei (f. 4- f.14)
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 33 din OG 2/2001 instanța a stabilit că are calitatea de intimat în cauză P. M. C..
La termenul din data de 12.03.2015 petentul a depus la dosar note scrise (f.30- f.33), arătând în esență că deține acordul de debranșare de la Asociația de Proprietari, precum și că nu a încheiat cu RADET un contract individual pentru furnizarea energiei termice, acest contract fiind încheiat de către Asociația de Proprietari. Petentul a mai susținut că hotărârea de a se debranșa a survenit ca urmare a costumului mare al agentului termic precum și al condițiilor necorespunzătoare de furnizare a acestuia, învederând totodată instanței că a efectuat demersuri pentru debranșare de la RADET, în momentul cererii precizându-se că nu va obține debranșarea dacă nu este nimeni debranșat legal din condominiu iar ulterior, ca răspuns la cererii formulate, arătându-i-se că cererea a fost refuzată ca urmare a faptului că deconectările nu se pot realiza în timpul sezonului rece.
Pe calea acestor note scrise petentul a mai precizat că RADET-ul nu poate refuza debranșarea individuală a unui consumator, care are dreptul de a solicita rezilierea contractului, conform disp. art. 34 lit. f din OG 73/2002, precum și că măsura complementară de obținere a avizului și a procesului verbal de deconectare iar în caz contrar reconectarea instalației de încălzire la RADET este nelegală cât timp aceasta nu este prevăzută de lege .
La notele scrise depuse de către petent a fost atașat un memoriu întocmit de către acesta cu privire la motivele debranșării de la sistemul RADET (f.34-f36), cereri către RADET (f.37-f.38) precum și alte înscrisuri (f. 39- f.47).
La același termen de judecată intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (f.48- f.54).
La termenul din data de 30.04.2015 petentul a depus la dosar precizări.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat nr._ încheiat în data de 19.11.2014 de agenții constatatori din cadrul Primăriei M. C. – Direcția Poliție Locală, petentul Ș. I. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006,
Contravenția a constat în faptul că la data de 22.10.2014, ora 11.45, s-a constatat deconectarea de la instalația de încălzire a apartamentului nr. 34, aparținând petentului, fără a deține aviz favorabil și proces verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., data constatării fiind data săvârșirii faptei.
Prin același act administrativ de sancționare, în sarcina petentului a fost instituită obligația de a obține avizul și procesul verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., în termen de 30 zile, sau, în caz contrar, obligația de a reconecta instalația de încălzire a apartamentului la R.A.D.E.T, în 30 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat (26.11.2014- f. 51) și la data introducerii prezentei plângeri contravenționale la oficiul poștal respectiv 09.12.2014 instanța, în conformitate și cu disp. art. 183 alin. 1 Cod Proc.Civ. constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal nr._/19.11.2014, se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind percepută, în mod nemijlocit, de funcționarii care l-au instrumentat.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Conform alin. 4-6 ale aceluiași articol, deconectările se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse, în orice perioadă a anului, cu excepția sezonului de încălzire, costul operațiunilor efectuate de furnizor fiind suportat de beneficiar.
Potrivit art. 39 din același act normativ, drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C, și se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006
În consonanță cu prevederile art. 248 alin. 1 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui A.N.R.S.C., furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
Conform art. 246 din același act normativ, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
Potrivit art. 247, în situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.
În concordanță cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. (sistem de alimentare centralizată cu energie termică - ansamblul instalațiilor tehnologice, echipamentelor și construcțiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic și funcțional comun, destinate producerii, transportului și distribuției energiei termice prin rețele termice pentru cel puțin 2 utilizatori) a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei.
Prin raportare la dispozițiile normative precitate, instanța reține că deconectarea de la S.A.C.E.T. a unui utilizator individual dintr-un condominiu situat pe teritoriul municipiului C. se poate realiza, în condițiile legii, înțeleasă atât în sens restrâns – Legea nr. 325/2006, cât și în sens larg – actele administrative cu caracter normativ precitate, numai cu avizul prealabil și favorabil, emis de furnizorul R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către utilizator, modul de soluționare de către R.A.D.E.T. C. a cererii de deconectare formulate de utilizatorul individual fiind supus cenzurii instanțelor de judecată.
În aceste condiții, instanța apreciază că, criticile formulate de petent privitoare la faptul că deținea la momentul deconectării acordul favorabil al Asociației de Proprietari și că nu era necesară obținerea unui aviz favorabil/proces verbal de deconectare de la RADET, ținând cont că petentul nu este parte în contractul de furnizare a energiei termice încheiat între Asociația de Proprietari și RADET nu pot fi reținute, dispozițiile legale anterior menționate stipulând în mod expres necesitatea obținerii unui aviz favorabil și al procesului verbal de deconectare emis de către RADET anterior deconectării, obligație care este în sarcina oricărui utilizator individual dintr-un condominiu, chiar și în situația în care nu este încheiat un contract individual între utilizator și regie.
În ceea ce privește motivul invocat de către petent constând în refuzul RADET de a emite proces verbal de deconectare, instanța constată că din actele depuse la dosar de către petent, respectiv adresa nr. B2669/27.02.2015 (f. 38) și cererea sa în acest sens (f.37), petentul a inițiat aceste demersuri la data de 11.02.2015, ulterior constatării contravenției astfel încât nu are relevanță în reținerea situației de fapt expuse în procesul verbal de contravenție. Susținerile petentului cu privire la refuzul RADET motivat de faptul că nu mai este nici un utilizator individual deconectat în condominiu nu au fost probate. Mai mult, față de refuzul pretins abuziv al RADET de a emite aviz favorabil și proces verbal de deconectare petentul avea la dispoziție o acțiune în justiție împotriva acestei instituții având ca obiect obligație de a face, demers de altfel efectuat de către petent, fără însă ca această împrejurare să îl exonereze de răspunderea contravențională atrasă de deconectarea anterioară de la sistemul de încălzire fără a deține aviz favorabil sau proces verbal de deconectare.
De asemenea, dreptul de reziliere a contractului de furnizare a energiei termice se exercită cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate în ceea ce privește procedura de deconectare.
Totodată nu au relevanță asupra temeinicie situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție respectiv deconectarea instalației de încălzire fără respectarea cerințelor prevăzute de lege criticile privind costurile și condițiile de furnizare ale agentului termic de către RADET C..
În cauză, în lumina considerentelor ce preced, instanța apreciază că acțiunea petentului de a deconecta locuința, de la serviciul public centralizat de alimentare cu energie termică organizat la nivelul municipiului C., fără a obține avizul de deconectare din partea furnizorului R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, astfel că sancționarea sa cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.
În privința măsurilor dispuse prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză: obținerea avizului și procesului verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., în termen de 30 zile, sau, în caz contrar, reconectarea instalației de încălzire a apartamentului la R.A.D.E.T, în 30 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații, instanța constată că acestea sunt lipsite de fundament legal, urmând a fi înlăturate din cuprinsul procesului verbal, care va fi anulat în parte, în privința acestora, pentru considerentele ce succed.
Astfel, din analiza prevederilor art. 45 și art. 46 din Legea nr. 325/2006, care instituie răspunderea contravențională pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași legi, instanța reține că pentru contravenția prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din acest act normativ nu sunt prevăzute niciun fel de sancțiuni complementare ori măsuri administrative, cu excepția sancțiunii contravenționale principale a amenzii.
Măsuri precum cele dispuse de agenții constatatori prin procesul verbal de contravenție contestat pot fi luate în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, care prevede că: o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, însă numai în ipoteza în care se constată și se aplică sancțiunea amenzii pentru săvârșirea contravenției constând în executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație ori în executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire, a lucrărilor prevăzute la art. 3 din același act normativ.
Conform art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile contravenționale sunt principale, prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol, sau complementare, prevăzute de alin. 3, prin legi speciale putând fi instituite și alte sancțiuni contravenționale complementare decât cele prevăzute în alin. 3, astfel cum prevăd dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol.
În cauză, având în vedere că măsurile dispuse prin actul administrativ de sancționare contestat, constând în obligația de a obține avizul și procesul verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., în termen de 30 zile, sau, în caz contrar, obligația de a reconecta instalația de încălzire a apartamentului la R.A.D.E.T, în 30 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații, nu sunt prevăzute în reglementarea cadru în materie contravențională – O.G. nr. 2/2001, în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției – Legea nr. 325/2006, nefiind incidente nici prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, întrucât nu s-a constatat și sancționat săvârșirea vreuneia din contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a și b din același act normativ, instanța apreciază că prin aplicarea acestora se încalcă principiul legalității sancțiunilor contravenționale, subsumat principiului legalității răspunderii contravenționale, situație în care dispoziția din procesul verbal de contravenție contestat privitoare la aplicarea acestor măsuri urmează să fie înlăturată, ca nelegală, iar procesul verbal urmează să fie anulat în privința acestora.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului, instanța are în vedere următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 46 alin. 3 din Legea 325/2006 contravențiilor prevăzute la art. 45 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevăd criteriile în funcție de care se apreciază gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului și alte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța are în vedere disp art. 34 din O.G. nr. 2/2001, articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, precum și ale art. 7 alin. 1 și 2 din aceeași ordonanță care prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere aceste criterii, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social redus, că acesta nu a cauzat pagube celorlalți consumatori de energie termică, având totodată acordul asociației de proprietari și nici furnizorului și se află la prima abatere de acest gen, aspecte care fundamentează concluzia că responsabilizarea petentului și realizarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către aceasta, se poate realiza, în mod corespunzător, prin aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului, care corespunde gradului de pericol social redus al contravenției reținute în sarcina petentului.
În consecință, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În privința cererii fiecărei părți de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate în parte, urmând a fi admise în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel art. 452 Cod Proc. Civ, prevede că dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 alin. 1 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul. În concordanță cu prevederile alin. 2 al aceluiași articol, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, atunci când este cazul, aceștia putând dispune compensarea cheltuielilor.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea petentului fiind dovedită cu chitanța . CFC nr._/04.12.2014 de achitare a onorariului de avocat în cuantum de 150 de lei și cu chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, iar cererea intimatului este dovedită cu factura și desfășurătorul privitoare la onorariului de avocat în cuantum de 300 lei(f. 25-27), situație în care, față de soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, fiecare dintre părți este îndrituită la rambursarea de către cealaltă parte a 1/2 din cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, corespunzător culpei procesuale a fiecărei părți, astfel, petentul este îndrituit la plata de către intimat a sumei de 85 de lei, iar intimatul este îndrituit a primi plata sumei de 150 de lei.
În temeiul art. 453 alin. 2 teza finală, precitat, instanța urmează a dispune compensarea cheltuielilor de judecată datorate reciproc de părți, până la concurența celei mai mici dintre acestea, 85 de lei, urmând ca, după compensare, petentul să fie obligat la plata către intimat a sumei de 65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ș. I. M., CNP_, cu domiciliul în C., ., ..B, ., jud.C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., jud.C., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/19.11.2014.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/19.11.2014 în privința măsurilor dispuse prin acesta, respectiv: „1. obținerea avizului și procesului verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., în termen de 30 zile, și 2), în caz contrar, reconectarea instalației de încălzire a apartamentului la R.A.D.E.T, în 30 zile de la împlinirea termenului stabilit pentru îndeplinirea primei obligații” .
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției contestat.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat acordat proporțional culpei procesuale.
Obligă intimatul la plata către petent a sumei de 85 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru acordate proporțional culpei procesuale.
Compensează cheltuielile de judecată datorate reciproc de părți până la concurența celei mai mici dintre acestea, 85 de lei, și obligă petentul la plata către intimat a sumei de 65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. F. D. Ș.
Red.jud.L.F./21.05.2015
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./21.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5345/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5532/2015. Judecătoria... → |
|---|
