Contestaţie la executare. Sentința nr. 8869/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8869/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-08-2015 în dosarul nr. 9265/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8869
Ședința publică din data de 14.08.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. D. - G.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea P. S. SRL, cu sediul în C., ., județul C., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI RO_, legal reprezentată prin administrator Grigorenco C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, .. 28, sector 1, având ca obiect contestație la executare 3268/NM/2015.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 14.08.2015, când în aceeași compunere a
hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, contestatorul P. S. SRL în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a formulat contestație la executare și a solicitat anularea încheierii emise la data de 19.03.2015 privind încuviințarea executării silite, a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 19.03.2015 precum și a tuturor actelor de executare silită subsecvente efectuate în cadrul dosarului de executare nr.3268/2015 al B. N. M. A.(anularea executării însăși) și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
În motivare s-a arătat în esență că executarea silită a fost încuviințată în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, sancțiunea complementară constând în tariful de despăgubire de 28 euro nu mai poate fi pusă în executare întrucât nu mai este datorat prin aplicarea legii contravenționale mai favorabile Legea nr.144/2012 și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită este nelegală nefiind nedovedite și nu se justifică în raport de valoarea de 28 de euro a debitului urmărit.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și urm Cpciv
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, legal citată nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței a fost comunicat în copie certificată dosarul de executare silită nr.3268/2015 al B. N. M. A..
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probator administrat în cauză, instanța retine următoarele:
Prin Înștiințarea din 19.03.2015 a B. N. M. A. contestatorului i s-a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat urmărirea silită împotriva acestuia în baza titlului executoriu constând în proces verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, fiind emisă și somația din 19.03.2015. Prin încheierea nr.3023 din 23.01.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C., a fost învestit cu formulă executorie procesul verbal de contravenție susmenționat, pentru realizarea pe această cale a obligației de plată a sumei de 28 de euro, cu titlu de tarif de despăgubire, stabilită în sarcina contestatorului, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri publice din România, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Prin Încheierea din 19.03.2015 emisă de B. N. M. A. s-a încuviințat executarea silită în vederea recuperării sumei de 28 euro iar prin încheierea din 19.03.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare silită de 328,33 lei(tva inclus).
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, ci titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale, de lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții având obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire prevăzut anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, Curtea Constituțională a României (în continuare, Curtea) respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată, a statuat că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
De asemenea, învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, Curtea, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a anterior menționatelor dispoziții legale, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând cele statuate de Curtea Constituțională a României în anterior menționatele decizii, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, astfel cum, în mod neîntemeiat, susține contestatorul, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective a acestuia, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, în acord cu jurisprudența anterior citată a instanței de contencios constituțional, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită, situație în care, față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007, și față de prevederile art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat, contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă și, în consecință, se va anula încheierea emisă la data de 19.03.2015 privind încuviințarea executării silite, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 19.03.2015 precum și executarea silită însăși ce formează obiectul dosarului de executare nr.3268/2015 al B. N. M. A., cu motivarea că în privința obligației de a da puse în executare silită a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, și în acord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a dovedit decât plata taxei judiciare de timbru, pentru care se poate cere restituirea în temeiul art. 45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, actualizată.
Va face aplicabilitatea art. 719 alin.4 din Noul Cpciv la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. S. SRL, cu sediul în C., ., județul C., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI RO_, legal reprezentată prin administrator Grigorenco C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, .. 28, sector 1.
Anulează încheierea emisă la data de 19.03.2015 privind încuviințarea executării silite, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 19.03.2015 precum și executarea silită însăși, ce formează obiectul dosarului de executare nr.3268/2015 înregistrat la B. N. M. A..
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre după rămânerea definitivă se comunică executorului
judecătoresc, conform art. 719 alin.4 din Noul Cpciv.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată cu aplicarea art.396 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, azi 14.08.2015.
P. GREFIER
I. D. - G. L. A.
Red. Jud.I.D.G. / 20.08.2015;
Tehnored. Grf. A.L. / 20.08..2015 /5 exp.
Comunicat 3 exp. / 20.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9936/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
