Contestaţie la executare. Sentința nr. 7109/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7109/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 7109/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7109/2015
Ședința din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe contestator I.I. F. D. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 02.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.09.2014 sub nr._, contestatorul I.I. F. D. a formulat în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, contestație la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 16.09.2014, prin crea s-a procedat la înființarea popririi asiguratorii asupra sumei de_,49 lei pretins datorate S.C. TOTAL GRAIN S.R.L.
În motivare, contestatorul a arătat că inspectorii fiscali nu au precizat temeiul de drept în baza căruia a fost efectuat controlul, iar procedura controlului curent invocată de inspectorii fiscali nu este prevăzută de OUG nr. 92/2003.
Contestatorul arată că deși în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii s-a precizat că ar datora S.C. TOTAL GRAIN S.R.L. suma de 114.285,49 lei, această sumă a fost compensată în baza ordinului de compensare . nr._ din 01 septembrie 2014, astfel că la momentul emiterii deciziei de stabilire a măsurilor asiguratorii, nu înregistra nici un debit față de S.C. TOTAL GRAIN S.R.L.
Contestatorul a indicat ca temei de drept al contestației, conform precizărilor de la fila 18, dispozițiile art. 129 alin. 11, art. 172, 173 și 99 C.proc.fisc., OG nr. 92/2003 în ansamblul său, OUG nr. 74/2013, art. 711 și urm C.proc.civ.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul a solicitat conexarea cauzei la dosarul nr._/212/2014, având ca obiect contestația formulată de S.C. TOTAL GRAIN S.R.L. împotriva aceluiași act.
Intimatul a arătat că activitatea de inspecție fiscală este diferită de controlul antifraudă, iar atunci când inspectorii antifraudă supun firmele unui control antifraudă acesta poate fi conform HG nr. 520/2014, curent și tematic.
Intimatul mai arată că operațiunea de compensare invocată de intimat nu poate fi luată în considerare, întrucât compensarea nu a fost efectuată în conformitate cu prevederile HG nr. 685/1999, respectiv nu s-a transmis către Institutul de Management și Informatică situația plăților restante mai vechi de 30 de zile și a căror valoare depășește 10.000 lei și a ordinelor de compensare, care trebuiau vizate de agentul de compensare în urma ședinței de compensare și înregistrate în Registrul de evidență a operațiunilor de compensări.
În drept, intimatul a invocat prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură civilă.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prevederile legale menționate de intimat nu definesc noțiunile de control curent și control tematic, iar controalele efectuate de inspectorii antifraudă trebuie să răspundă exigențelor prevederilor OUG nr. 92/2003.
Contestatorul a arătat că măsurile asiguratorii s-au dispus pentru fapte ce urmau să fie constatate la o dată ulterioară celei la care s-a dispus acest tip de măsuri, și nicio persoană nu poate fi sancționat pentru fapte viitoare.
Contestatorul a arătat de asemenea că HG nr. 685/1999 nu prevede nicio sancțiune în condițiile în care compensarea datoriilor neplătite nu se realizează în condițiile stipulate în această hotărâre, iar nerespectarea prevederilor acestei hotărâri poate fi imputată cel mult S.C. TOTAL GRAIN S.R.L., întrucât compensarea a operat de plin drept conform art. 1617 alin. 1 c.civil.
Prin precizările depus la data de 10.03.2015, intimatul a arătat că renunță la excepția conexării întrucât dosarul nr._/212/2014 a fost soluționat.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind depus de intimat documentația care a stat la baza deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei de instituirea a măsurilor asiguratorii nr._/16.09.2014, S.C. TOTAL GRAIN S.R.L. a fost supusă unui control curent de către reprezentanții intimatului, în temeiul art. 129 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și respectiv art. 6 alin. 2 lit. e din OUG nr. 74/2013.
În temeiul art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003, s-au dispus măsuri asiguratorii pentru suma de 1.267.100 lei, iar în ceea ce privește modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii, s-a dispus, printre altele, înființarea popririi asiguratorii asupra sumelor urmăribile datorate debitorului de contestatorul I.I. F. D., respectiv suma de 114.285,49 lei.
La data de 17.09.2014 intimata a emis adresa de înființare a popririi asiguratorii pentru sumele datorate de contestator, care i-a fost comunicată acestuia la data de 16.09.2015.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că inspectorii fiscali nu au precizat temeiul de drept în baza căruia a fost efectuat controlul, iar procedura controlului curent invocată de inspectorii fiscali nu este prevăzută de OUG nr. 92/2003, instanța reține că în preambulul deciziei a fost menționat faptul că S.C. TOTAL GRAIN S.R.L. a fost supus unui control curent, iar noțiunea de control curent este prevăzută de art. 18 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală: „Art. 18 alin. (1) Inspectorii antifraudă, cu excepția celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor, execută: a)operațiuni de control curent; b)operațiuni de control tematic. (2)Controlul curent se execută operativ și inopinat, pe baza legitimației de control, a insignei și a ordinului de serviciu permanent.”
De asemenea, conform prevederilor art. 6 alin. 2 lit. a din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, inspectorul antifraudă are dreptul „să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii ori se desfășoară activități care cad sub incidența actelor normative naționale, inclusiv transpuse din legislația comunitară, în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care sunt interzise de acestea;”
Prin urmare, în condițiile în care în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii s-a prevăzut faptul că societatea a fost supusă unui control curent, această procedură este prevăzută de HG nr. 520/2013 și a fost realizată de persoane competente, este irelevant faptul că nu s-a menționat și actul normativ care prevede această procedură. De asemenea, faptul că procedura nu este prevăzută de Codul de procedură fiscală nu reprezintă un temei de nelegalitate al controlului, acesta fiind prevăzut de un alt act normativ din domeniul fiscal.
Susținerile conform cărora măsurile asiguratorii s-au dispus pentru fapte ce urmau să fie constatate la o dată ulterioară celei la care s-a dispus acest tip de măsuri, și nicio persoană nu poate fi sancționat pentru fapte viitoare, vor fi respinse ca neîntemeiate, întrucât conform prevederilor art. 129 alin. (3) Cod proc fiscală, măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
În ceea ce privește operațiunea de compensare invocată de contestator, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Normele Metodologice din 23 august 1999 privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie, aprobate prin HG nr. 685/1999, „Contribuabilii, persoane juridice, sunt obligați să se conecteze prin INTERNET sau să folosească suportul magnetic (dischete) pentru a transmite în baza de date a Institutului de Management și Informatică datele privind plățile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 100 milioane lei.”, iar conform art. 4 din același act normativ, „După introducerea în sistem a datelor prevăzute la art. 2 contribuabilii, persoane juridice, au obligația să le actualizeze permanent la intervale de cel mult 30 de zile, operând modificările survenite.”
De asemenea, conform prevederilor art. 6 din Regulamentul din 23 august 1999 de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, aprobat prin HG nr. 685/1999, ședința zilnică de compensare „se încheie prin consemnarea în procesul-verbal (anexa nr. 2.3) a denumirii persoanelor juridice și a sumelor angajate în compensare, care se semnează de către reprezentanții acestora și de către agentul de compensare desemnat de Serviciul de compensare pentru fiecare circuit, iar pe baza anexei se întocmesc ordinele de compensare conform modelului prezentat în anexa nr. 2.1, remise într-un exemplar fiecărei persoane juridice, consemnându-se suma compensată cu fiecare persoană juridică.”
Astfel, ordinul de compensare se emite ca urmare a unei ședințe de compensare, în baza unui proces-verbal semnat de agentul de compensare.
În speță, contestatoarea nu a făcut dovada faptului că a respectat procedura prevăzută de HG nr. 685/1999, care este obligatorie conform prevederilor art. 2 alin. 1 din Normele Metodologice.
Sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestei proceduri este evident neluarea în seamă a compensării de către organele fiscale care au instituit măsurile asiguratorii, publicitatea plăților restante fiind instituită de legiuitor pentru a gestiona unitar toate informațiile primite de la contribuabili, pentru a se cunoaște în orice moment datoriile restante, dându-se astfel eficiență prevederilor legale prin care s-au instituit măsurile asiguratorii și tocmai pentru a evita situațiile în care s-ar institui în mod netemeinic o măsură asiguratorie, în situația în care datoria nu ar mai exista, fiind compensată.
Mai mult, ordinul de compensare invocat de contestator este un înscris sub semnătură privată, care nu are dată certă, și care nu respectă prevederile HG nr. 685/1999 invocate mai sus, iar din cuprinsul celor două facturi (0053 din 06.08.2014 și 9 din 02.09.2013) nu rezultă care este data scadentă a acestora, pentru a se stabili data intervenirii unei eventuale compensări.
Nu în ultimul rând, instanța reține și că ordinul de compensare a fost emis la data de 01.09.2004, pentru o factură care a fost emisă ulterior, la data de 02.09.2014, astfel s-a compensat o datorie inexistentă la data emiterii ordinului de compensare.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I.I. F. D. cu sediul în CONSTANTA, .. 99, J. C. în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 16.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 24.08.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7087/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 7116/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
