Pretenţii. Sentința nr. 7087/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7087/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 7087/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7087
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : Minaev I.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie, având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta ., cu sediul în C., zona Palas CFR, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul D. V.,CNP -_, cu domiciliulîn Medgidia, ., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea încheiere:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 19.12.2014, sub numărul 43._, reclamanta S.C. M. E. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului D. V. la plata sumei de 1.611,50 de lei, cu titlu de rest din prețul serviciilor de care acesta a beneficiat în temeiul contractului, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii.
În motivare, a arătat că a prestat serviciile de reparații solicitate de pârât, în vederea încasării contravalorii acestora emițând factura fiscală .-M., nr. 26.544/20.12.2011, conținând obligația de plată a sumei de 2.111,50 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de reparații efectuate, care a fost acceptată în mod expres de către pârât, prin semnătură, însă, în mod nejustificat, acesta a achitat-o doar parțial – suma de 500 de lei, în data de 21.12.2011, rămânând un rest de plată de 1.611,50 de lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969-970, art. 1066, art. 1069 și art. 1073-1079 cod civil din 1864.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului, fiind depuse în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: factura fiscală .-M., nr. 26.544/20.12.2011, fișa analitică partener, chitanța nr. 26.544/21.12.2011, dovada parcurgerii procedurii medierii și, în original, împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional.
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 117,80 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, cu un exemplar al cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor anexate acesteia, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări în cauză.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă. De asemenea, a fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâtului, solicitată de reclamantă, însă acesta nu s-a prezentat în instanță, deși a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. M. E. S.R.L., în calitate de prestator, și pârâtul D. V., în calitate de beneficiar, au avut loc raporturi juridice în formă simplificată, materializate în factura fiscală .-M., nr. 26.544/20.12.2011, acceptată la plată de către pârât, prin semnătură, reclamanta executându-și obligația de a efectua serviciile de reparații stabilite convențional, iar pârâtul asumându-și obligația corelativă de a plăti contravaloarea acestora, de 2.111,50 de lei, pe care și-a îndeplinit-o parțial, achitând în data de 21.12.2011, astfel cum rezultă din chitanța nr. 26.544/21.12.2011, suma de 500 de lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 1.611,50 de lei, cu titlu de preț al serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului.
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturii invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile aflate în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că factura fiscală depusă în probațiune de către reclamantă a fost întocmită anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit căruia obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu facturi acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, factura fiscală .-M., nr. 26.544/20.12.2011, emisă pe numele pârâtului, a fost acceptată în mod expres de acesta, prin semnătură, acceptarea nefiind contestată anterior declanșării sau în cadrul prezentului litigiu.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract în formă simplificată valabil încheiat cu pârâtul și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtului a obligației de plată a restului din prețul serviciilor de care acesta a beneficiat în temeiul convenției, în cuantum de 1.611,50 de lei.
În conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Prin raportare la prevederile art. 1350, precitate, instanța apreciază că sunt pe deplin îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului, respectiv: existența unei fapte ilicite a pârâtului, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, conform facturii fiscale depuse la dosar, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.611,50 de lei, cu titlu de rest din prețul serviciilor de care pârâtul a beneficiat în temeiul contractului.
În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548 Cod civil, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtului îi revine sarcina de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat nu a fost culpabilă, pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtului, instanța mai reține că, potrivit art. 1531 Cod civil, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1531 din același act normativ, este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației. De asemenea, instanța mai are în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în contravaloarea serviciilor prestate pârâtului și neachitate de aceasta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârât a propriilor obligații.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâtul nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere în privința obligației de plată a sumei de 1.611,50 de lei, cu titlu de rest din prețul serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 117,80 de lei și onorariu de avocat în cuantum de 300 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 117,80 de lei, aflat la fila 5 a dosarului, și cu chitanța nr._/07.04.2015 de plată a onorariului de avocat în cuantum de 300 de lei, depusă cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, motiv pentru care, constatând că pârâtul este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, acesta va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 417,80 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Pentru considerentele expuse în precedent, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâtul va fi obligat la plata către aceasta: a sumei de 1.611,50 de lei, cu titlu de rest din prețul serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, și a sumei de 417,80 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 300 de lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 117,80 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. M. E. S.R.L., cu sediul în C., zona Palas CFR, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul D. V.., CNP -_, cu domiciliulîn Medgidia, ., ., jud. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.611,50 de lei, cu titlu de rest din prețul serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 417,80 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 300 de lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 117,80 de lei.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Minaev I. D. M.
red.jud..M.I./30.06.2015
tehnored.D.M./13.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7091/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7109/2015. Judecătoria... → |
|---|
