Contestaţie la executare. Sentința nr. 7382/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7382/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 7989/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7382
Ședința publică din data de 19.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. D. - G.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul P. M., cu domiciliul ales la Cabinet individual de avocat P. A., cu sediul în C., .. 15, Cartier Compozitorilor, județul C., și pe intimata C. NAȚONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C.,cu sediul în C., având ca obiect contestație la executare 2131/NM/2015.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 11.06.2015, respectiv 19.06.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, contestatorul P. M. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a formulat contestație la executarea silită și a solicitat admiterea contestației, anularea tuturor formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr.2131/2015, anularea titlului executor . nr._/15.05.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr.2131/2015, anularea încheierii din 3.03.2015 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 328,47 lei și respingerea acestora ori cenzurarea lor și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de învestirea instanței.
În motivare s-a arătat că la data de 12.03.2015 B. N. M. A. a comunicat înștiințarea de începere a executării silite, somația pentru suma de 28 euro și suma de 328,47 lei cheltuieli de executare, încheierea nr.2823/22.01.2015 a Judecătoriei C. prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012, că a achitat amenda dar tariful de despăgubire nu întrucât nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție până acum pentru al contesta, că executarea silită e nelegală, că procesul verbal de contravenție nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, fiind lovit de nulitate absolută potrivit Deciziei nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tariful de despăgubire se anulează potrivit art.2 din Legea nr.144/2012, că potrivit deciziei Curții Constituționale nr.228/2007 și fiind o sancțiune contravențională se aplică retroactiv legea mai favorabilă, iar cheltuielile de executare în cuantum de 328,47 lei sunt vădit disproporționate față de creanța de 123,7 lei ,volumul de muncă al executorului și comunicările efectuate.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.662 și urm Cpciv, ale O.G. nr.15/2002, modificată prin Legea nr.144/2012, ale O.G. nr.2/2001, ale art.4-6 din Codul penal precum și pe dispozițiile art.15 din Constituția României, Decizia nr.6/16.02.2015 a ICCJ.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, legal citată nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței a fost comunicat în copie certificată dosarul de executare silită nr.2131/2015 al B. N. M. A. și s-au formulat precizări prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive fără ca să aibă calitatea de parte în cauză.
Din oficiu s-a invocat la termenul din data de 4.06.2015 excepția inadmisibilității capătului 3, cererea de anulare pe calea contestației la executare a titlului executoriu reprezentat de proces verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 prin invocarea unor motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și raportat la art.712 alin.2 Cod de procedură civilă va admite excepția inadmisibilității având în vedere faptul că art.32 O. G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede o altă cale procesuală specifică pentru anularea titlului executoriu –proces verbal de contravenție, respectiv plângerea contravențională.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probator administrat în cauză, instanța retine următoarele:
Prin Înștiințarea din 03.03.2015 a B. N. M. A. contestatorului i s-a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat urmărirea silită împotriva acestuia în baza titlului executoriu constând în proces verbal de constatare a contravenției . nr. nr._/15.05.2012, fiind emisă și somația din 3.03.2015. Prin încheierea nr.2823 din 22.01.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C., a fost învestit cu formulă executorie procesul verbal de contravenție susmenționat, pentru realizarea pe această cale a obligației de plată a sumei de 28 de euro, cu titlu de tarif de despăgubire, stabilită în sarcina contestatorului, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri publice din România, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, ci titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale, de lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții având obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire prevăzut anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, Curtea Constituțională a României (în continuare, Curtea) respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată, a statuat că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
De asemenea, învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, Curtea, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a anterior menționatelor dispoziții legale, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând cele statuate de Curtea Constituțională a României în anterior menționatele decizii, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, astfel cum, în mod neîntemeiat, susține contestatorul, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective a acestuia, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, în acord cu jurisprudența anterior citată a instanței de contencios constituțional, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită, situație în care, față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007, și față de prevederile art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat, contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă în parte și, în consecință, formele de executare efectuate în dosarul nr. 2131/2015 al B.E.J. N. M. A. urmează să fie anulate, cu motivarea că în privința obligației de a da puse în executare silită a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal și se va dispune încetarea executării silite.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, și în acord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins întrucât nu s-au dovedit alte cheltuieli decât plata taxelor judiciare de timbru care pot fi restituite în condițiile art. 45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, actualizată.
Pentru considerentele expuse în precedent, contestația la executare formulată va fi admisă în parte, urmând a se admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea titlului executoriu proces verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012, excepție invocată din oficiu și va respinge contestația la executare sub acest aspect, va dispune anularea tuturor formelor de executare silită și a încheierii din 3.03.2015 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită e în dosarul nr. 2131/2015 al B.E.J. N. M. A. și încetarea executării silite.
Va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Va face aplicabilitatea art. 719 alin.4 din Noul Cpciv la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. M. cu domiciliul ales la Cabinet individual de avocat P. A., cu sediul în C., .. 15, Cartier Compozitorilor, județul C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în C..
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea titlului executoriu proces verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012, excepție invocată din oficiu și respinge contestația la executare sub acest aspect.
Anulează tuturor formelor de executare silită și a încheierii din 3.03.2015 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită e în dosarul nr. 2131/2015 al B.E.J. N. M. A..
Dispune încetarea executării silite.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre după rămânerea definitivă se comunică executorului judecătoresc, conform art. 719 alin.4 din Noul Cpciv.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată cu aplicarea art.396 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, azi 19.06.2015.
P. GREFIER
I. D. - G. L. A.
Red. Jud.I.D.G. / 29.06.2015;
Tehnored. Grf. A.L. / 29.06.2015 / 4 exp.
Comunicat 2 exp. / 29.06.2015
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 7262/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7701/2015. Judecătoria... → |
|---|
