Contestaţie la executare. Sentința nr. 7439/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7439/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 29284/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7439
Ședința publică din data de 22.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă – Direcția Regională Antifraudă nr. 2 C. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014 sub nr._, contestatoarea . a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă – Direcția Regională Antifraudă nr. 2 C. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., anularea procesului-verbal nr. 2045/21.08.2014 emis de ANAF – Direcția Antifraudă, anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emis la data de 22.08.2014 de DGAF – Direcția Antifraudă și anularea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile încheiat de ANAF – AJFP C..
În motivarea cererii a arătat că prin procesul-verbal nr. 2045/21.08.2014 au fost verificate relațiile comerciale desfășurate între contestatoare și . SRL și . SRL, în calitate de furnizori, fiind stabilit un prejudiciu în sarcina sa de_ lei, din care_ lei TVA și_ lei impozit pe profit.
Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la dat de 22.08.2014 în baza procesului-verbal de control, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator pentru suma de_,84 lei, reprezentând 150% din valoarea creanței estimate. S-a reținut în decizie că în perioada noiembrie 2012 – iulie 2014 a înregistrat în evidența contabilă achiziții de bunuri și servicii de la cele două societăți care nu funcționează la sediul declarat, nu au angajați, nu figurează cu bunuri mobile, având un comportament fiscal inadecvat,fiind înființate pentru a crea circuite economice fictive.
Contestatoarea a apreciat că actele întocmite de către intimate sunt nelegale, întrucât a prezentat la DRAF C. înscrisuri care probează respectarea tuturor normelor legale în încheierea raporturilor obligaționale, executare obligațiilor asumate, evidențierea contabilă a tuturor documentelor justificative ale operațiunilor comerciale efectuate, cu consecința stabilirii sumelor datorate bugetului de stat. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este vădit nelegală întrucât nu s-au arătat textele din Codul fiscal nesocotite. Motivarea deciziei reprezintă o condiție de valabilitate a acesteia, intimatei revenindu-i obligația de a indica, în mod neechivoc, atât elemente de fapt, cât și cele de drept care au stat la baza luării măsurii asiguratorii. Nu au fost indicate facturile sau orice alte acte în baza cărora au fost achiziționate bunuri și servicii, nu au fost precizate dispozițiile legale și cele în temeiul cărora s-a stabilit suma estimată, aspecte care sunt de natură a duce la nulitatea deciziei.
A mai susținut contestatoarea că a fost încălcat dreptul de a fi ascultată, consacrat de art. 9 alin.1 Cod procedură fiscală. Totodată, nu a fost întocmit și comunicat un titlu de creanță, nu a fost emis titlul executoriu, intimata nu a probat că a emis somația, care este actul declanșator al executării silite.
Cu privire la măsurile executorii, pentru indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, cu consecința afectării dreptului de dispoziție asupra acestora, trebuie îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 129 alin. 2 și 3 Cod procedură fiscală. Inspectorii DGAF nu au competența de a emite titlul de creanță pentru creanțele pe care doar le estimează. Această decizie de instituire a măsurilor asiguratorii poate fi emisă doar în situația existenței unui pericol ca debitorul să își sustragă, ascundă sau risipească patrimoniul și, în acest mod, periclitează sau îngreunează colectarea. Pericolul avut în vedere de textul de lege este unul concret și trebuie să fie apreciat și raportat la conduita concretă a debitorului. Motivația intimatei vizând raporturile contractuale nu se regăsesc ca și condiție de fond prevăzută de lege pentru instituirea măsurii. De asemenea, nu s-a arătat în ce constă pericolul sustragerii sau a ascunderii bunurilor. Bunurile sechestrate sunt necesare desfășurării activității contestatoarei, iar valoarea lor depășește creanța.
Contestatoarea a mai menționat că nici un act normativ nu reglementează obligația achizitorului să verifice comportamentul fiscal al prestatorilor, aceasta fiind atribuția organelor fiscale. Relația comercială s-a desfășurat prin încheierea contractelor de prestări servicii pentru executarea lucrărilor la rețele de apă în municipiul C., nr. 389/14.11.2012 și nr. 394/16.11.2012 cu . SRL și nr. 158/01.07.2013 cu . SRL pentru refacere covor asfaltic în municipiul C.. Lucrările au fost efectuate, recepționate, există, sunt reale și se pot inventaria. Facturile au fost emise aferent contractelor și înregistrate în evidențele contabile. Cu privire la relațiile contractuale cu ultima societate, acestea au mai făcut obiectul cercetării organelor fiscale la 14.01.2014, fiind analizate toate documentele, nefiind nimic consemnat la măsuri dispuse în timpul controlului, rezultând operațiuni reale existente cu această societate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 129 alin. 11, art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Contestatoarea a anexat cererii următoarele înscrisuri: proces-verbal de control din 21.08.2014 (filele 11-22 vol. I), decizie de instituire a măsurilor asiguratorii (filele 24-27 vol. I), proces-verbal de sechestru bunuri mobile din 26.08.2014 (filele 29-33 vol. I), procese-verbale de ridicare/restituire înscrisuri (filele 34-37 vol. I), proces-verbal din 11.07.2014 (filele 38-39 vol. I), contract de prestări servicii nr. 158/01.07.2013 (filele 42-56 vol. I), procese-verbale privind protecția muncii (filele 57-60 vol. I), facturi, situații lucrări și procese-verbale de recepție (filele 61-88 vol. I), extras de cont (filele 89-110 vol. I), fișe parteneri (filele 111-113 vol. I), jurnal pentru cumpărări perioada 01.07._13 (filele 114-248 vol. I), contract de prestări servicii nr. 389/14.11.2012 (filele 250-262 vol. I), procese-verbale privind protecția muncii (filele 263-264 vol. I), facturi, situații lucrări și procese-verbale de recepție (filele 265-285 vol. I), extras de cont (filele 286 vol. I – 10 vol. II), jurnal de cumpărări în perioada 01.12._12 (filele 11-27 vol. II).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, potrivit art. 10 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 – fila 32 vol. II.
La data de 25.11.2014 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la anularea deciziei de măsuri asiguratorii și a procesului-verbal din 21.08.2014, aceste acte fiind emise de ANAF – Direcția Antifraudă.
Totodată, a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se tinde la anularea procesului-verbal din 21.08.2014, acesta nu reprezintă un act premergător luării măsurilor asiguratorii, care să poată fi supus controlului judecătoresc.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefundat a capătului de cerere privind anularea actelor de executare asiguratorii, reclamantul nu aduce argumente de fapt sau de drept din care să rezulte că a fost vătămat prin abuzul de putere exercitat de DGRFP G. – AJFP C.. executorul fiscal a procedat întocmai la aplicarea măsurii de executare instituind-o la bunurile arătate prin decizie. Nulitatea actelor poate fi dispusă în cazurile strict prevăzute de lege, celelalte nulități trebuind dovedite. Toate argumentele din contestație privesc nelegalitatea procedurii prin care s-a stabilit decizia de măsuri asiguratorii emisă de ANAF, nelegalitatea invocată cu privire la procedura de întocmire a deciziei, respectiv că nu s-a întocmit titlul de creanță și nu s-a emis somația nu este fondată, în această procedură neemițându-se somație.
La data de 28.11.2014 intimata ANAF a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de instituire a măsurii asiguratorii, acest act fiind emis de către DGRFP – AJFP C..
Pe fond a susținut că decizia emisă de Direcția Regională Antifraudă este temeinică și legală, respectând condițiile impuse de art. 129 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. S-a constatat că reclamanta a înregistrat pe cheltuieli_ lei provenind din achizițiile cu . SRL și . SRL, firme care nu figurează la sediul social declarat, nu au angajați, nu au bunuri mobile, fiind înființate pentru a crea circuite comerciale fictive, fiind folosite ca emitente de facturi de către reclamantă pentru a diminua obligațiile fiscale și a înregistra cheltuieli și TVA deductibile nereale.
Referitor la susținerea că nu a fost ascultată, reclamanta și-a exprimat punctul de vedere în procesul-verbal nr. 2045 încheiat la 21.08.2014, cât și în nota explicativă. De asemenea, o marte parte din criticile formulate se referă la constatările inspectorilor, însă acestea nu au relevanță în cadrul contestației la executare.
A mai precizat intimata că pentru luarea măsurilor asiguratorii este suficient să se constate pericolul sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior. De asemenea, sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul general consolidat, prin încălcarea prevederilor mai sus invocate, este o suficientă dovadă că se impuneau în cauză luarea unor măsuri asiguratorii care să protejeze creanța evidențiată de organele de control. Măsurile luate de organul fiscale sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane, aceste măsuri sunt temeinice și legale. În ceea ce privește motivarea deciziei, argumentele sunt relatate pe larg în procesul-verbal încheiat în data de 21.08.2014.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, respectiv art. 129 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei au fost depuse actele de executare efectuate în baza deciziei nr._/25.08.2014 (filele 73-284 vol. II).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către cele două intimate cu privire la anularea actelor pe care nu le-au emis, instanța constată că au fost formulate precizări de către contestatoare cu ocazia dezbaterilor în fond, în sensul că fiecare contestatoare a fost chemată în judecată pentru anularea actelor care emană de la aceasta.
Față de acestea, instanța apreciază că excepțiile nu mai au obiect, fiind lămurit cadrul procesual din perspectiva fiecărui capăt de cerere.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității anulării procesului-verbal de control nr. 2045/21.08.2014, instanța constată că acesta nu reprezintă un veritabil act administrativ, prin care să se instituie obligații în sarcina unui destinatar particular, ci în acesta au fost consemnate constatări faptice ale agenților care au efectuat controlul cu privire la activitatea desfășurată de către contestatoare, prevederile legale pretins a fi încălcate și o estimare a prejudiciului produs în sarcina statului.
Din aceste elemente, instanța apreciază că procesului-verbal de control nr. 2045/21.08.2014 nu constituie un act ce poate fi supus controlului judecătoresc, urmând a admite excepția invocată de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., și va respinge capătul de cerere privind anularea actului menționat ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 21.08.2014 s-a desfășurat un control la societatea contestatoarea . cu privire la activitatea desfășurată de către aceasta. În urma efectuării de verificări s-a constatat că au fost încheiate contracte de prestări servicii cu . SRL și cu . SRL, aceste societăți nefuncționând la sediul declarat, neavând angajați sau bunuri mobile. Astfel, s-a considerat că există suspiciunea că aceste societăți au fost folosite pentru a crea circuite financiare fictive, în scopul diminuării obligațiilor fiscale și a înregistrării de cheltuieli și TVA deductibile nereale.
Prejudiciul produs a fost estimat la_ lei, di n care_ lei impozit pe profit și_ lei TVA.
La data de 22.08.2014 a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/25.08.2014 de către intimata ANAF – Direcția Regională Antifraudă C., pentru suma de_ lei, reprezentând 150% din prejudiciul estimat.
La data de 26.08.2014 a fost întocmit procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._, indisponibilizându-se bunuri mobile în valoare de_,84 lei. La aceeași dată s-au emis adrese de înființare a popririi către toate instituțiile de credit sau alte entități care datorează sau dețin sume de bani pentru debitoare.
În drept, măsurile asiguratorii fiscale sunt reglementate în Capitolul VI din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Astfel, în primul rând, incident în speță este art. 129 alin. 3, care prevede că aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
A.. 2 conține condițiile în care se dispun aceste măsuri, după cum urmează: se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Prima critică formulată de către contestatoare privește faptul că nu au fost respectate exigențele privind începerea executării silite, prin emiterea somației. Aceasta este neîntemeiată, din dispozițiile legale citate anterior reiese fără dubiu faptul că măsurile asiguratorii nu necesită emiterea prealabilă a unei somații, prin acestea neurmărindu-se colectarea unor sume de bani la bugetul de stat, ci luarea unor măsuri de conservare, care să asigure posibilitatea concretă ca ulterior să se realizeze o executare silită.
Totodată, nu se poate susține faptul că decizia nu a fost motivată, aceasta fiind întemeiată pe constatările agenților de control, care au descris pe larg în procesul-verbal din 21.08.2014 cele constatate, inclusiv cu individualizarea facturilor înregistrate în contabilitate care nu au avut la bază activități efective.
În acord cu cele statuate de către contestatoare, instanța constată din alin. 2 citat anterior se desprind cele două condiții a căror întrunire poate conduce la aplicarea măsurilor asiguratorii, respectiv existența unor indicii că a) contribuabilul a avut un comportament fiscal neadecvat și b) că acesta urmărește să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Instanța apreciază, contrar celor susținute de contestatoare, că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile enumerate, inspectorii antifraudă constatând că aceasta a desfășurat activități comerciale cu o societate de tip fantomă (care nu are angajați, nu își desfășoară activitatea la punctul de lucru declarat). În măsura în care aceste tranzacții au fost fictive, s-a estimat producerea unui prejudiciu însemnat în paguba statului, în cuantum de_ lei. Față de aceste două elemente concrete, nu se poate susține că nu este îndeplinită nici una dintre cele două condiții. Cuantumul potențialului prejudiciu, precum și desfășurarea de tranzacții presupus a fi fictive sunt elemente suficiente care să justifice necesitatea luării măsurii asiguratorii, întrucât recuperarea acestor sume poate fi îngreunată în viitor.
Indisponibilizarea bunurilor mobile ale contestatoarei nu afectează activitatea acesteia, prin instituirea acestei măsuri urmărindu-se prevenirea risipirii patrimoniului acesteia, iar nu indisponibilizarea totală a bunurilor. Acestea pot fi folosite în cadrul activității curente, însă nu pot fi înstrăinate.
În ceea ce privește criticile privind cele constatate de către agenți, în sensul că aceștia au reținut în mod greșit că sunt fictive contractele încheiate cu cele două societăți, instanța apreciază că acestea nu pot fi verificate în prezenta procedură, în procedura contestației la executare împotriva măsurilor asiguratorii verificându-se dacă au fost respectate dispozițiile legale strict cu privire la luarea acestei măsuri, iar nu situația de fapt pe fondul său.
Cu privire la măsurile asiguratorii instituite, instanța reține că potrivit pct. 5.8 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței, același articol stabilind și o ordine în care se iau aceste măsuri, mai întâi asupra bunurilor mobile și imobile, iar în cele din urmă asupra disponibilităților bănești și a sumelor urmăribile datorate de terțe persoane.
Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii s-a stabilit luarea acestor măsuri până la concurența sumei de_ lei, reprezentând 150% din prejudiciul estimat.
Din inventarul bunurilor mobile ale contestatoarei rezultă că valoarea însumată a acestora este de_,84 lei, bunuri asupra cărora s-a instituit sechestru prin procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/26.08.2014.
În aceste condiții, instanța constată că este nelegală instituirea și a măsurii popririi conturilor contestatoarei, câtă vreme bunurile mobile valorează chiar mai mult decât 150% din prejudiciul estimat. O astfel de măsură nu are o justificare obiectivă, iar consecința sa nu constă în recuperarea prejudiciului, ci în punerea contestatoarei în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, de vreme ce toate lichiditățile sale sunt blocate, ceea ce duce invariabil la imposibilitatea de a efectua plăți și la încetarea activității.
Reținând argumentele expuse, instanța urmează a pronunța o soluție de admitere în parte a cererii și va anula parțial decizia de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce privește măsura instituirii popririi asiguratorii asupra sumelor urmăribile datorate cu orice titlu de terțe persoane și asupra sumelor urmăribile din conturile deținute de contestatoare.
Fiind acte subsecvente, urmează a fi anulate și toate adresele de înființare a popririi asiguratorii efectuate în temeiul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr._/25.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de instituire de măsuri asiguratorii și a procesului-verbal nr. 2045/21.08.2014, invocată de aceasta prin întâmpinare, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația Națională de Administrare Fiscală cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru asigurator, invocată de aceasta prin întâmpinare, ca rămasă fără obiect.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului-verbal nr. 2045/21.08.2014, invocată de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Respinge capătul de cerere privind anularea procesului-verbal nr. 2045/21.08.2014, ca inadmisibil.
Admite în parte contestația formulată de către contestatoarea ., cu sediul în C., bulevardul Tomis nr. 143A, județul C., CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, prin lichidator CII N. M., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 18, județul C., Administrația Națională de Administrare Fiscală și Administrația Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 C., ambele cu sediul în București, ., sector 5.
Anulează în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.08.2014, în ceea ce privește măsura instituirii popririi asiguratorii asupra sumelor urmăribile datorate cu orice titlu de terțe persoane și asupra sumelor urmăribile din conturile deținute de contestatoare.
Anulează adresele de înființare a popririi asiguratorii emise în baza deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./24.07.2015
Tehnored M.D/3 ex/27.07.2015
Emis 4 comunicări azi 27.07.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6791/2015.... → |
|---|
