Contestaţie la executare. Sentința nr. 3490/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3490/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3490/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3490
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 26.03.2015
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestației la executare, acțiuneformulată de contestatorul ., cu sediul în București, ., sector 3, București, în contradictoriu cu intimații ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR și P. ORAȘULUI NĂVODARI - SERVICIUL IMPOZITE–TAXE LOCALE, CONTROL ȘI executare SILITĂ, ambii cu sediul în Năvodari, ., jud. C..
Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 19.03.2015, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 19.03.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. S. R. S.R.L. BUCUREȘTI a formulat în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA ORAȘULUI NĂVODARI DIRECȚIA ECONOMICĂ SERVICIUL DE IMPOZITE TAXE LOCALE, CONTROL ȘI EXECUTARE SILITĂ contestație la executare împotriva actului de executare reprezentat de înștiințarea de poprire nr.4522/24.02._ întocmit în dosarul de executare nr. E_/13.11.2013.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat prematuritatea emiterii actelor de executare silita, arătând că în data de 03.03.2014 a primit de la Primăria Orașului Năvodari - Direcția Economica - Serviciul impozite taxe locale, control si executare silita – actul de executare contestat. Contestatoarea a precizat că raportul inspecției fiscale a fost încheiat la data de 29.12.2011 si i-a fost transmis cu Adresa nr. 2858/10.02.2012, raport împotriva căruia aceasta a formulat contestație administrativa.
Ca urmare a respingerii contestației prin Dispoziția nr. 506/06.04.2012a Primarului orașului Năvodari, contestatoarea a formulat acțiune în anularea Dispoziției nr. 506/06.04.2012 emisă de Primarul Orașului Năvodari si pe cale de consecința a Raportului Inspecției Fiscale nr._/29.12.2011.
În dosarul nr._ Curtea de Apel Constanta, prin Decizia Civila nr. 1874/28.10.2013, a admis excepția inadmisibilitățiiacțiunii, stabilind in mod irevocabil ca nu a fost emisa o Decizie de impunere si ca nu putea fi atacat Raportul inspecției fiscale, incheiat la data de 29.12.2011, fără existenta titlului de creanța (decizie de impunere).
In aceste condiții, contestatoarea a arătat că fără o decizie de impunere nu se poate trece la executarea silita, actele de executare silita fiind prematur emise si lovite de nulitate absoluta.
Totodată, aceasta a învederat instanței că nu a primit nicio decizie de impunere, urmare raportului de inspecție fiscala, nici cu ocazia primirii Raportului de inspecție fiscala si nici ulterior comunicării acestuia, iar la data de 21.10.2013 apărătorul recurenților – pârâți din dosarul nr._ a depus la dosarul cauzei doua înscrisuri: un inscris intitulat "Decizia de impunere" - prezentul inscris reprezintă o informare privind obligațiile fiscale către bugetul local - sumele de plata fiind calculate pana la data de 31.12.2012 si, ca dovada a comunicării acestei pretinse Decizii de impunere, o copie de pe o confirmare de primire a poștei unde la expeditor apare inscris numărul 2858.
Analizând înscrisurile s-a constatat ca numărul 2858/10.02.2012 reprezintă adresa cu care s-a transmis Sucursalei din Năvodari, nu o Decizie de impunere, ci Raportul de inspecție fiscala.
Prin urmare, contestatoarea a învederat instanței că decizia de impunere nu i-a fost comunicata niciodată.
De asemenea, s-a mai învederat faptul că documentul intitulat " Decizia de impunere -prezentul înscris reprezintă o informare privind obligațiile către bugetul local " datat 29.12.2011, document care se susține nedovedit ca a fost intocmit la finalizarea Raportului inspecției fiscale, nu îndeplinește condițiile imperative cerutede art. 43(2) Cod Proc. Fiscala.
Totodată, contestatoarea a invocat excepția prescriptibilitatii parțiale a dreptului de cere executarea silita a unor sume cuprinse in actele de executare silita emise, respectiv in somația nr._/13.11.2013 si in titlul executoriu nr._/13.11.2013, față de dispozițiile art. 131 alin.l din Codul de Procedura Fiscala.
Prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat instanței să constate înainte de inceperea oricărei proceduri in acest dosar, a intervenirii supendarii de drept a procedurii executionale, in conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 indice. 1 din Codul de procedura fiscala, urmare cererii de restituire formulata la data de 20.11.2013, in conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 lit, a, b, c si d din Codul de procedura fiscala.
S-a solicitat totodată și admiterea cererii de suspendare in intregime a procedurilor de executare silita, inaintea acordării termenului de judecata, in conformitate cu prevederile art. 718 alin. 1 si alin. 6 din Cod Proc.Civila. Potrivit contestatoarei, concluziile actelor de control fiscal care au stat la baza emiterii actelor de executare silita reprezentate de Somația nr._/13.11.2013, Titlul executoriu nr._/13.11.2013 si Procesul verbal privind cheltuielile de executare silita nr._/13.11.2013, efectuate in Dosarul de executare nr. E_/13.11.2013, sunt nelegale deoarece conduc la nerespectarea principiului transparentei si al aplicării unitare a Codului Fiscal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.172, 174 alin.3, 117, 94 alin.3 lit.e C.proc.fiscala, art 711, 712 C.proc.civ.
În probațiune, contestatoarea a depus înscrisuri reprezentând somații, titluri executorii, proces-verbal privind cheltuielile de executare silită, cerere către Primăria Năvodari Direcția Economică, hotărâri judecătorești, act constitutiv.
Cererea a fost legal timbrată conform art.10 din OUG nr 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare. Aceasta a învederat instanței că raportul de inspecție fiscala prin care s-au stabilit obligații fiscale de plata in sarcina . fost desființat. Mai mult prin sentința civila nr. 3903/2012 pronunțata in dosarul nr._ definitiva prin respingerea recursului prin Decizia nr. 1874/CA/2013 pronunțata in dosarul renumerotat sub nr._, a fost respinsa cererea de anulare a raportului de inspecție fiscala ca inadmisibila, pe considerentul ca nu s-a atacat decizia de impunere. Acesta a fost recomunicata in cursul procesului către ., si, cu toate acestea, . contestat-o. In consecința, sumele pentru care s-a pornit executarea silită au la baza un titlu de creanța, titlu ce nu a fost contestat si nici desființat de instanța.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată. În prealabil, aceasta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. pentru cererea de suspendare a executării silite în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, apreciind că orice acțiune în materie fiscală este de competența tribunalului, secția contencios administrativ.
De asemenea, intimata a invocat inadmisibilitatea cererii privind constatarea intervenirii cazului de suspendare de drept, întrucât, urmare a respingerii cererii de suspendare a executării adresată organului fiscală, cerere ce a fost respinsă, contestatoarea avea la îndemână acțiunea de competența instanței de contencios administrativ.
Tot cu privire la cererea de suspendare a executării silite s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de soluția asupra acestei cereri pronunțată în dosarul nr._/212/2013.
Pe fondul cererii de suspendare a executării silite, intimata a arătat în esență că în cadrul cererii de restituire, contestatoarea a invocat toate cazurile permise de legiuitor, fără a indica în concret cazul incident în cazul său și fără a face dovada că sumele au fost achitate fără existența unui titlu de creanță.
S-a mai învederat că cererea contestatoarei de anulare a titlului de creanță a fost respinsă prin decizia nr 321/CA/2008 a Curții de apel C..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite în temeiul art. 718 C proc. civilă, intimata a arătat că motivarea cererii este lapidară și nu arată în mod concret motivele pentru care contestatoarea solicită suspendarea executării silite.
În probațiune, intimata a depus înscrisuri.
Prin încheierea din data de 19.03.2015 instanța a luat act de precizarea contestatorului în sensul că nu învestește instanța cu o cerere de constatare a suspendării de drept întemeiate pe dispozițiile art.148 alin.2 C.proc.fisc., ci doar cu o cerere de suspendare a executării silite în temeiul art.718 C.proc.civ.
În raport de aceste precizări instanța a constatat că au rămas fără obiect excepțiile invocate prin întâmpinare (necompetență materială și inadmisibilitate) referitoare la cererea de suspendare a executării silite, respingând totodată la același termen excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind suspendarea executării în raport de soluția asupra aceluiași capăt de cerere dată în dosarul nr._/212/2013.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu nr._/13.11.2013 emis în cadrul dosarului de executare nr. E_/13.11.2013 intimata a pornit executarea silită împotriva contestatoarei pentru realizarea creanței în cuantum de_,26 lei reprezentând impozit pe teren aferent perioadei 2006- 2008.
Astfel, în dosarul de executare au fost emise somația de plată nr_/13.11.2013, titlul executoriu nr._/13.11.2013 si procesul verbal privind cheltuielile de executare silita nr._/13.11.2013 (f. 24-26 vol. I).
La data de 24.02.2014 a fost comunicată contestatoarei a adresă de înștiințare privind măsura popririi în dosarul de executare nr. E_/2013.
Din înscrisurile administrate în cauză, instanța constată că intimata a întocmit la data de 29.12.2011 raportul de inspecție fiscală nr_, prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare de plată la bugetul local în cuantum de_,3 lei. În aceiași zi s-a emis decizia de impunere pentru această obligație fiscală, ce constituie titlul de creanță.
Împotriva raportului de inspecție fiscală, contestatoarea a formulat contestație administrativa, iar ca urmare a respingerii contestației prin Dispoziția nr. 506/06.04.2012a Primarului orașului Năvodari, contestatoarea a formulat acțiune in contencios administrativ.
În dosarul nr._ Curtea de Apel Constanta, prin Decizia Civila nr. 1874/28.10.2013, instanța a admis excepția inadmisibilitățiiacțiunii, apreciind că obiectul acțiunii îl poate constitui doar decizia pronunțată de organul fiscal competent în soluționarea contestației îndreptate împotriva unui titlu de creanță sau unui alt act administrativ fiscal, ceea ce nu se regăsește în cauză.
Astfel, dat fiind caracterul de act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, Curtea de Apel C. a constatat că raportul de inspecție fiscală nr_/29.12.2011 nu poate forma obiect al contestației fiscale.
În plus, prin decizia civila nr. 1874/28.10.2013 irevocabilă, s-a reținut cu putere de lucru judecat, că în considerarea raportului de inspecție fiscală întocmit în data de 29.12.2011, organul fiscal a emis decizia de impunere, fără a exista la dosar dovada comunicării acestei decizii în procedura reglementată de art. 205- 218 din OG nr 92/2003.
În ceea ce privește actele de executare reprezentate de somația de plată nr._/13.11.2013, titlul executoriu nr._/13.11.2013 si procesul verbal privind cheltuielile de executare silita nr._/13.11.2013 (f. 24-26 vol. I), instanța reține că acestea au fost supuse controlului jurisdicțional în cadrul dosarului nr._/212/2013, fiind anulate în mod definitiv.
Instanța a reținut astfel în cuprinsul s.c. nr.9265/2014 a Judecătoriei C. că intimata a declanșat în mod nelegal procedura executării silite împotriva intimatei, în condițiile în care titlul de creanță nu i-a fost comunicat contestatoarei în conformitate cu prevederile art. 44 C.proc.fisc.
Prin urmare, reținând că titlul de creanță (decizia de impunere emisă la 29.12.2011) nu a fost comunicat legal contestatorului până la momentul emiterii titlului executoriu, în lipsa comunicării legale, instanța a admis contestația la executare și a anulat somația nr._/13.11.2013, titlul executoriu nr._/13.11.2013 și procesul- verbal privind cheltuielile de executare silită nr_/13.11.2013.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat în raport de s.c. nr.9265/2014 a Judecătoriei C., instanța reține prevederile art.431 C.proc.civ. „(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
(2)Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
În cauza de față nu există autoritate de lucru judecat a hotărârii mai sus menționate întrucât obiectul cauzei este distinct, instanța fiind învestită cu analiza legalității unui alt act de executare, respectiv măsura popririi.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva măsurii popririi, aduse la cunoștința părții interesate prin actul nr.4522/2014.
Pe fondul cauzei, instanța reține că actul de executare ce face obiectul prezentei cauze este unul subsecvent, încheiat în procedura de executare inițiată în dosarul de executare nr.E20244/2013, iar anularea actelor de executare anterioare conduce în mod implicit la nelegalitatea emiterii acestui act prin care se continuă executarea silită, în forma popririi.
În ceea ce privește temeiul de drept al cererii, instanța reține că, în conformitate cu art. 172 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, contestația putând fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Potrivit art. 2 alin.3 C.proc.fisc. „(3)Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.”
Potrivit art.179 alin.3 C.proc.civ. „(3)Desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
(4)Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.”
Având în vedere că acest act nu poate avea o existență de sine stătătoare, instanța va dispune anularea sa, ca o consecință a dispozițiilor de anulare a actelor de executare anterioare emise în dosarul de executare nr.E20244/2013.
Pentru aceste considerente, consideră că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate a executării silite invocate în cuprinsul cererii introductive, respectiv prematuritatea emiterii actului de executare silită, prescripția parțială a dreptului de a cerere executarea silită și celelalte apărări de fond expuse pe larg în cuprinsul cererii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța, având în vedere că prin prezenta hotărâre a fost soluționată pe fondul său însăși contestația la executare, cererea de suspendare a aceleiași executări a rămas fără obiect. În acest sens, instanța are în vedere că suspendarea ar urma să dureze numai până la soluționarea contestației la executare, cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat printr-o hotărâre executorie conform art.650 alin.3 C.proc.civ., fiind incidente astfel in cauza dispozițiile art.718 alin.1 C.proc.civ. „(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, (…) instanța competentă poate suspenda executarea.”
Față de dispozițiile art. 45 lit. f ) din OUG nr 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în cuantum de 1050 lei la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, achitată cu chitanțele CT XWM_ PJ și CT XWM_ PJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată în raport de s.c. nr. 9265/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013.
Admite cererea formulată de contestatorul ., cu sediul în București, ., sector 3, București, în contradictoriu cu intimații ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR și P. ORAȘULUI NĂVODARI - SERVICIUL IMPOZITE–TAXE LOCALE, CONTROL ȘI EXECUTARE SILITĂ, ambii cu sediul în Năvodari, ., jud. C..
Dispune anularea măsurii de înființare a popririi dispuse în dosarul de executare E20244/2013 și comunicată contestatorului sub nr. 4522 din data de 24.02.2014.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea către contestator a sumei de 1050 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /26.03.2015
emis 3 comunicări la .
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3529/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3744/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
