Plângere contravenţională. Sentința nr. 5037/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5037/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 5037/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5037/2015
Ședința din data de 05.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent SC L. DI. D. ALES REFF& ASOCIATII SCA și pe intimat C. J. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională ANPC NR_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.05.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.12.2014, sub numărul_ petentul S.C. L. DI.. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/09.12.2014, întocmit de intimatul AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, solicitând anularea acestuia iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și anularea sancțiunii complementare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 0.12.2014 comisarii din cadrul CJPC au efectuat un control la punctul său de lucru, în urma căruia au constatat că în privința produsului „vin fiert” există neconcordanțe între denumirea produsului de la raft și descrierea afișată pe eticheta individuală, iar în privința produsului „cașcaval” există neconcordanță între prețul de la raft și prețul de la casa de marcat și din sistemul de gestiune.
În ceea ce privește produsul „cașcaval”, petentul arată că situația de fapt nu corespunde realității, întrucât cele două prețuri menționate sunt pentru produse diferite și nu pentru același produs, la comercializare existând atât produsul C. clasic bluedino la prețul de 8,99 lei, cât și cașcaval clasic la prețul de 9,99 lei.
În ceea ce privește produsul „vin fiert”, petentul a arătat că fapta sa nu îndeplinește elementele constitutive ale contravenției, întrucât nu s-au transmis în niciun fel și prin niciuna dintre mențiuni informații false care să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o și, de asemenea, nu a făcut altceva decât să menționeze echivalentul în limba română a denumirii dată de producător.
Petentul a arătat de asemenea că agenții de control au aplicat greșit prevederile Legii nr. 363/2007 întrucât și în cazul în care s-ar fi considerat că situația de fapt relevă o neconcordanță între denumirea produsului și descrierea de pe etichetă, aceasta atrage incidența prevederilor speciale ale Anexei 1 la HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.
Petentul și-a întemeiat în drept plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus procesul-verbal contestat și cinci fotografii.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar adresa ANPC nr. 2584/08.12.2014 și copia procesului-verbal contestat.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr. 0676257din 09.12.2014, petentul S.C. L. DI.. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 5000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 363/2007, reținându-se în sarcina sa faptul că la data și ora controlului efectuat în baza adresei ANPC nr. 2584/08.12.2014, respectiv 09.12.2014, ora 1400, avea la comercializare o cantitate de 47 sticle de vin roșu cu denumirea comercială pe eticheta de vânzare „vin fiert” iar pe eticheta produsului se prezintă produsul ca vin roșu îndulcit și aromatizat cu cuișoare, scorțișoară, coajă de portocale și lămâie cu mențiunea NU SE FIERBE!, fiind oferite astfel informații eronate consumatorilor cu privire la natura produsului. S-a reținut de asemenea faptul că s-au găsit la comercializare 18 bucăți de cașcaval clasic având eticheta cu prețul 8,99 lei/buc 300 g, prețul în sistemul de gestiune și la casă fiind de 9,99 lei, fiind oferite astfel informații eronate consumatorilor cu privire la prețul produsului, precum și faptul că în ambele cazuri operatorul economic utilizează o practică comercială înșelătoare, așa cum este definită de Legea nr. 363/2007 art. 6 alin. 1 pct. b și d.
Procesul-verbal a fost semnat și ștampilat pe ambele pagini de reprezentantul societății.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind legal întocmit, motiv pentru care instanța va trece la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, „Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.”
De asemenea, conform prevederilor art. 6 alin. 1 din același act normativ, „O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
b)principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
d)prețul sau modul de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific al prețului;”
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agenții constatatori. Astfel, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care faptele sunt constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum este cazul în prezenta cauză, reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Petentul nu a făcut însă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, deși i s-a oferit posibilitatea să propună probe în susținerea afirmațiilor sale.
Astfel, în ceea ce privește produsul „cașcaval”, instanța reține faptul că existența la comercializare a unui alt produs de același tip dar cu preț diferit, nu este un element de natură a o exonera pe petentă de răspundere contravențională, în contextul în care prețul cașcavalului având eticheta cu prețul 8,99 lei/buc era în sistemul de gestiune și la casă de 9,99 lei, petenta neinvocând și mai ales nefăcând dovada faptului că produsul pe care agenții constatatori l-au verificat la casa de marcat și în sistemul de gestiune era de fapt produsul cu prețul de 9,99 lei.
Prin urmare, instanța reține că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului faptul că desfășura o practică înșelătoare prin comercializarea unui produs pentru care prețul la casa de marcat era diferit de prețul de la raft, astfel cum această faptă este descrisă de art. 6 alin. 1 lit. d din Legea nr. 363/2007.
În ceea ce privește produsul „vin fiert” instanța reține că astfel cum rezultă și din planșele foto depuse de petent la dosar (f 16-17), pe eticheta de vânzare a produsului este menționată denumirea de „vin fiert”, în timp ce pe eticheta produsului este menționat faptul că produsul este vin roșu îndulcit și aromatizat care nu se fierbe.
Raportat la dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007 și la caracteristicile unui consumator mediu, instanța reține că prin comercializarea acestui produs petentul a desfășurat o practică înșelătoare, consumatorului fiindu-i oferite informații eronate cu privire la principalele caracteristici ale produsului. Astfel, din cuprinsul etichetei de vânzare și din cuprinsul etichetei produsului nu se poate stabili dacă este vorba despre un vin care este deja fiert sau un vin roșu aromatizat care nu se fierbe, iar caracteristica de a fi sau nu fiert este apreciată de instanță ca fiind esențială pentru luarea deciziei de cumpărare sau nu a acestui produs de către consumator.
În ceea ce privește susținerile petentului conform cărora nu a făcut altceva decât să menționeze echivalentul în limba română a denumirii dată de producător, instanța reține că un consumator mediu nu este în măsură să realizeze traducerea din limba engleză a sintagmei „mulled wine”, petentul fiind obligat să comercializeze produsul sub o etichetă de vânzare care să îi ofere consumatorului suficiente informații pentru a lua în cunoștință de cauză decizia de tranzacționare.
Instanța va respinge și susținerile petentului conform cărora agenții de control au aplicat greșit prevederile Legii nr. 363/2007 întrucât și în cazul în care s-ar fi considerat că situația de fapt relevă o neconcordanță între denumirea produsului și descrierea de pe etichetă, aceasta atrage incidența prevederilor speciale ale Anexei 1 la HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, întrucât acest act normativ nu este aplicabil în cauză.
Astfel, conform prevederilor art. 1 din Normele metodologice din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor, aprobate prin HG nr. 106/2002, aceste norme metodologice reglementează modul de etichetare a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, precum și restaurantelor, spitalelor, cantinelor și altor agenți economici care prepară și furnizează hrană pentru populație și anumitor aspecte referitoare la prezentarea și publicitatea alimentelor. Prin urmare, art. 2 din acest act normativ nu este aplicabil petentului, întrucât nu acesta a etichetat produsul, ci doar l-a comercializat.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia instanța constată că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei cu avertisment și nici reducerea acesteia, aceasta reprezentând limita minimă a amenzii prevăzută de lege.
Gradul ridicat de pericol social al contravenției prevăzute de Legea nr. 363/2007 este prezumat în acest caz chiar de legiuitor, prin stabilirea unui cuantum ridicat al amenzilor contravenționale.
Pentru toate aceste considerente, instanța constatând că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar sancțiunea contravențională a fost legal și proporțional aplicată, va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S.C. L. DI.. cu sediul în sector 1, București, . AMERICA HOUSE, nr. 4-8, .. 3, . verbal de contravenție . nr._/09.12.2014 întocmit de intimatul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C. cu sediul în CONSTANTA, . BIS, J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 05.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 24 Iunie 2015
Emis 2 comunicări, la data de 25.06.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3529/2015.... → |
|---|
