Contestaţie la executare. Sentința nr. 9123/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9123/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 9123/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9123
Ședința publică din data de 26 august 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea V. H. L. în contradictoriu cu intimata S. S. prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA SRL având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 14 august 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 21 august 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.04.2015, Vitzentzatos H.-L. a formulat, în contradictoriu cu intimata S. S., prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMANIA S.R.L., contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare silită emise în cadrul dosarului de executare nr. 366/G/2015, constând în somația mobiliară din data de 07.04.2015 și încheierea nr. 2/07.04.2015 privind cheltuielile de executare, respectiv anularea tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoare a arătat că a încheiat cu Banca Comercială Română SA un contract de credit bancar, având numărul 2502/18.10.2007, care reprezintă titlul executoriu în cadrul dosarului de executare nr. 366/G/2015 al B. G. A. M..
A mai arătat că invocă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, deoarece ultima plată efectuată de către contestatoare datează din 03.07.2009, prescripția dreptului de a obține executarea silită împlinindu-se la data de 03.07.2012.
A menționat că executarea silită a început la data de 30.03.2015, cu depășirea termenului de prescripție.
Contestatoarea a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, menționând că nu i-a fost notificată corespunzător cesiunea de creanță, motiv pentru care aceasta nu ii este opozabilă
Pe fond, a arătat că contestă validitatea creanței și modul în care a fost calculat debitul, nefiind identificat cuantumul dobânzilor sau a restanțelor de care se face vorbire în cuprinsul somației mobiliare, nefiindu-i comunicată modalitatea de calcul.
Referitor la încheierea nr. 5237/09.03.2015, prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, s-a arătat că este nelegală, deoarece nu s-a analizat termenul de prescripție a executării silite și nici condițiile pentru validitatea creanței.
Contestatoarea a mai criticat și cuantumul cheltuielilor de executarea în sumă de 5006,72, suma stabilită fiind în disonanță cu cuantumul debitului principal, supus executării.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei – fila 10.
Intimata S. S., prin reprezentant legal, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii și excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cerere, excepții ce au fost respinse de către instanță, la termenul de judecată din data de 14.08.2015.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând că cesiunea de creanță a fost comunicată debitoarei prin scrisoare, aceasta fiind menționată și în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare sub nr. 2010 –_-HAD.
Referitor la calitatea procesuală activă, s-a arătat că intimata are calitate procesuală activă, din moment ce a cesionat legal creanța.
A mai arătat intimata că creanța este certă, existența sa rezultând din titlul executoriu, lichidă, rezultând din graficul de rambursare, este exigibilă, deoarece a ajuns la scadență la data de 18.10.2007, respectiv că somația mobiliară comunicată contestatoarei respectă dispozițiile legale în materie, iar cheltuielile de executare au fost stabilite corect.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ.
La termenul din data de 14.08.2015, instanța a respins, ca neîntemeiate, excepția netimbrării cererii și excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată.
Instanța a apreciat că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a intimatei și excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, în cadrul procedurii de executare silită, sunt apărări de fond, urmând să le analizeze odată cu fondul cauzei.
Instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost depusă copia conformă cu originalul a dosarului de executare nr. 366/G/2015 al B. G. A.-M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la B. G. A.-M. sub nr. 366/30.03.2015, intimata S. S., prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMANIA S.R.L., a solicitat începerea executării silite împotriva contestatoarei-debitoare, Vitzentzatos H.-L., în temeiul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2502M/18.10.2007, încheiat de către contestatoarea-debitoare cu Banca Comercială Română SA.
Banca Comercială Română SA a cesionat mai multe creanțe către S.C. SUPORT COLECT S.R.L., care a cesionat, la rândul său, creanțele către S. S., administratorul activelor urmând să fie S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L., conform contractului de cesiune de creanțe nr. 27/23.12.2010.
Conform avizului de ipotecă mobiliară emis de Arhiva Electronică de garanții reale mobiliare, cesiunea de creanță a fost menționată în această evidență, privind și debitul deținut de către contestatoarea din prezenta cauză.
Cu toate acestea, nici intimata și nici executorul judecătoresc nu au depus la dosarul cauzei dovada comunicării către contestatoarea-debitoare a notificării cesiunii de creanță către S. S., adresate contestatoarei, nr. ref. SBCR/7/7645, la data de 28.12.2010.
Prin încheierea nr. 5237/09.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a dispus investirea cu formă executorie a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2502M/18.10.2007.
Prin încheierea nr. 1 /30.03.2015, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei din prezenta cauză, pentru suma de_,41 lei, reprezentând debit restant.
Prin încheierea nr. 2/07.04.2015, s-au stabilit cheltuielile de executare la suma de 5006,72 lei.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis somația mobiliară pentru suma de_,13 lei, care a fost comunicată la data de 10.04.2015 contestatoarei, împreună cu titlul executoriu și încheierile nr. 1 și 2.
Contestatoarea a înțeles să atace executarea silită însăși, contestația fiind depusă la Judecătoria C. la data de 22.04.2015, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 713 alin.1 pct. 3 C.proc.civ.
Referitor la critica formulată de către contestatoare, privitoare la calitatea de creditor a intimatei din prezenta cauză, raportat la necomunicarea cesiunii de creanță intervenite între părți, instanța reține că cesiunea de creanță a fost înregistrata în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, potrivit dovezilor atașate la dosar, fiind transmisă calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.
Conform art. 1393 Cod Civil, cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiune, același efect avându-l și acceptarea cesiunii făcută de debitor, într-un act autentic.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanță se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților. Consimțământul debitorului cedat nu este necesar, deoarece acesta nu este parte în contractul de cesiune.
Din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că cesiune de creanță a fost comunicată contestatoarei, nefiind depusă dovada de comunicare a notificării, critica contestatoarei fiind întemeiată sub acest aspect.
Cu toate acestea, se reține că lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanță de către debitorul cedat nu are nicio influență asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, acest aspect trebuie analizat exclusiv din perspectiva subiectului de drept căruia i se poate realiza plata în mod valabil, dar și a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșată de cesionarul, devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existența unui interes legitim în derularea unui astfel de demers, care ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația, pe care si-a asumat-o față de creditorul inițial.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că cesiunea dreptului de creanță îndeplinește condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în cauză fiind realizata această formalitate, potrivit precizărilor de mai sus.
În consecință, din moment ce contestatoarea nu a făcut dovada efectuării de plăți către creditorul cedent, necomunicarea cesiunii de creanță către aceasta nu poate afecta validitatea executării silite, motiv pentru care instanța va respinge această apărare, apreciind că intimata are calitate de creditor.
Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței, se reține că creanța era scadentă la data încheierii contractului de cesiune de creanțe, respectiv 23.12.2010, aspect menționat de către intimată și în cuprinsul notificării emise către contestatoarea-debitoare, întocmită la data de 28.12.2010, nefiind important, sub acest aspect, că respectiva notificare nu a fost comunicată legal.
Din data de 28.10.2010, când intimata a menționat că creanța se ridică la suma totală de_,38 lei, din care_,52 lei credit, 4695,20 lei dobândă, 1079,66 lei penalități, până la data de 30.03.2015, când a fost formulată cererea de executare silită, a trecut o perioadă de 4 ani și 5 luni, în care intimata nu a efectuat niciun act de executare silită.
Conform art. 706 C.proc.civ. „(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.
Prin urmare, din moment ce creanța era scadentă la data de 28.10.2010, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 28.10.2013, intimata nefăcând dovada intervenirii vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Art. 707 C.proc.civ. prevede: „(1) Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat”.
În consecință, instanța constată că contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2502M/18.10.2007 și-a pierdut puterea executorie, motiv pentru care executarea silită nu este legală, fiind începută în lipsa unui titlu executoriu.
Pentru aceste motive, instanța va admite contestația la executare, va anula executarea ce face obiectul dosarului de executare nr. 366/G/2015 al B. G. A. M. și, pe cale de consecință, toate actele de executare efectuate în cadrul acestui dosar.
Referitor la cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, instanța va respinge această cerere, ca neîntemeiată, având în vedere aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. f), din OUG nr. 80/2013 privind taxele de timbru, conform cărora în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea rămâne definitivă, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru urmează să fie restituite, la cererea contestatorului, proporțional cu admiterea contestației (alin.2).
Instanța apreciază că, în cazul contestațiilor la executare, dispozițiile art. 453 C.proc.civ. nu sunt aplicabile, deoarece se recunoaște contestatorului un drept la restituirea taxei judiciare de timbru, iar posibilitatea acestuia de a uza atât de calea stabilită prin OUG nr. 80/2013 cât și cea stabilită prin art. 453 C.proc.civ. ar conduce la o dublă despăgubire a contestatorului, care ar putea obține sumele respective atât de la stat cât și de la intimat, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără just temei a acestuia.
Admițând că și în cazul contestației la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 453 C.proc.civ., am ajunge la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. f), din OUG nr. 80/2013, aceste dispoziții fiind speciale și, în consecință, urmând să se aplice cu prioritate față de dispozițiile generale în materia cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea V. H. L., CNP_ cu domiciliul în Valu lui T., ., județul C. și domiciliul ales la Cabinet de Avocat R. D. din C., ., ., . în contradictoriu cu intimata S. S. prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, ., parter, sector 4.
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 366/G/2015 al B. G. A. M. și, pe cale de consecință, toate actele de executare efectuate în cadrul acestui dosar.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/26.08.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9129/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9125/2015. Judecătoria... → |
|---|
