Contestaţie la executare. Sentința nr. 8600/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8600/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 30022/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.8600
Ședința publică din data de 30.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte A. V. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatorul . în contradictoriu cu intimatul ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.07.2015 și la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.09.2014 sub nr._, contestatoarea . a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 469/2014 al B. R. C., pornit în baza sentinței civile nr. 3268/25.03.2014 a Tribunalului București, anularea încheierii nr._ a Judecătoriei C. prin care s-a încuviințat executarea silită, suspendarea executării și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că un prim motiv de nelegalitate rezultă din dispozițiile art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 623 și 624 Cod procedură civilă, care prevăd că executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, or sentința pusă în executare a fost supusă apelului, nefiind executorie. Al doilea motiv de nelegalitate este întemeiat pe încălcarea art. 662 Cod procedură civilă, creanța nefiind certă, deoarece nu rezultă dintr-un titlu executoriu. Al treilea motiv constă în încălcarea art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă, nefiind comunicate titlul executoriu, somația sau încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 80/2013.
Contestatoarea a anexat cererii următoarele înscrisuri: cerere de deschidere a procedurii insolvenței (filele 10-14), sentința civilă nr. 3268/2014 a Tribunalului București (filele 15-20), cerere apel (filele 21-28), adresă înființare poprire (fila 29), încheiere nr._/2014 a Judecătoriei C. (filele 30-31).
La data de 03.10.2014 contestatoarea a formulat cerere adițională prin care a solicitat și anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din 09.09.2014.
La data de 21.10.2014 intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că susținerile contestatoarei privind nulitatea actelor de executare sunt neîntemeiate, hotărârea pusă în executare având caracter executoriu potrivit Legii nr. 85/2006, creanța are caracter cert, lichid și exigibil astfel cum prevede art. 662 Cod procedură civilă, iar executarea în cazul popririi se face fără somație.
A mai susținut intimata că debitoarea-contestatoare este ținută să suporte cheltuielile de executare, fiind în culpă procesuală, astfel cum prevede art. 662 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 715 alin. 3 Cod procedură civilă.
La data de 09.12.2014 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat argumentele expuse în cererea principală, susținând și că atâta vreme cât există posibilitatea admiterii căii de atac, creanța nu are caracter cert.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul acesteia fiind depus și dosarul de executare nr. 469/2014 al B. R. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15.07.2014 a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc R. C. cererea de executare silită a intimatei-creditoare ., prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3268/2014 pronunțată de Tribunalul București, împotriva contestatoarei-debitoare .. Prin încheierea Judecătoriei C. nr._/2014 a fost încuviințată executarea silită. La data de 25.09.2014 s-a efectuat comunicat înștiințarea instituirii popririi către contestatoarea-debitoare, astfel cum rezultă din dovezile existente la fila 36 în dosarul de executare.
În drept, art. 712 Cod procedură civilă prevede că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Examinând legalitatea executării silite prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de către contestatoare, instanța reține că primul dintre acestea, vizând faptul că hotărârea pusă în executare nu era definitivă, este neîntemeiat.
Astfel, în anumite cazuri expres prevăzute de lege, sentințele pronunțate în primă instanță sunt executorii (cu execuție provizorie), chiar dacă sunt supuse căii de atac devolutive a apelului. Aceste aspecte rezultă din cuprinsul Secțiunii a 5-a, Titlul IV, Cartea a II-a din Codul de procedură civilă, aceasta având titlul Executarea provizorie, iar art. 448 alin. 1 pct. 10 prevede că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.
În consecință, simplul fapt că o hotărâre este supusă căii de atac nu conduce, în mod automat, la concluzia că aceasta nu poate fi pusă în executare, fiind necesar a se verifica dacă o dispoziție legală nu îi conferă acesteia putere executorie.
Deși sentința nr. 3268/2014 a Tribunalului București a fost pronunțată sub imperiul Legii nr. 85/2006, instanța apreciază că dispozițiile care conferă caracter executoriu unui act fac parte din categoria normelor de procedură, astfel încât această condiție urmează a fi verificată prin raportare la legislația în vigoare la momentul începerii executării silite.
Întrucât executarea a fost începută la data de 17.07.2014, instanța apreciază că sentința pusă în executare este executorie de drept în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, care prevede că hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, în aplicarea prezentului titlu, sunt executorii.
Din această dispoziție legală rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea pusă în executare constituia, la momentul încuviințării executării silite, titlu executoriu, astfel încât încheierea Judecătoriei C. nr._/2014 este temeinică și legală.
În ceea ce privește neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, constând în caracterul incert al creanței datorat posibilității de modificare a hotărârii în calea de atac, instanța apreciază că o astfel de interpretare contravine însăși noțiunii de executare provizorie.
Astfel cum s-a arătat anterior, legiuitorul a dat posibilitatea creditorului ca, în anumite situații, să pună în executare hotărâri care sunt supuse în continuare căii de atac. Raționamentul contestatoarei duce la concluzia că întotdeauna creanțele cuprinse în aceste hotărâri nu au caracter cert, obligațiile putând fi modificate în apel, ceea ce înseamnă că niciodată nu se pot executa hotărâri date în primă instanță ceea ce ar face inutilă prevederea în lege a instituției juridice menționate anterior. Totodată, prin art. 637 Cod procedură civilă s-a reglementat tocmai situația în care sunt puse în executare hotărâri supuse controlului judecătoresc, rezultând astfel cu evidență că pot fi puse în executare inclusiv astfel de hotărâri.
Argumentele privind caracterul executoriu al titlului au fost analizate anterior, concluziile instanței aplicându-se și cu privire la acest al doilea motiv de nelegalitate invocat.
În continuare, contestatoarea a invocat încălcarea dispozițiilor art. 667 alin. 2 Cod procedură civilă, dispoziție legală care instituie obligativitatea comunicării titlului executoriu și a somației, sub sancțiunea nulității executării, cu excepția situației în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor.
Deși executarea silită a fost încuviințată a se efectua prin toate formele cunoscute de această instituție juridică, din actele dosarului de executare reiese că singura modalitate de executare efectuată a fost aceea prin poprire.
Înființarea popririi este reglementată de art. 783 Cod procedură civilă, acesta instituind o derogare de la regula generală prevăzută la art. 667 alin. 2 Cod procedură civilă în sensul că executarea se face fără somație, iar titlul executoriu va fi comunica, împreună cu adresa de înființare, terțului poprit, ulterior urmând a fi înștiințat și debitorul.
Observând actele efectuate în dosarul de executare silită nr. 469/2014, instanța apreciază că dispozițiile legale menționate anterior au fost respectate, executorul judecătoresc nefiind obligat a emite o somație, iar debitoarei aducându-i-se la cunoștință înființarea popririi potrivit dovezii de la fila 36 dosar de executare.
Prin cererea adițională contestatoarea a solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 669 Cod procedură civilă, în sensul că nu s-a dovedit faptul că au fost înaintate de către creditoare.
Instanța apreciază că și aceste critici sunt neîntemeiate, față de dispozițiile art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede că sunt în sarcina debitorului cheltuielile de executare, acestea constând în onorariu executor, taxă de timbru și onorariu avocat, astfel cum au fost enumerate în încheierea nr. 1/09.09.2014, acestea fiind justificate potrivit actelor din dosarul de executare (în încheierea de încuviințare a executării silite se reține că aceasta a fost legal timbrată, iar factura fiscală depusă la fila 6 dosar de executare face dovada cheltuielilor privind onorariul de avocat).
În lumina tuturor acestor argumente, instanța urmează a respinge contestația formulată de către contestatoarea . ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata ., instanța are în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată dovedite în condițiile art. 452 din același act normativ. Întrucât intimata nu a făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli care să se circumscrie noțiunii de cheltuieli de judecată, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește solicitarea executorului judecătoresc de a pune în vedere părții interesate să achite contravaloarea cheltuielilor cu efectuarea copiilor de pe dosarul de executare, instanța constată că această posibilitate este deschisă de art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă. Întrucât pe parcursul judecării cauzei contestatoarea, deși i s-a pus în vedere, nu a achitat aceste sume, instanța apreciază că este posibilă obligarea contestatoarei prin hotărârea de dezinvestire, să achite contravaloarea copiilor, în cuantum de 60,97 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea ., J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales în C., ..18 ( la av. C. M. ) în contradictoriu cu intimata ., J40/_/2008, CUI RO_, cu sediul în București, sector 1, ., etaj 2, apartament 10, ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să achite Biroului Executorului Judecătoresc R. C. suma de 60,76 lei reprezentând contravaloarea copiilor dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./07.09.2015
Tehnored M.D/4 ex/08.09.2015
Emis 2 comunicări azi 08.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8582/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8614/2015.... → |
|---|
