Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8614/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8614/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 17983/212/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8614/2015
SEDINTA PUBLICA DIN 31.07.2015
Completul compus din:
P.: P. R.-I.
GREFIER: C. L.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, acțiune formulată de reclamanta S.C. S.&S. BUSINESS S.R.L., cu sediul în CONSTANTA, ., . 1, J. C., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu pârâta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în CONSTANTA, ., ., înregistrată la ORC sub nr. J_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta domnul avocat D. C., iar pentru pârâtă doamna avocat C. A. și domnul consilier juridic Z. V., conform împuternicirilor depuse la dosar. De asemenea, și administratorul S.C. S. T. S.R.L, domnul M. D. este prezent personal, acest lucru fiind confirmat atât de apărătorul reclamantei, cât și de apărătorii pârâtului, întrucât acesta nu avea actul de identitate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus o cerere completatoare, formulată de către reclamantă.
Instanța constată că procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită.
Instanța constată că este prim termen de judecată și întreabă părțile prezente dacă au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat cu privire la competență.
Atât apărătorul reclamantei, cât și apărătorul pârâtei arată că Judecătoria C. este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul părților pe durata estimativă a cercetării procesului.
Atât apărătorul reclamantei, cât și cel al pârâtei apreciază durata estimativă a procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ, procedând la verificarea competenței, stabilește că este competență general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art. 998 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 238 alin. 1 C.pr.civ., estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța constată faptul că a fost depusă întâmpinarea de către pârâtă și comunică un exemplar reclamantei. Totodată, instanța întreabă părțile prezente dacă au cereri prealabile de formulat.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei menționează că a formulat o cerere completatoare, prin care solicită, în temeiul art. 1528 C.pr.civ., ca reclamanta să fie autorizată să încheie contracte de furnizare a utilităților.
Instanța constată că s-a depus și în scris această cerere și întreabă apărătorii pârâtei dacă au cunoștință despre această cerere.
Apărătorii pârâtei consideră că această cerere ține de fondul cauzei, fiind de fapt un capăt nou de cerere.
Apărătorul reclamantei învederează că, în temeiul art. 204 C.pr.civ., aceasta este o cerere completatoare.
Instanța menționează că această cerere, conform art. 304 C.pr.civ., poate fi introdusă până la primul termen de judecată.
Având în vedere că acesta este primul termen de judecată, apărătorul pârâtei avocat C. A. se opune admiterii acestei cereri completatoare și susține că ar fi trebuit să fie depusă înainte de termen pentru a putea fi comunicată părții adverse.
Instanța invocă excepția decăderii din dreptul de a modifica cererea introductivă și pune în discuția părților această excepție.
Apărătorul reclamantei lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea aceastei excepții, iar apărătorii pârâtei solicită admiterea excepției decăderii din dreptul de a modifica cererea introductivă.
În temeiul art. 204 alin. 1 C.pr.civ, instanța admite excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula cerere modificatoare și respinge această cerere formulată de către reclamant la prezentul termen, ca tardiv formulată.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare de către pârâtă.
Apărătorul pârâtei consilier juridic Z. V. solicită admiterea acestei excepții, iar apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției, considerând că aceasta constituie o apărare de fond.
În temeiul art. 22 alin. 4, instanța recalifică excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind o apărare de fond, urmând a se pronunța pe fondul cauzei.
Instanța declară deschisă cercetarea procesului și acordă cuvântul părților în vederea propunerii de probe.
Atât apărătorul reclamantei, cât și apărătorii pârâtei solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, instanța declară închisă cercetarea procesului, și acordă părților cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulate, urmând a obliga pârâta la reluarea utilităților constând în energie electrică, gaze naturale și apă. Acesta arată că, în ceea ce privește spațiul, acesta este închiriat în baza unui contract, iar chiria de 1200 de lei a fost achitată în avans, după cum reiese din chitanțele depuse la dosarul cauzei. Totodată, apărătorul reclamantei arată că actul aditional la contractual de închiriere nu este semnat de căte reclamantă, care nu și-a dat acordul la modificarea cuantumului chiriei.
Apărătorul pârâtei avocat C. A. susține în continuare inadmisibilitatea acțiunii, iar în ceea ce privește urgența cauzei, motivația principală a reclamantei fiind că i-a fost în mod abuziv restricționat accesul la utilități, aceasta arată că au fost depuse dovezi prin care se indică faptul că societatea pârâtă își desfășoară activitatea în condiții normale
Apărătorul reclamantei învederează că societatea reclmantă dispune de un generator, care consumă o cantitate mare de energie electrică, iar pentru apă a apelat la vecini.
Apărătorul pârâtei consideră că acestea sunt susțineri verbale, răutăcioase, neputând fi dovedite, iar în privința actului aditional arată că odată ce acesta a fost redactat este evident că a existat un acord între părți. Actul aditional nu a fost semnat deoarece încă de atunci au existat neînțelegeri între părți, dar acesta a fost acceptat în mod tacit, făcându-se plăți în acest sens.
Apărătorul pârâtei consilier juridic Z. V. menționează că, în acest caz sunt aplicabile și disp. art. 1040 pct. 2 Cod civil, voința părților putându-se manifesta atât scris, cât și în mod verbal.
Apărătorul reclamantei arată că art. 996 C.pr.civ. nu condiționează formularea unei cereri, fără ca, în prealabil să fie formulată o acțiune pe fond.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ., constata închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2015, sub numărul de dosar_, reclamanta S.C. S.&S. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. T. S.R.L. a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care a solicitat obligarea pârâtei la reluarea utilităților constând în energie electrică, gaze naturale și apă, necesare funcționării spațiului comercial situat în C., ., parter, spațiu comercial 13 (Restaurant Bacco).
În motivarea în fapt reclamanta a arătat, în esență, că între aceasta și societatea pârâtă a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 1/24.01.2014 pe o durată de 10 ani, sens în care chiria lunară a fost stabilită la nivelul de 1200 lei.
Reclamanta a mai afirmat că începând cu luna noiembrie 2014 a achitat o chirie mult mai mare, la societatea societății pârâte, pentru ca aceasta să achite contravaloarea impozitelor și taxelor, obligații care-i incumbau în calitate de proprietar al imobilului.
Reclamanta a mai susținut că în condițiile în care a plătit chiria stipulată contractual în avans, iar contravaloarea tuturor utilităților este achitată la zi, societatea pârâtă la data de 24.06.2015 a transmis notificarea nr. 42 prin care a invocat neplata chiriei și a solicitat evacuarea din spațiul închiriat începând cu data de 01.07.2015, sens în care a fost oprită furnizarea utilităților.
Reclamanta a mai invocat că aparența de drept există în favoarea acesteia, iar urgența este implicită în considerarea activității comerciale desfășurate.
În drept a invocat dispozițiile legale din art. 996, art. 998 alin. 2 din NCPC.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri (f. 7-104).
La data de 31.07.215 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii promovate, deoarece reclamanta nu a promovat în prealabil o acțiune privitoare la fondul cauzei,care să vizeze validitatea Contractului de închiriere nr. 1/24.01.2014 ca urmare a notificării de reziliere nr. 42.
În continuare pârâta a mai invocat inexistența urgenței, în condițiile în care reclamanta desfășoară în continuare activitate, sens în care a depun înscrisuri, respectiv bonuri fiscale emise ulterior introducerii acțiunii.
Pârâta a mai susținut că începând cu data de 01.07.2015 între acesta și reclamantă nu mai este în vigoare un contract de închiriere, în condițiile în care a operat rezilierea acestuia.
În drept a invocat dispozițiile legale ale art. 998 pct. 1 NCPC rap. La art. 205 NCPC, art. 1817 din NCC.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri (f. 117-133).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. S.&S. S.R.L., în calitate de locatar, și pârâta S.C. S. T. S.R.L., în calitate de locator, la data de 24.01.2014 s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 1 având ca obiect închirierea spațiului comercial situat în C., ., parter, spațiu comercial 13, în prezent Restaurantul Bacco, pe o durată de 10 ani (f. 7).
La data de 02.01.2015 între părțile contractante a fost încheiat Actul adițional nr. 2 la Contractul de închiriere nr. 1/24.01.2014, act adiționat care nu a fost semnat de partea contractantă S.C. S.&S. S.R.L. (f. 11).
La data de 17.03.2015 între părțile contractante a fost încheiat „Protocol de recunoaștere a datoriei” între S.C. S.&S. S.R.L., în calitate de locatar, și pârâta S.C. S. T. S.R.L., în calitate de locator, cuantumul total al debitului recunoscut prin semnătura reprezentantului legal și aplicarea ștampilei societății fiind de 18.799 lei (f. 118)
L data de 24.06.2015 pârâta S.C. S. T. S.R.L. a emis către
reclamanta S.C. S.&S. S.R.L. notificare de punere în întârziere, notificare de suspendare a furnizării utilităților și notificare de reziliere din culpa locatarului a Contractului de închiriere nr. 1 având ca obiect închirierea spațiului comercial situat în C., ., parter, spațiu comercial 13.
În drept, în raport de precedentele considerente de ordin factual, instanța reține dispozițiile normative incidente și relevante în cauză, respectiv art. 997 NCPC care statuează că „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”
Procedura simplificată a ordonanței președințiale este instituită pentru soluționarea cu celeritate a unor categorii de cauze care, dacă ar urma procedura dreptului comun, ar avea urmări grave sau chiar iremediabile pentru reclamant și drepturile subiective ale acestuia.
În acest sens dispozițiile legale precitate stipulează expres condițiile de admisibilitate, fiind necesar ca acestea să fie întrunite cumulativ, respectiv aparența dreptului reclamantului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei prin emiterea ordonanței președințiale.
Față de considerentele care preced, în cauza dedusă judecății instanța constată că nu se realizează întrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitatea privind emiterea ordonanței președințiale astfel cum a fost solicitată de către reclamantă, pentru considerentele care succed.
Astfel, din perspectiva condiției existenței aparenței de drept, în raport de argumentele invocate de către reclamantă, instanța reține că acestea nu au aptitudinea in concreto de a fundamenta aparența existenței dreptului în favoarea acesteia, în contextul în care, deși reclamanta este aparent titulara unui drept de creanță constând în folosința asupra spațiului comercial situat în C., ., parter, spațiu comercial 13, în baza Contractului de închiriere nr. 1/24.01.2014, această împrejurare trebuie raportată în mod imperativ la comportamentul și poziția pârâtei care a invocat o veritabilă excepție de neexecutare a contractului și a afirmat neexecutarea obligațiilor contractuale care-i incumbau contractual reclamantei, respectiv obligația de plată a chiriei și utilităților aferente. În acest sens, poziția pârâtei de denunțare a neexecutării obligațiilor contractuale de către reclamantă, concretizată prin invocarea unei veritabile excepții de neexecutare a contractului, urmată de emiterea unei notificări de punere în întârziere, notificare de suspendare a furnizării utilităților și notificare de reziliere din culpa locatarului a Contractului de închiriere nr. 1/24.01.2014 are aptitudinea de a periclita aparența dreptului care funcționa în favoarea reclamantei în temeiul existenței Contractului de închiriere nr. 1/24.01.2014. De asemenea instanța mai reține și coroborează, sens în care îi acordă eficiență probatorie determinantă, “Protocolul de recunoaștere a datoriei” din data 17.03.2015 perfectat între S.C. S.&S. S.R.L., în calitate de locatar, și pârâta S.C. S. T. S.R.L., în calitate de locator, cuantumul total al debitului recunoscut prin semnătura reprezentantului legal și aplicarea ștampilei societății reclamante fiind de 18.799 lei (f. 118), act juridic volițional emanat, asumat de ambele părți și necontestat de către acestea, care se coroborează și concordă cu situația facturilor emise către clientul S.C. S.&S. S.R.L. (f. 119), înscrisuri care trebuie raportate la ansamblul facturilor fiscale depuse de reclamantă(f. 19-102), ansamblu probatoriu propus de pârâtă care are aptitudinea de a înlătura aparența existenței dreptului generată de Contractul de închiriere nr. 1 din data 24.01.2014 perfectat între părți.
Din perspectiva condiției urgenței măsurii, instanța reține că aceasta nu se prezumă, ci trebuie probată cu grad de certitudine, chiar și în contextul în care reclamanta desfășoară activitate comercială în cadrul spațiului închiriat, situat în C., ., parter, spațiu comercial 13. Astfel, în prezenta cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale reclamanta s-a limitat la a afirma existența implicită a urgenței în raport de activitatea comercială desfășurată –funcționarea Restaurantului Bacco- și a invocat imposibilitatea totală a desfășurării activității în condițiile sistării furnizării utilităților de către pârâtă, aspect factual infirmat de probatoriul propus de pârâtă, sens în care aceasta a depus la dosarul cauzei bonuri fiscale emise de către reclamanta S.C. S.&S. S.R.L. la data de 15.07.2015, respectiv 21.07.2015 (f. 117), deci ulterior sistării furnizării de utilități pe care o afirmă reclamantă și a căror reluare o solicită prin prezentul demers judiciar.
În raport de precedentele, instanța constată că în contextul în care reclamanta își desfășoară în continuare activitatea, chiar în condițiile existenței unor dificultăți inerente, condiția existenței unei urgențe pe care o presupune în mod determinant procedura ordonanței președințiale nu este îndeplinită, sens în care un remediu judiciar adecvat este reprezentat de procedura de drept comun.
În ceea ce privește condiția negativă, referitoare la neprejudecarea fondului cauzei prin emiterea ordonanței președințiale, instanța constată că în prezenta cauză aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, în mod imperativ, dispunerea unei măsuri privind reluarea furnizări utilităților către reclamanta S.C. S.&S. S.R.L. de către pârâta S.C. S. T. S.R.L., în contextul în care pârâta a procedat la invocarea excepției de neexecutare a contractului, a emis notificare de punerea în întârziere, notificare de suspendare a furnizării utilităților și notificare de reziliere din culpa locatarului a Contractului de închiriere nr. 1/24.01.2014, implică o statuare asupra fondului acestor chestiuni litigioase, deci a caracterului fondat sau nefondat al acestor aspecte, ceea ce este inadmisibil în procedura sumară a ordonanței președințiale. De altfel, în raport de situația litigioasă concretă dintre părți, instanța reține că acesta vizează validitatea Contractului de închiriere nr. 1 din data 24.01.2014 și actului adiționat subsecvent, nu o simplă operațiune juridică de interpretare a clauzelor acestora, respectiv executarea conformă a obligațiilor contractuale stipulate corelativ cu suspendarea executării propriilor prestații (excepția de neexecutarea a contractului) în raport de neexecutarea obligațiilor de către partea cocontractantă, chiar și intervenirea rezilierii contractului evocat, aspecte litigioase care nu pot fi cenzurate pe calea procedurii ordonanței președințiale, deoarece antamează fondul raportului juridic dintre părțile contractante în mod decisiv.
În definitiv, instanța mai statuează că o soluție de admitere a cererii de emitere a ordonanței președințiale astfel cum a fost formulată implică pronunțarea asupra unor chestiuni litigioase care vizează fondul raportului litigioase dintre părți, respectiv asupra existenței în mod valabil a Contractului de închiriere nr. 1 din data 24.01.2014, cenzurarea caracterului fondat sau nefondat al excepției de neexecutare invocată de pârâtă, de care aceasta s-a prevalat și a procedat la sistarea furnizării utilităților către pârâtă (chestiune litigioasă esențială care face obiectul prezentului litigiu), precum și asupra intervenirii sancțiunii rezilieri contractului (îndeplinirea condițiilor pentru incidența rezilierii), deci instanța ar statua implicit asupra executării sau neexecutării conforme a unor obligații contractual stipulate de părți, ceea ce inadmisibil în cadrul acestei proceduri speciale și sumare.
În raport de considerentele care preced instanța constată că nu se mai impune analizarea realizării în prezenta cauză a condiției privind caracterul provizoriu al măsurii care urmează a fi dispusă pe cale de ordonanță președințială.
Dând eficiență juridică considerentelor expuse, având în vedere că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 alin. 1 și 2 NCPC pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamant S.C. S.&S. BUSINESS S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. T. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamant S.C. S.&S. BUSINESS S.R.L., cu sediul în CONSTANTA, ., . 1, J. C., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu pârâta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în CONSTANTA, ., ., ., înregistrată la ORC sub nr. J_ .
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. R.-I. C. L.
Red.jud.P.R.I../04.08.2015
Tehnored.g.C.L./04.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8600/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
