Evacuare. Sentința nr. 9097/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9097/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 3679/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9097/2015
Ședința din data de 25.08.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamantul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C. în contradictoriu cu pârâtul R. N., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 11.08.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.08.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.01.2015 sub nr._, reclamanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C., în contradictoriu cu pârâtul R. N., a solicitat instanței să dispună evacuarea acestuia din locuința de intervenție situată în Stația CF Palas, . și obligarea pârâtului la plata sumei de 497,04 lei reprezentând contravaloare chirie și la plata sumei de 76,76 lei reprezentând penalități de întârziere, în temeiul contractului de închiriere nr. 1927/2012.
Reclamanta a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata sumei de 332,53 lei reprezentând contravaloarea servicii de apă potabilă furnizată și ridicare reziduuri menajere și la plata sumei de 609,89 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere, în temeiul contractului FN/2011, la plata sumei de 1193,04 lei reprezentând contravaloare servicii de apă potabilă furnizată și ridicare de reziduuri menajere și la plata sumei de 428,41 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere, în temeiul contractului nr. 44/2014.
Reclamanta a solicitat actualizarea sumelor solicitate cu dobânda legală și rata inflației la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. 1927/17.10.2012, având ca obiect închirierea imobilului situat în Stația CF Palas, . și a terenului aferent, pentru o perioadă de 2 ani, precum și faptul că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, respectiv nu a plătit chiria, acumulând o datorie de 497,04 lei și penalități în cuantum de 76,76 lei.
Reclamanta a arătat că în prezent pârâtul nu mai deține un titlu locativ valabil, contractul încetându-și valabilitatea la data de 17.10.2014, astfel că se impune evacuarea acestuia.
Reclamanta a mai arătat că între părți a fost încheiat și un contract de prestări servicii având ca obiect furnizarea de apă potabilă și ridicare reziduuri menajere la locuința de intervenție, pentru perioada 01.02.2011 – 31.01.2014, iar pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate în baza acestui contract, acumulând o datorie în cuantum de 332,53 lei și penalități în cuantum de 609,89 lei.
Reclamanta a arătat că după expirarea acestui contract a încheiat un nou contract cu pârâtul, pentru perioada 01.02.2011 – 31.01.2014, pârâtul având aceeași atitudine și acumulând un debit de 1193,04 lei și penalități de 428,41 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 C.proc.civ. și ale contractelor încheiate între părți.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 244,59 lei.
Prin precizările depuse la data de 02.06.2015, reclamanta a arătat că pârâtul a achitat parțial pretențiile, astfel că își micșorează câtimea pretențiilor la suma de 1868,09 lei reprezentând contravaloare servicii apă potabilă furnizată și ridicare reziduuri menajere și penalități de întârziere, solicitând de asemenea evacuarea pârâtului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizările depuse la data de 24.07.2015, reclamanta a arătat că pârâtul a mai achitat suma de 100 lei, astfel că debitul principal solicitat este în cuantum de 729,79 lei.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În cauză a fost administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat raporturi contractuale, dovedite de reclamantă prin contractul nr. 1927/17._, având ca obiect închirierea locuinței din Stația CF Palas, ., . fiind de 2 ani, cu începere de la 17.10.2012 până la 17.10.2014.
Conform prevederilor art. 3 din contract, contractul poate fi reînnoit cu acordul ambelor părți la expirarea termenului, iar tacita relocațiune nu operează.
De asemenea, conform prevederilor cap V – art. 15 – ultima liniuță din contract, chiriașul are obligația de a preda locuința în stare de folosință și curățenie și cu obiectele de inventar trecute în procesul-verbal de predare-primire întocmit la predarea locuinței, în termen de 15 zile de la încetarea contractului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune evacuarea pârâtului din spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere, instanța reține că este întemeiată, având în vedere faptul că la data de 17.10.2014 contractul de închiriere a încetat de drept, nu s-a făcut dovada reînnoirii acestuia conform acordului părților, iar pârâtul avea obligația conform prevederilor contractuale să predea spațiul închiriat.
Evacuarea pârâtului se impune ca o consecință a încetării de drept a contractului, situație în care acesta nu mai deține un titlu valabil pentru a continua să utilizeze ca locatar acest spațiu, iar continuarea utilizării acestuia ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind plata facturilor de utilități și a penalităților, instanța reține că între părți a fost încheiat un contract de prestări de servicii la data de 01.02.2011, având ca obiect furnizarea de către reclamantă pârâtului a unor servicii de alimentare cu apă potabilă și ridicare reziduuri menajere, cu durata de 3 ani, respectiv de la 01.02.2011 la 31.01.2014 iar la data de 01.02.2014, a fost încheiat un nou contract, înregistrat la reclamantă sub nr. 44/12.02.2014, având același obiect, pentru perioada 01.02.2014 – 01.02.2017.
În baza contractului din 01.02.2011, reclamanta a emis o . facturi, la data introducerii acțiunii fiind neachitată factura nr._/12.12.2013, în cuantum de 332,53 lei (f 35), iar pentru neachitarea la termen a facturilor menționate în anexa la factura nr._/11.10.2013 au fost calculate penalități în cuantum de 609,89 lei.
De asemenea, în baza contractului nr. 44/12.02.2014, reclamanta a emis facturi în cuantum total de 1193,04 lei (f 38 – 48), iar pentru neachitarea la termen a facturilor menționate în anexa la factura nr._/03.11.2014 au fost calculate penalități în cuantum de 428,21 lei (f 49-50).
Conform prevederilor contractuale (art. 13 din ambele contracte), pârâtul avea obligația de a achita integral și la termen contravaloarea serviciilor de care a beneficiat.
Prin precizările depuse la dosar pe parcursul procesului, reclamantul a arătat că pârâtul a achitat debitul principal aferent contractului din 01.02.2011, iar din debitul aferent contractului nr. 44/12.02.2014 a rămas neachitat un rest de 729,79 lei, precum și faptul că nu au fost achitate penalitățile de întârziere aferente ambelor contracte, aspecte necontestat de pârât.
În ceea ce privește temeiul de drept aplicabil, instanța reține că raportat la data încheierii contractelor, contractului din 01.02.2011 i se aplică prevederile Codului civil din 1864 iar contractului nr. 44/12.02.2014 i se aplică prevederile Noului Cod civil.
Astfel, conform art. 969 C.civ. din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar fiind îndreptățit la dezdăunare.
De asemenea, potrivit art. 1350 din Codul civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul din 01.02.2011 și contractul nr. 44/12.02.2014, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod proc. civilă că, în speță, și-a executat propriile obligații.
Pârâtul nu a făcut însă dovada faptului că și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nici nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere, astfel că există o neexecutare culpabilă din partea acestuia a obligațiilor contractuale, reclamanta fiind îndreptățită la contravaloarea facturilor emise și neachitate, respectiv la suma de 729,79 lei reprezentând debit principal rămas neachitat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1082 cod civil din 1864, „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i”, iar în conformitate cu prevederile art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Totodată, instanța constată că potrivit art. 1535 Codul civil, neexecutarea la termen a unei obligații de a plăti o sumă de bani, atrage îndreptățirea creditorului la primirea de daune-moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, îl lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi necesar să dovedească un prejudiciu.
În scopul asigurării executării obligațiilor asumate în contract, părțile pot conveni ca partea care nu își va respecta obligația să plătească celeilalte părți o sumă de bani, denumită penalitate. O astfel de clauză penală a fost inserată și în cuprinsul ambelor contracte încheiate între părți, respectiv la art. 14, stipulându-se că pentru fiecare zi de întârziere a plății facturilor emise față de data scadenței, se calculează penalități de întârziere de 0,5% la suma facturată.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, urmează să admită acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată și să oblige pârâtul la plata către reclamant a sumei de 729,79 lei reprezentând contravaloare servicii apă potabilă furnizată și ridicare reziduuri menajere și suma de 1038,3 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, acesta va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 244,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată și precizată de reclamantul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C. cu sediul în CONSTANTA, ., . în contradictoriu cu pârâtul R. N. cu CNP_ cu domiciliul în CONSTANTA, ., J. C..
Dispune evacuarea pârâtului din locuința de intervenție situată în Stația CF Palas, ., jud. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 729,79 lei reprezentând contravaloare servicii apă potabilă furnizată și ridicare reziduuri menajere și suma de 1038,3 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere, sume ce va fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 244,59 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată, azi, 25.08.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 25.09.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9833/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9902/2015.... → |
|---|
