Pretenţii. Sentința nr. 9833/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9833/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4825/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9833/2015
SEDINTA PUBLICA DIN 16.09.2015
Completul compus din:
P.: A. I. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta A. R. DE SALVARE A VIETII OMENESTI PE M. (ARSVOM), cu sediul în CONSTANTA, INCINTA PORT, D. 78, J. C., C.:_ în contradictoriu cu pârâtul F. H., CNP:_, cu domiciliul procesual ales în CONSTANTA, ., nr. 61, ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2015, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2015 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta AGENȚIA ROMÂNĂ DE SALVARE A VIEȚII OMENEȘTI PE M. a chemat în judecată pe pârâtul F. H. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) achitate de reclamantă în legătura cu soluționarea în căile de atac a Dosarului nr._/118/2012 al Tribunalului C. – secția a II a civilă și a dosarului nr._ al ICCJ soluționat prin respingerea în mod irevocabil a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul F. H. (pârâtul din prezenta cauză).
În susținerea cererii arată că în dosarul nr._/118/2012 părțile din prezenta cauză au avut poziții procesuale inversate, cauza fiind soluționată la fond prin sentința civilă nr.1388/09.05.2013 a Tribunalului C. – secția a II a civilă, prin care instanța fondului a respins acțiunea introdusă de pârâtul din prezenta cauză. Prin decizia civilă nr.120/14.10.2013 Curtea de Apel C. a respins apelul declarat de F. H., iar prin decizia nr.2210/12.06.2014 ICCJ a respins recursul declarat de acesta.
Precizează reclamanta în continuare că împotriva deciziei nr.2210/12.06.2014 a ICCJ, pârâtul F. H. a formulat contestație în anulare ce a format obiectul dosarului nr._, soluționată prin decizia nr.3878/04.12.2014 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins și această ultimă cale de atac exercitată.
Susține reclamanta că obligația de plată a cheltuielilor de judecată și acordarea lor este fundamentată pe culpa procesuală și reprezintă o sancțiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanșarea procesului și o modalitate de despăgubire celeilalte părți. Așadar, partea căreia i s-au admis în întregime apărările are dreptul la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate, dat fiind faptul că toate aceste cheltuieli au fost pricinuite de poziția procesuală a pârâtului din prezenta cauză.
În drept au fost invocate disp.art.451 și urm. NCPC.
A atașat la cerere un set de înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 480 lei conform art. 3 alin.1 lit.c din OUG 80/2013.
La data de 10 aprilie 2015 în conformitate cu disp.art.201 alin.1 și 2 NCPC pârâtul a formulat întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat nulitatea absolută a Contractului de asistență juridică perfectat între reclamantă și Cabinetul de avocat C. C., întrucât potrivit art.1 din OUG 26/2012 autoritățile publice care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare.
În subsidiar pe fondul cauzei a solicitat reducerea onorariului avocatului întrucât cauza a avut un grad redus de complexitate, implicarea intelectuală solicitată în speța dedusă judecății fiind redusă.
În drept au fost invocate disp.art.205 și urm.451 C..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția a II a civilă sub nr._/118/2012 ulterior pârâtul din prezenta cauză, F. H. a solicitat în contradictoriu cu reclamanta din prezenta pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.727.390,61 lei reprezentând debit principal și penalități deduse din neonorarea obligațiilor contractuale pentru facturile emise pentru lucrările executate în temeiul contractului de execuție lucrări nr.652/19.02.2004, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civila nr.1388/09.05.2013 a Tribunalului C. – secția a II a civilă, instanța fondului a respins acțiunea introdusă de pârâtul din prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul din prezenta cauză, iar prin decizia civilă nr.120/14.10.2013 Curtea de Apel C. a respins apelul declarat de F. H.. Împotriva acestei decizii pârâtul din cauza de față a formulat recurs, iar prin decizia nr.2210/12.06.2014 ICCJ a respins recursul declarat de acesta.
Ulterior împotriva deciziei nr.2210/12.06.2014 ICCJ pârâtul din prezenta cauză a formulat contestație în anulare, iar prin decizia civilă nr.3878/04.12.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a fost respinsă contestația în anulare formulată de F. H..
Reclamanta din prezenta cauză a fost reprezentată în dosarul nr._/118/2012 în faza procesuală a apelului și recursului, iar în dosarul nr._ la faza procesuală a contestației în anulare, de apărător ales, reprezentat de avocat C. C. din cadrul cabinetului avocațial cu același nume, conform împuternicirii depuse la dosar, fiind împuternicită pentru asistență juridică și reprezentare. Împuternicirea a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr.2083/2013 și a actelor adiționale la acesta, depuse la dosar la filele 98-99 în prezenta cauză, reclamanta achitând un onorariu avocațial în cuantum de 5000 lei conform facturilor fiscale nr.195/12.06.2014 și nr.169/CC/15.10.2013, achitate cu OP nr.405/15.07.2014 (fila 12) pentru reprezentarea juridică în dosarul nr._/118/2012 în faza procesuală a apelului și recursului, și în cuantum de 2500 lei conform facturii fiscale . nr.204 din 04.12.2014 achitate cu OP nr.58/29.01.2015 (fila 10) pentru reprezentarea juridică în dosarul nr._ în faza procesuală a contestație în anulare
Potrivit art.453 alin.1 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Prin urmare, se deduce că, pentru fapta prejudiciabilă săvârșită ulterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, răspunderea nu va putea fi angajată decât pe temeiul și în condițiile stipulate de Codul civil din 2009. Raportat la datele de 14 octombrie 2013 și 12 iunie 2014 la care Curtea de Apel C., respectiv Inalta Curte de Casație și Justiție au pronunțat decizia civilă nr.120/14.10.2013 și decizia nr.2210/12.06.2014, hotărâri în baza cărora s-ar putea vorbi de culpa procesuală a pârâtei din prezenta cauză în ceea ce privește acțiunile având ca obiect acțiune în constatare, dar și ținând cont de art. 103 din Legea nr. 71/2011, instanța apreciază că temeiul de drept al acțiunii se circumscrie Codului civil din 2009, respectiv art.1349 rap. la art.1357 și urm.
În concluzie disp.art.453 alin.1 și alin.2 C.proc.civ., trebuie coroborat cu dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil– ținând cont de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora răspunderea civilă delictuală este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.
Potrivit art.1357 al.1 c.civ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform al.2, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Raportat la considerentele arătate instanța constată că sunt îndeplinite în cauză cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul cert, adică efectiv, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
Totodată, raportat la complexitatea cauzelor, instanța reține că onorariul avocatului care a reprezentat partea este proporțional cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de acesta.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că onorariile avocațiale nu sunt proporționale cu activitatea depusă, instanța nu o poate primi, având în vedere că dosarul nr._/118/2012 parcurs trei cicluri procesuale, reclamanta din prezenta cauză fiind reprezentată în faza procesuală a apelului și recursului de apărător ales, fiind vorba despre un volum considerabil de înscrisuri, având în vedere și valoarea obiectului cauzei – obiect pretenții de o valoare ridicată - 1.727.390,61 lei și, neexistând elemente care să conducă instanța la o concluzie contrară.
Instanța nu-și va însuși nici susținerea pârâtului F. H. în sensul volumului redus al muncii depuse de avocat și al implicării intelectuale solicitate de speța dedusă judecății întrucât, litigiul a parcurs în trei cicluri procesuale din care în 2 – apel și recurs – a fost reprezentat de apărător ales, avocatul fiind prezent la toate termenele de judecată, în apel recurs și la soluționarea contestației în anulare. În plus, este de reținut că apărătorul reclamantei din prezenta cauză a formulat întâmpinări în dosarele menționate și a pus concluzii pe fondul cauzei. Or, în aceste condiții, susținerea pârâtului în sensul unui volum redus de muncă pe care l-ar fi depus apărătorul reclamantei din prezenta cauză, este cu totul neîntemeiată.
În ceea ce privește invocarea nulității actului juridic pe cale de excepție, chiar atunci când instanța este obligată să o invoce ex officio potrivit art. 1.247 alin. (3) NCC, nu dă dreptul instanței să pronunțe/declare/constate nulitatea respectivului act nici în considerentele hotărârii, nici în dispozitiv, dacă în litigiul soluționat prin respectiva hotărâre nu a existat o cerere expresă în acest sens, întrucât s-ar produce atât o încălcare a principiului disponibilității, prevăzut de art. 9 și art.22 NCPC, în sensul de extra petita. Ori se poate observa din dosar că pârâtul nu a înțeles să investească instanța cu o cerere reconvențională în acest sens.
Raportat la considerentele anterior arătate și constatând îndeplinite exigențele dispozițiilor art.453 alin.1 și alin.2 C.proc.civ. și ale art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ., instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă în legătură cu litigiul care a făcut obiectul dosarelor nr._/118/2012 al Curții de Apel C. – în apel și nr._/118/2012 al Inaltei Curți de Casație și Justiție – în recurs, precum și în dosarul nr._ al Inaltei Curți de Casație și Justiție – în soluționarea contestației în anulare. Dând efect acestei soluții, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 7500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele menționate, solicitate pe cale separată.
Asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu:
Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, înscrisuri doveditoare pentru suma de 480 lei (fila 55) din dosar).
Potrivit art.453 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere soluția de admitere a cererii formulate de reclamantă și implicit faptul că se poate reține culpa procesuală a pârâtei în ceea ce privește suma solicitată, dar și făcând aplicare în speță dispozițiilor art.453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 480 lei cu titlul cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta AGENȚIA ROMÂNĂ DE SALVARE A VIEȚII OMENEȘTI PE M., cu sediul în CONSTANTA, INCINTA PORT, D. 78, J. C., C.:_, în contradictoriu cu pârâtul F. H., CNP:_, cu domiciliul procesual ales în CONSTANTA, ., nr. 61, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat ocazionate de dosarele civile nr._/118/2012 și_, în căile de atac.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată, astăzi, 16.09.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. G. L. C.
Red.jud.A.I.G./22.09.2015
Tehnored.g.L.C./28.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8997/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 9097/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
