Fond funciar. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 11210/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTIN ȚA CIVILĂ NR._/07.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. C. (CNP_) și I. C. (CNP_), ambii cu domiciliul în C., ., ., etaj 8, apt.34, județ C., și domiciliul procesual ales la C.. Av. D.-V. B. din C., ., județ C., și pârâții P. M. C., cu sediul în C., Bvd. Tomis nr. 51, județ C., și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., Bvd. Tomis nr. 51, județ C., având ca obiect fond funciar,.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 18.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 01.09.2015, 15.09.2015, 29.09.2015 și apoi la data de 07.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanții I. C. și I. C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și Prefectul Județului C., pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul P. M. C. să fie obligat la întocmirea referatului de verificare a situației juridice a terenului în litigiu și înaintarea către Prefectul Județului C. a documentației necesare atribuirii în proprietate a suprafeței de 259,85 m.p. teren aferent locuinței dobândite în baza Legii nr. 112/1995 situate în municipiul C., ., jud. C., astfel: în proprietate exclusivă suprafața de 25,85 m.p. situată sub construcție și în proprietate indiviză suprafața de 234 m.p., reprezentând curte aferentă contracției. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea P. Județului C. la emiterea ordinului de atribuire în proprietate a acestei suprafețe de teren, precum și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.09.1997 încheiat cu Municipiul C., prin R.A.E.D.P.P. C., numita M. A. a dobândit în baza Legii nr. 112/1995 dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul C., ., jud. C., compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 25,85 m.p. (28,85 m.p. conform măsurătorilor), identificat cu nr. cadastral_/2-C1, intabulat în cartea funciară nr._ a municipiului C..
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4009/20.09.2007 de B.N.P. O. A., reclamanții au cumpărat imobilul de la vânzătoarea M. A., aceasta păstrând un drept de abitație viageră care a încetat prin decesul său, în data de 13.02.2008.
S-a mai învederat că odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, reclamanții au dobândit un drept de folosință gratuită asupra suprafeței de teren de 25,85 m.p., situată sub construcție, și un drept de folosință indiviz asupra suprafeței de 234 m.p. reprezentând teren liber-curte, pentru care plătesc chirie conform contractului de închiriere nr. 8012/05.06.2009 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C..
În continuare, reclamanții au precizat că s-au adresat Primăriei M. C. prin cererea înregistrată sub nr._/10.05.2013 în vederea atribuirii în proprietate a suprafeței de teren aferentă locuinței, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Au menționat, totodată, faptul că au achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1374/22.06.2004 de B.N.P. O. A., în curtea aceluiași imobil din C., ., o suprafață de teren de 42,03 m.p., care nu face parte din terenul de 259,85 m.p. aferent locuinței dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza topografică ori imobiliară.
Prin cererea depusă de reclamanți pentru termenul de judecată din data de 15.12.2014 (f. 121), aceștia și-au precizat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul solicitării admiterii acțiunii în principal pentru întreaga suprafață de 397 m.p., identificată în raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, și, în subsidiar, pentru suprafața de teren de 288,52 m.p.
Prin întâmpinarea (f. 32-33) depusă de pârâtul Prefectul Județului C. în data de 24.07.2013 (f. 32), s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a învederat că prin contractul nr._/1997, R.A.E.D.P.P. a vândut o locuință și totodată a atribuit cumpărătorului în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent locuinței în suprafață de 25,85 m.p., iar prin contractul de închiriere nr. 8012/2009, R.A.E.D.P.P. a atribuit reclamanților cu titlu oneros folosința terenului ce depășește suprafața de teren aferentă construcției, fiind create astfel premisele dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.08.2013 (f. 36-38), pârâtul P. M. C. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de neformularea pe cale administrativă de către reclamanți a unei cereri prin care să solicite întocmirea documentației aferente terenului în suprafață de 25,85 m.p., iar cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâtul a precizat că dreptul de a solicita atribuirea în proprietate a suprafeței de teren aferente apartamentului achiziționat în temeiul Legii nr. 112/1995 aparține în mod exclusiv chiriașului, astfel că reclamanții, în calitate de cumpărători ai locuinței, nu sunt îndreptățiți la atribuirea în folosință a acestui teren.
Totodată, pârâtul a arătat că terenul în suprafață de 234 m.p. nu reprezintă teren aferent imobilului-apartament cumpărat de reclamanți și nu este necesar unei folosințe normale a acestuia, ci depășește suprafața de teren aferentă construcție care, potrivit art. 26 ultimul alineat din legea nr. 112/1995, trebuie să rămână în proprietatea statului.
S-a mai menționat că acest teren de 234 m.p. nu poate face obiectul atribuirii în proprietate conform art. 36 din Legea nr. 18/1991 întrucât are un alt regim juridic, făcând obiectul contractului de închiriere nr. 8012/05.06.2009, precum și faptul că, potrivit art. 21 și 22 din Legea nr. 112/1995, cotele-părți din proprietatea indiviză se determină proporțional cu suprafața construită.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 112/1995, ale Legii nr. 18/1991, art. 23 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
În dovedirea apărărilor, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 29.10.2013, pârâtul P. M. C., prin reprezentant convențional, a precizat că a invocat inadmisibilitatea, prin întâmpinare, ca o apărare privind fondul cauzei, nefiind o excepție procesuală.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Prefectul Județului C., atașat la fila 45 din dosar, în cuprinsul căruia au învederat că noțiunea “teren aferent construcției” presupune nu numai terenul construit, ci și terenul necesar unei folosințe normale a imobilului-construcție, întreaga suprafață de 234 m.p. situată în municipiul C., ., fiind necesară normalei utilizări a locuinței aflate în proprietatea reclamanților.
Prin răspunsul față de întâmpinarea depusă de pârâtul P. M. C. (f. 48), reclamanții au solicitat decăderea acestuia din dreptul de a invoca excepții relative având în vedere că excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile a fost invocată prin întâmpinarea depusă după expirarea termenului prevăzut de lege și, totodată, au arătat că susținerile pârâtului sub acest aspect sunt nefondate pentru că procedura prealabilă a fost parcursă, reclamanții solicitând Primăriei M. C., prin cererea înregistrată sub nr._/10.05.2013, întocmirea documentației pentru terenul aferent locuinței și trimiterea acesteia la Prefectura Județului C. cu propunere de atribuire în proprietate.
Au mai subliniat reclamanții faptul că legea nu prevede un drept exclusiv al chiriașului la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, cu excluderea subdobânditorilor acestuia, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4009/20.09.2007 încheiat între reclamanți, în calitate de cumpărători, și numita M. A., în calitate de vânzător, a fost transmisă inclusiv vocația legală la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului necesar normalei folosințe a locuinței și, mai mult decât atât, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 prevede expres că terenul trece la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora.
În ceea ce privește probatoriul din prezenta cauză, instanța a încuviințat la propunerea reclamanților și a pârâtului P. M. C. proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, precum și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, la solicitarea reclamanților, raportul de expertiză și răspunsurile expertului la obiecțiuni fiind anexate la filele 86-90, 103, 110 și 116 din dosar.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.09.1997 (f. 8-10) încheiat în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995 între R.A.E.D.P.P. C., în calitate de vânzător și numita M. A., în calitate de cumpărător, s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului având destinația de locuință situat în C., ., compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 25,85 m.p.
Potrivit prevederilor contractuale, cumpărătorului i s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent locuinței în suprafață de 25,85 m.p.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4009/20.09.2007 de B.N.P. O. A. (f. 11-12), această construcție a fost cumpărată de reclamanții I. C. și I. C. de la vânzătoarea M. A., iar prin încheierea nr._/28.09.2007 emisă de O.C.P.I. C. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu numărul cadastral_/2 construcție – locuință cu 2 camere și hol /C1/2) înscris în cartea funciară cu numărul_ a unității administrativ teritoriale C. și a dreptului de folosință asupra terenului înscris în CF 791 SP, în favoarea reclamantei I. C., căsătorită cu I. C..
Se mai reține că între R.A.E.D.P.P. C., în calitate de locator, și I. C., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr. 8012/05.06.2009 (f. 17), având ca obiect derivat terenul-curte în suprafață indiviză de 383,61 m.p. situat în C., ., ulterior împlinirii termenului contractual fiind încheiat între aceleași părți contractul nr. 8012/10.07.2014 (f. 117), cu privire la suprafața de teren de 234 m.p. situată la aceeași adresă.
Prin cererea înregistrată la sediul Primăriei C. sub nr._/10.05.2013 (f. 19), nesoluționată, reclamanții din prezenta cauză au solicitat întocmirea documentației pentru terenul aferent acestei locuințe, în suprafață de 234 m.p., și trimiterea acesteia la Prefectura Județului C. cu propunere de atribuire în proprietate. Instanța va înlătura apărările pârâtului P. M. C. relative la inadmisibilitatea decurgând din lipsa unei cereri formulate pe cale administrativă pentru atribuirea în proprietate a suprafeței de teren situate sub construcție, apreciind că cererea reclamanților are în vedere suprafața de teren pe care reclamanții o considerau ca fiind aferentă construcției deținute în devălmășie, incluzând terenul situat sub construcție.
Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie depus la dosar (f. 86-90), astfel cum a fost completat prin răspunsurile expertului la obiecțiunile încuviințate de instanță (f. 103, 110 și 116), reiese că la adresa din Municipiul C., ., Jud. C., există mai multe imobile, iar cel care face obiectul prezentului litigiu, situat la adresa Municipiul C., ., are o suprafață totală rezultată din măsurători de 397 m.p. și este reprezentat grafic în Planul de Situație, Anexa 2 la raportul de expertiză., învecinându-se cu proprietățile numiților C. M. V., S.C. Tech Press S.R.L., I. C., Batauri S., C. V..
În ceea ce privește situația juridică a acestui teren, în adresa nr._/17.10.2013 emisă de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei C. depusă la dosarul cauzei (f.68) se menționează că terenul este inclus în domeniul privat al M. C. și se află în administrarea R.A.E.D.P.P.
Prin procesul-verbal de recepție nr. 78/2015, atașat la fila 132 din dosar, lucrarea efectuată de expertul topograf a fost admisă, însă s-a constatat faptul că imobilul identificat potrivit raportului de expertiză se suprapune cu altul existent în baza de date O.C.P.I. C., care se identifică prin numărul cadastral_, precum și împrejurarea că face parte din alt imobil situat la aceeași adresă, având numărul cadastral_.
Față de solicitarea instanței de judecată, expertul G. Aliona, desemnat în cauză, a precizat că suprapunerea dintre imobilul în litigiu cu cea a imobilelor identificate prin numerele cadastrale_ și_ este o suprapunere de natură virtuală, care nu afectează în niciun fel imobilul aflat în litigiu (f. 182).
În drept, potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Din această dispoziție rezultă că pentru ca o persoană să poată beneficia de constituirea dreptului de proprietate în baza art. 36 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 18/1991, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui contract de vânzare-cumpărare a unei locuințe din fondul locativ de stat; constituirea unui drept de folosință asupra terenului printr-un act ce emană de la autoritățile publice competente și existența construcției la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și în prezent.
Totodată, în concordanță cu dispozițiile înscrise în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Conform art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.
În acord cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Din interpretarea corelativă a normelor juridice precitate și în aplicarea principiului de logică al terțului exclus (tertium non datur), se desprinde concluzia potrivit căreia dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, în cazul înstrăinării unei locuințe către chiriași, se dobândește, în virtutea legii, dreptul de proprietate asupra terenului ce nu depășește suprafața aferentă construcției, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior, pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991. În acest fel, se creează o situație juridică firească a celor două imobile (locuință și teren aferent) care, și anterior preluării lor de către stat, au avut, de regulă, același proprietar.
În ceea ce privește apărările pârâtului P. M. C. în sensul că reclamanții, în calitate de cumpărători ai construcției achiziționate de chiriaș în temeiul Legii nr. 112/1995, nu ar fi îndreptățiți la atribuirea în proprietate a terenului aferent, instanța constată că niciun text legal din actul normativ sau normele de punere în aplicare a acestuia nu instituie exclusiv în favoarea chiriașului dreptul de a-i fi atribuită în proprietate suprafața de teren aferentă construcției ci, mai mult decât atât, art. 36 din Legea nr. 18/1991 prevede expressis verbis faptul că terenurile ce fac obiectul reglementării trec în proprietatea proprietarilor actuali ai locuințelor, la cererea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Așadar, titular al dreptului de constituire este proprietarul actual al locuinței, indiferent dacă acesta a avut calitatea de chiriaș pentru imobilul cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 sau a dobândit construcția ulterior, prin acte translative încheiate cu fostul chiriaș devenit proprietar al construcției.
Din acest considerent, deoarece reclamanții I. C. și I. C. sunt în prezent titularii dreptului de proprietate asupra construcției situate în municipiul C., ., jud. C., compusă din 2 camere de locuit și dependințe, aceștia au calitatea de persoane îndreptățite la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Raportând prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 la circumstanțele faptice ale prezentei cauze, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra terenului aferent construcției pe care aceștia o dețin în proprietate.
Sub acest aspect, instanța constată că terenul în suprafață de 25,85 m.p., situat sub construcția din intravilanul municipiului C., ., jud. C. a fost atribuit în folosință, de către autoritatea publică competentă, pe durata existenței construcției, inițial numitei M. A., conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/16.09.1997 încheiat cu Municipiul C., prin R.A.E.D.P.P. C., cu ocazia cumpărării unei locuințe din fondul locativ de stat în baza Legii nr. 112/1995, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4009/20.09.2007 de B.N.P. O. A. dreptul de proprietate asupra locuinței, alături de dreptul de folosință asupra terenului, au intrat în patrimoniul reclamanților.
De asemenea, instanța ia act că locuința reclamanților a fost construită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, fostul chiriaș M. A. exercitând inițial folosința asupra ei în baza contractului de închiriere nr. 8012 încheiat în data de 11.10.1976.
În acest context al îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, se cuvine menționat faptul că, potrivit art. 7.3 alin. (2) din H.G. nr. 250/2007, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 923/2010, prin noțiunea „teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995" se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.
În cadrul concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie depus la dosar, expertul a precizat că întreaga suprafață de teren de 397 m.p. identificată și reprezentată în Planul de situație, Anexa 2, aferentă construcției în suprafață de 49 m.p., este necesar a se atribui reclamanților pentru o normală utilizare a construcției identificate sub nr. C1 deoarece aceasta, în fapt, este stăpânită în mod exclusiv de reclamanți iar accesul către drumul public se poate face doar prin proprietatea acestora.
Prin răspunsurile la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și încuviințate de instanță, expertul a calculat 288,52 m.p. ca fiind necesari normalei utilizări a locuinței aparținând reclamanților, proporțional cu suprafața la sol de 35,96 m.p., (din suprafața totală de 49,48 m.p.)., deținută de aceștia conform contractului de vânzare-cumpărare.
Față de materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că suprafața de teren necesară normalei utilizări a construcției este de 288,52 m.p., care include suprafața de 35,96 m.p. construită la sol aferentă construcției pe care reclamanții o dețin în proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4009/20.09.2007 de B.N.P. O. A., și consideră că împrejurarea că acest teren are în prezent un alt regim juridic, făcând obiectul contractului de locațiune încheiat între părți, nu reprezintă un impediment la constituirea dreptului de proprietate.
Instanța are în vedere, conform înscrisurilor depuse la dosar și concluziilor expertului desemnat în cauză, faptul că această întindere de teren permite reclamanților să aibă acces la drumul public, respectiv ., oricum, se poate realiza doar trecând printr-un alt teren aflat în proprietatea acestora, situat la aceeași adresă și identificat în Planul de situație anexă la raportul de expertiză, considerând astfel că suprafața de teren asigură folosirea normală a construcției pe lângă care se află și realizarea firească a scopului pentru care aceasta a fost edificată.
Deși expertul a precizat că întreaga suprafață de 397 m.p. este necesară unei normale utilizări a construcției, instanța nu se poate raporta la această suprafață, față de dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, în acord cu care terenul aferent construcției trece în proprietatea proprietarilor actuali ai locuințelor, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Astfel cum s-a reținut în precedent, reclamanții sunt proprietari doar asupra unui corp din locuința C1, respectiv C1/2, compusă din 2 camere și dependințe, acest imobil aflat în proprietatea lor fiind înscris în cartea funciară cu nr._ a U.A.T. C., având numărul cadastral,_/2 și fiind evidențiat în Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat la fila 14 din dosar. Din acest motiv, reclamanții sunt îndreptățiți la atribuirea în proprietate doar a suprafeței de teren calculate proporțional cu dimensiunea locuinței deținute în proprietate, respectiv 288,52 m.p. din suprafața totală de 397 m.p. aflată în indiviziune cu Municipiul C., reprezentând 72,68% din acest teren.
Potrivit art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, urmând a obliga P. M. C. la întocmirea referatului de verificare a situației juridice a terenului și la înaintarea documentației necesare atribuirii în proprietate a unei suprafețe de teren indivize de 288,52 m.p. situate în Municipiul C., ., Jud. C. către Prefectul Județului C., documentația urmând a include propunerea de atribuire în proprietate prevăzută de art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991.
De asemenea, în temeiul aceluiași text de lege, instanța va obliga pârâtul Prefectul Județului C. să emită în favoarea reclamanților ordinul de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren indivize de 288,52 m.p. situate în Municipiul C., ., Jud. C..
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligarea a pârâtului P. M. C. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) C.pr.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Întrucât pârâtul Prefectul Județului C., deși a căzut în pretenții prin admiterea cererii formulate împotriva sa, a recunoscut pretențiile reclamanților prin întâmpinare, declarându-se de acord cu admiterea cererii, instanța va reține culpa procesuală exclusivă a pârâtului P. M. C. la efectuarea cheltuielilor de judecată în cauza de față, astfel că va obliga această parte la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2.300 lei, din care 800 lei reprezintă onorariu de expert, achitat prin chitanța nr._/1/05.11.2013, iar 1.500 lei constituie onorariu de avocat, plătit conform chitanței nr. 779/14.05.2013 (f. 6)
În ceea ce privește cererea pârâtului P. M. C. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acesta a pierdut procesul prin admiterea cererii de chemare în judecată îndreptate împotriva sa, instanța va respinge această cerere, ca neîntemeiată, pârâtul nefiind îndreptățit la acordarea cheltuielilor prilejuite de judecarea pricinii de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții I. C. și I. C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și Prefectul Județului C..
Obligă pârâtul P. M. C. la întocmirea referatului de verificare a situației juridice a unei suprafețe de teren indivize de 288,52 m.p. situate în Municipiul C., ., Jud. C., și la înaintarea către pârâtul Prefectul Județului C. a documentației necesare atribuirii terenului în proprietatea reclamanților.
Obligă pârâtul Prefectul Județului C. să emită în favoarea reclamanților ordinul de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren indivize de 288,52 m.p. situate în Municipiul C., ., Jud. C..
Obligă pârâtul P. M. C. la plata către reclamanți a sumei de 2.300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului P. M. C. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cerere de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.Ș.,D.D.
6 ex./08.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9863/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
