Fond funciar. Sentința nr. 3886/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3886/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4447/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3886
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta T. SPERANȚA, prin mandatar T. R. C., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C., PRIN PRIMAR, și P. M. C., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 20 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate părților lipsă să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.02.2014, sub numărul_, reclamanta T. SPERANȚA a chemat în judecată pe pârâții P. M. C., M. C., PRIN PRIMAR, și P. M. C., solicitând anularea dispoziției nr. 2896/23.12.2013, emisă de P. mun. C., obligarea Primarului mun. C. de a face propunere de atribuire în proprietate a terenului în suprafață indiviză de 133,367 mp, aferent imobilului situat în C., . nr. 23, jud. C., obligarea Primarului mun. C. de a înainta către Instituția Prefectului jud. C. întreaga documentație în vederea emiterii ordinului de atribuire în proprietate a terenului în suprafață indiviză de 133,367 mp, aferent imobilului situat în C., . nr. 23, jud. C., obligarea Prefectului jud. C. de a emite ordinul de atribuire în proprietate a terenului în suprafață indiviză de 133,367 mp, aferent imobilului situat în C., . nr. 23, jud. C.,.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/07.11.1996, transcris la Judecătoria C. sub nr._/23.11.1996, perfectat cu RAEDPP C., numita M. V. a devenit proprietara unei locuințe situate în C., . nr. 23, locuința fiind deținută de aceasta inițial prin contractul de închiriere nr. 462/18.01.1990, aceasta fiind formată din casă de locuit cu trei camere, în suprafață utilă de 54,95 mp și magazie de chirpici în suprafață utilă de 47,64 mp, terenul în suprafață de 54,95 mp fiind dat în folosință gratuită pe durata existenței construcției, prin același contract.
A mai arătat că RAEDPP a reconsiderat, ulterior, suprafața de teren asupra căreia trebuia să acorde cumpărătoarei un drept de folosință gratuită, prin adresa nr. 3962/07.06.2005 menționându-se că aceasta este îndreptățită la 133,367 mp teren.
După decesul numitei M. V., la data de 18.09.1999, a rămas ca moștenitoare reclamanta, T. Speranța, conform certificatului de moștenitor nr. 833&28.10.1999, emis de BNP C. Budei, care figurează în prezent, conform certificatului de atestare fiscală nr._/04.07.2013, în evidențele fiscale cu acest imobil.
A mai arătat reclamanta că a depus, la data de 09.09.2013, o cerere de atribuire a terenului în proprietate, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991, înregistrată sub nr._, care a fost respinsă prin dispoziția Primarului mun. C. nr. 2896/23.12.2013, primită de reclamantă la data de 14.01.2014.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 192 alin.1 și art. 194 C.proc.civ., art. 36 alin.1, 2 și 6 din Legea nr. 18/1991.
În susținerea cererii, reclamata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică topografică.
La data de 06.03.2014, pârâtul P. jud. C. a depus întâmpinare prin care a arătat că solicită admiterea acțiunii, în sensul anulării dispoziției emise de P. mun. C. sub nr. 2896/23.12.2013, cu consecința obligării acestuia de a emite un act administrativ care să conțină propunere de atribuire în proprietate a terenului aferent construcției situată în C., . nr. 23, pentru ca, în baza propunerii autorității locale, P. să emită ordinul de atribuire în proprietate.
Pârâții P. mun. C. și M. C. nu au depus întâmpinare, însă au depus la dosar istoricul de rol și situația juridică a imobilului în discuție.
La termenul din data de 20.03.2014, reclamanta, prin apărător, a arătat că își precizează petitul cererii, în sensul că solicită atribuirea în proprietate doar a terenului în suprafață de 91 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză.
În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv proba cu expertiza tehnică topografică, raportul de expertiză fiind depus la dosar, la filele 132-138, de către expertul tehnic I. I..
La solicitarea instanței, s-a atașat la prezentul dosar dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/07.11.1996, transcris la Judecătoria C. sub nr._/23.11.1996, perfectat cu RAEDPP C. (fila 12), numita M. V., autoarea reclamantei, a devenit proprietara unei locuințe situate în C., . nr. 23, aceasta fiind formată din casă de locuit cu trei camere, în suprafață utilă de 54,95 mp și magazie de chirpici, în suprafață utilă de 47,64 mp, conform fișei tehnice de calcul aflată la fila 15, terenul în suprafață de 54,95 mp fiind dat în folosință gratuită pe durata existenței construcției, conform aceluiași contract de vânzare-cumpărare.
După decesul numitei M. V., la data de 18.09.1999, a rămas ca moștenitoare reclamanta, T. Speranța, conform certificatului de moștenitor nr. 283/28.10.1999, emis de BNP C. Budei (fila 44).
Reclamanta a depus, la data de 09.09.2013, o cerere de atribuire a terenului în proprietate, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991, cerere ce a fost înregistrată sub nr._ (fila 9), însă solicitarea reclamantei a fost respinsă, prin dispoziția Primarului mun. C. nr. 2896/23.12.2013 (fila 11).
Se mai reține că, cu privire la imobilul în discuție, au existat mai multe litigii, inițiate de fostul proprietar al imobilului, V. V., prin sentința civilă nr._/17.07.2003, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2002, fiind respinsă, ca neîntemeiată, cererea acestuia de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/07.11.1996.
De asemenea, fostul proprietar a revendicat și terenul, nu doar construcția, iar litigiul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 431/02.10.2009, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, menținută de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 185/31.03.2010, pronunțată în același dosar.
Prin respectiva hotărâre, s-a stabilit că pârâții T. Speranța, M. C. prin Primar și Consiliul local al municipiului C. sunt obligați să lase reclamantului V. G., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren de 407,13 mp., (din măsurători 417, mp.), situată în C. . nr. 23, județul C., identificată prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert –ing. Gh. G. și a planului de situație anexat acestuia, (fila 114 dosar apel), cu o deschidere stradală de 3,07 mp. către ..
Din raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de către expertul tehnic I. I., rezultă că terenul ce nu a făcut obiectul restituirii către foștii proprietari, conform Legii nr. 10/2001, se identifică ca fiind un teren în suprafață de 90,43 mp, rotunjit la 91 mp, aferent construcției deținute de către reclamanta din prezenta cauză, fiind evidențiat în Anexa 2 la raportul de expertiză – fila 136.
Din conținutul normelor incidente în speță rezultă că primarul are atribuții în legătură cu întocmirea documentației necesare pentru finalizarea procedurii de atribuire a terenului, în ceea ce privește stabilirea situației juridice a terenului, acesta trebuind să efectueze verificările prealabile necesare și să emită propunerea de atribuire în proprietate a terenului și să înainteze propunerea Prefectului jud. C., pentru a se emite ordinul de atribuire în proprietate.
Instanța mai reține că, potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, chiriașii, titulari de contract ai apartamentelor care nu s-au restituit în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, aveau dreptul de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente.
Din chiar conținutul acestui text legal rezultă cu certitudine că terenurile aferente construcțiilor cu destinație de locuință nu au constituit obiect de reglementare al acestei legi, indiferent dacă prin „teren aferent” înțelegem doar terenul de sub construcție sau și terenul ce depășește suprafața construită.
Clarificarea situației juridice a terenurilor respective necesită examinarea disp. art.21 și art.26 din Legea nr.112/1995, aceste reglementări făcând distincție între terenurile aferente locuințelor care au fost restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și terenurile aferente apartamentelor care au fost înstrăinate chiriașilor.
Astfel, art.21 din legea menționată prevede că „O dată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost acestea determinate la data trecerii în proprietatea statului (…).”, iar potrivit art. 26 alin.3, „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Ambiguitatea acestor texte a făcut ca, în privința reglementării situației juridice a terenurilor aferente apartamentelor vândute foștilor chiriași, prin formularea inițială a art.33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.20/1996, să se dispună că, în atare caz, prin cumpărarea apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în condițiile art.35 (actualmente-după republicare-art.36) alin.2 din Legea nr.18/1991.
Acest articol din Normele Metodologice a fost modificat prin HG nr.11/1997, în vigoare și în prezent, în sensul că, „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege”(art.37).
Prin urmare, terenurile care nu depășesc suprafața aferentă construcțiilor, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu achiziționarea construcției cu destinația de locuință, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art.36 din Legea nr.18/1991.
În acest fel, se creează o situație juridică firească a celor două imobile (construcție de locuit și teren aferent) care, și anterior preluării lor de către stat, au avut, de regulă, același proprietar.
Așadar, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea autoarei reclamantei nu s-a transmis acesteia și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, acesta are vocație legală la dobândirea dreptului de proprietate și asupra acestui teren, care nu a fost restituit în natură foștilor proprietari, în condițiile art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995.
„Terenul aferent” la care face referire prevederile legale menționate reprezintă tot ceea ce ține de respectiva construcție-suprafața construită și diferența de teren necesară utilizării normale a locuinței, astfel că nu are nici o relevanță faptul că prin contract i s-a atribuit reclamantei cu titlu de folosință doar suprafața de teren de sub construcția cumpărată.
Terenul aferent locuinței cumpărate de reclamantă, în sensul celor arătate mai sus, a fost determinat de către instanța judecătorească, la momentul stabilirii suprafeței de teren excluse de la restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001.
Conform Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 și modificate prin H.G. nr. 923/01.09.2010, stabilesc următoarele:
„7.3. Sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii.
Prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Entitatea învestită cu soluționarea notificării va menționa în mod expres în conținutul deciziei/dispoziției sau ordinului, pe lângă descrierea construcției (materiale, suprafețe, anul edificării) și situația juridică a acesteia și suprafața de teren ce nu se restituie în natură și pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent”.
Aceste dispoziții sunt aplicabile și în speța de față, prin analogie, chiar dacă suprafața de teren restituită a fost stabilită de instanță, nu de către autoritatea administrativă.
În consecință, din moment ce terenul exclus de la restituirea în natură conform Legii nr. 10/2001 a fost de 90,43 mp, rotunjit la 91 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, este evident că acest teren a fost considerat ca fiind aferent construcției reclamantei, cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, reclamanta fiind deci îndreptățită să solicite atribuirea în proprietate a respectivului teren.
Față de dispozițiile menționate anterior, instanța va admite acțiunea precizată, va anula dispoziția nr. 2896/23.12.2013 emisă de P. mun. C., va obliga pârâtul P. mun. C. să emită propunere de atribuire în proprietatea reclamantei a unei suprafețe de teren de 91 mp, situat în C., . nr. 23, jud. C., astfel cum a fost identificat de expertul tehnic topograf I. I., și să o înainteze pârâtului P. jud. C., respectiv va obliga pârâtul P. jud. C. să emită în favoarea reclamantei ordinul de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren de 91 mp, situat în C., . nr. 23, jud. C., astfel cum a fost identificat de expertul tehnic topograf I. I..
În temeiul dispozițiilor art. 453 și 454 C.proc.civ., observând că pârâtul P. jud. C. a fost de acord cu acțiunea formulată de către reclamantă, prin întâmpinarea depusă înainte de primul termen de judecată, instanța va obliga ceilalți pârâți, P. mun. C. și M. C., prin primar, să achite reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2300 lei (800 lei – onorariu expert topograf – fila 125, 1500 lei – onorariu avocat – fila 147).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta T. SPERANȚA prin mandatar T. R. C., cu domiciliul în C., .. 9, parter, . în contradictoriu cu pârâții P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C. și P. M. C., cu sediul în C., ., județul C. având ca obiect fond funciar.
Anulează dispoziția nr. 2896/23.12.2013 emisă de P. mun. C..
Obligă pârâtul P. mun. C. să emită propunere de atribuire în proprietatea reclamantei a unei suprafețe de teren de 91 mp, situat în C., . nr. 23, jud. C., astfel cum a fost identificat de expertul tehnic topograf I. I., și să o înainteze pârâtului P. jud. C..
Obligă pârâtul P. jud. C. să emită în favoarea reclamantei ordinul de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren de 91 mp, situat în C., . nr. 23, jud. C., astfel cum a fost identificat de expertul tehnic topograf I. I.
Obligă pârâtul P. mun. C. să achite reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2300 lei (800 lei – onorariu expert topograf, 1500 lei – onorariu avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 6/03.08.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4962/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3949/2015. Judecătoria... → |
|---|
