Pretenţii. Sentința nr. 4377/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4377/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 13145/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 4377/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de reclamant R. A. EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC SI PRIVAT CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședință publică la data de 23.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 30.03.2015, 14.04.2015 și 17.04.2015 când, a hotărât:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.05.2014, sub nr._, reclamanta R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. a solicitat obligarea pârâtei S.C. DI M. S. S.R.L., la plata sumei de 350 lei, debit principal reprezentând chirie spațiu, aferentă perioadei 01. – 15.05.2013, 448,98 lei, contravaloare utilități aferente perioadei 01.04.2013 – 15.05.2013, penalități de întârziere calculate la chiria restantă și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în baza contractului de închiriere nr. 995/01.04.2013, încheiat între părți, reclamanta a asigurat pârâtei folosința unui spațiu, pârâta asumându-și obligația de plată a chiriei și a utilităților. Acesta a încetat la data de 15.05.2013, în urma solicitării pârâtei. Reclamanta a precizat că pârâta nu a achitat chiria pentru perioada de folosință a spațiului cuprinsă între 01. – 15.05.2013 și utilitățile pentru perioada 01.04.2013 – 15.05.2013, în baza contractului menționat mai sus.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270 Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și a depus: contractul de închiriere nr. 995, facturile fiscale emise pentru chirie și pentru utilități, cererea de reziliere a contractului, proces – verbal de informare asupra medierii, mod de calcul debit principal și penalități, certificate emise de ORC.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 05.11.2014, instanța a încuviințat, în cauză, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat în evidența reclamantei sub nr. 995/01.04.2013. În temeiul acestuia, reclamanta asigura pârâtei folosința unui spațiu, iar aceasta din urmă se obliga să plătească contravaloarea acestei folosințe și a utilităților, în termenul stipulat în contract. Prin art. 3 din acest contract, părțile au convenit asupra valorii chiriei, la suma de 2,50 lei/mp/zi cu TVA inclus, termenului de plată și sancțiunii executării cu întârziere sau neexecutării obligației de plată. De asemenea, potrivit art. 7, pârâta s-a obligat să achite utilitățile, lunar, până în ultima zi a lunii, pentru luna în curs.
În baza acestui contract, reclamanta a emis facturi fiscale, atât pentru chiria aferentă perioadei 01.05.– 15.05.2013, cât și pentru utilitățile datorate pentru intervalul 01.04.2013 – 15.05.2013, acestea fiind comunicate pârâtei.
Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
Instanța are în vedere, principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cu care, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-și respecte obligațiile asumate.
De asemenea, prevederile art. 1350 alineat 1 și 2 cod civil impun oricărei persoane să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar pentru situația în care, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În egală măsură, conform art. 1516, coroborat cu art. 1527 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și poate cere întotdeauna obligarea debitorului la executarea în natură a obligației, atunci când această executare nu este imposibilă.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, conform art.1535 alineat 1 Cod Civil, iar art. 1539 Cod Civil permite cumulul penalității cu executarea în natură a obligației principale în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea la timp a obligațiilor asumate.
În speță, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a chiriei, corespunzător folosinței spațiului, asigurate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține ca dovedită răspunderea contractuală a pârâtei. Aceasta, deși a beneficiat de folosința spațiului identificat în contractul încheiat între părți, nu a achitat la scadență contravaloarea chiriei datorate pentru perioada 01.05. – 15.05.2013 și a utilităților pentru perioada 01.04.2013 – 15.05.2013, conform facturilor emise de reclamantă, depuse la dosar. Suma solicitată de reclamantă în baza acestor facturi este de 350 lei, reprezentând chirie și 448,98 lei, constând în contravaloarea utilităților.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, penalități de întârziere calculate la suma datorată cu titlu de chirie.
Pentru nerespectarea la scadență a obligației de plată a chiriei, pârâta îi datorează reclamantei, penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, ce reglementează răspunderea civilă contractuală și daunele – interese, raportate la art. 3 din contractul încheiat între părți, în cuantum de 0,4% pe fiecare zi de întârziere.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța va admite ca întemeiată acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând chirie aferentă perioadei 01-15.05.2013, a sumei de 916,11 lei, reprezentând penalități calculate la debitul principal, de la data scadenței până la data de 17.02.2015, a penalităților în procent de 0,4% pe fiecare zi de întârziere, calculate în continuare, până la achitarea efectivă a debitului principal și a sumei de 448,98 lei, reprezentând utilități aferente perioadei 01.04.2013 – 15.05.2013, datorate în baza contractului de închiriere nr.995/01.04.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 132,26 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. DI M. S. S.R.L. cu sediul în C., . nr. 133, județul C., J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând chirie aferentă perioadei 01-15.05.2013, a sumei de 916,11 lei, reprezentând penalități calculate la debitul principal, de la data scadenței până la data de 17.02.2015, a penalităților în procent de 0,4% pe fiecare zi de întârziere, calculate în continuare, până la achitarea efectivă a debitului principal și a sumei de 448,98 lei, reprezentând utilități aferente perioadei 01.04.2013 – 15.05.2013, datorate în baza contractului de închiriere nr.995/01.04.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în sumă de 132,26 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 17.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored jud LIP/23.07.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4454/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4790/2015. Judecătoria... → |
|---|
